Noul Testament şi timp

Noul Testament. O carte nouă destinată nouă şi după două mii de ani.

David Boia (3 ianuarie 2022)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De două mii de ani, puţini au ţinut seama de Evanghelie şi au intors obrazul celălalt când au primit o palmă, dar aproape toţi l-au întors bucuros când au primit un sărut, care, de multe ori, a fost sărutul lui Iuda.

citat din Gavriil Stiharul
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pornind de la parabola cu bogatul nemilos şi sărmanul Lazăr, din Evanghelia după Luca: dacă, în urmă cu două mii de ani, se puteau face corespondenţe între Iad, Rai şi Pământ, vă închipuiţi că acum, cu Internet-ul, sigur o să ştiu după moarte dacă mai sunt citit sau nu!

citat clasic din Neagu Djuvara
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citind Evanghelia de la cap la coadă sau invers nu înţeleg nimic despre cum este organizată lumea şi de ce, în aşa fel încât nu ne-a învăţat nimic despre creaţiune. Dar mai ales - şi asta este cel mai important - a proclamat că "lucrările cărnii" sunt păcat, în timp ce "lucrările duhului" sunt sfinte. Iar eu consider că "lucrările cărnii" sunt esenţialul, în timp ce "lucrările duhului" sunt... aşa, cuvinte.

Vasili Rozanov în Apocalipsa timpului nostru (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de apocalipsă

Noaptea trecuse ca un patruped
Aşteptam o dimineaţă din patru zări
Secole se rostogoleau ca nişte sfere
Noi aşteptam vestea în cerc
Pe alocuri se făcea strigare
Aici este Mesia aici este Mesia
Mai bine duceţi Evanghelia la porţi
Se auzea o voce angelică
Atunci apostoli plecară per pedes
Până la marginile pământului
Cei de bună credinţă erau purtaţi
De duh printre neamuri
Toţi cei care vor primi botezul
Vor înainta pe calea desăvârşirii.

poezie de David Boia (26 aprilie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iată, sunt două mii de ani de când oamenii dorm pe un cuţit ascuns sub perna lor - obişnuinţa. Însă numele Domnului este Adevărul, şi nu obişnuinţa. Vălul ce ne acoperă privirea atunci când citim Evanghelia este absenţa uimirii, obişnuinţa. Oamenii nu se detaşează destul de Evanghelie, nu o lasă să acţioneze asupra lor, ca şi cum ar citi-o pentru întâia dată; ei caută răspunsuri noi la întrebări vechi; scot un ţânţar şi înghit o cămilă. Să o citim a mia oară ca şi când ar fi prima dată, să ne eliberăm ochiul de "vălul obişnuinţei", să vedem pe neaşteptate şi să rămânem muţi de uimire - iată ce trebuie făcut pentru a citi Evanghelia aşa cum se cuvine.

Dmitri Merejkovski în Iisus necunoscut, volumul I
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noi ştim c-avem un rost pe lume

Noi ştim c-avem un rost pe lume
şi ştim c-avem un veşnic Ţel:
vrem pe Cristos şi-al Lui sfînt Nume
slăvit în cel mai dulce fel.
Slăvit să fie Cristos
de toţi şi sus şi jos
acum şi-n veacul nesfîrşit
să fie El slăvit...

Vrem Evanghelia să fie
vestită celor care pier
şi vrem pămîntul tot să ştie
iubirea Tatălui din cer.

Dar pentru cauza asta dreaptă
avem de suferit nevoi;
răstignitorii Lui ne-aşteaptă
cu cruci destule şi pe noi.

Oricît ar fi de lungă însă

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evanghelia lui Iisus ne învaţă că mai mare e bucuria când dai, decât atunci când primeşti. Aşadar, pentru propria noastră fericire, să învăţăm să punem acest principiu în practică în eforturile noastre zilnice. Mereu să dai, dar, dincolo de toate, nu uita niciodată să te dai pe tine, prin toleranţă constructivă, prin iubire fraternă şi înţelegere divină. Caritatea exterioară este doar o lecţie şi o modalitate de a ne conduce spre o practică mai dificilă, a carităţii interioare. Iisus a dat mai mult din Sine pentru a mântui omenirea decât toţi milionarii de pe Pământ în spiritul carităţii materiale, oricât de sublime ar fi fost eforturile lor.

Chico Xavier în Nosso Lar (octombrie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îi cunosc pe oameni şi de aceea vă spun că Isus Cristos nu este un om. Oamenii superficiali văd o asemănare între Cristos şi întemeietorii de imperii, sau dumnezeii altor religii. Această asemănare nu există. Între creştinism şi celelalte religii este o distanţă infinită... Totul în Cristos mă surprinde. Spiritul său mă intimidează şi voinţa sa mă uimeşte. Între El şi oricine altcineva din această lume nu există nici un termen de comparaţie posibil. El este într-adevăr o fiinţă prin sine însuşi. Ideile sale, sentimentele sale, adevărul pe care El îl vesteşte, felul său de a convinge, nu pot fi explicate nici prin organizare omenească, nici prin natura lucrurilor... Eu caut în zadar în istorie pentru a găsi pe cineva asemănător cu Isus Cristos sau ceva comparabil cu Evanghelia. Nici Istoria, nici Omenirea, nici secolele, nici natura, nu-mi oferă ceva care să poată să-mi permită să-L explic.

citat celebru din Napoleon Bonaparte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triere

Privind cerul
Din perspectivă nouă
De-a dreptul sacră
Vei verdea
Doar partea luminoasă
Din galaxii
Adică cea presărată
Cu îngeri.
În ce timp
Partea întunecată
Ascunde Apocalipsa
Restul sunt răstălmăciri
Din Noul Testament
Şi Vechiul Testament.

poezie de David Boia (3 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În veci, ortodocşi

De mic, sunt ortodox, ca toţi ai mei
aceasta e credinţa mea creştină,
am învăţat cu tălpile să calc,
cum am aflat că mâna se închină.

Atunci am înţeles că sunt dator
să nu cedez cumva vreunei noxe,
ci să rămân, cu neamul meu cu tot,
fidel pe veci credinţei mele ortodoxe.

Ai mei puteau muri şi n-ar fi dat
credinţa lor pe niciun fel de bunuri,
nici dacă ar fi fost crucificaţi,
nici dacă s-ar fi tras în ei cu tunul.

În anii dogmei, mi-am păstrat şi eu
în fiece istorică furtună,
credinţa-n Dumnezeu, cum mi L-a dat,
prin toţi ai mei, Biserică străbună.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (12 noiembrie 1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să dăm!

Să dăm cu-adevărul piept
Şi cu piciorul în minciună
Să ne "nălţăm sufletul drept
Neîmpovărat de ranchiună,

Să frângem tot ce trebuie frânt
Şi să zidim din nou altare
Pe care trupul nostru, sfânt,
Să ardă-n evanghelizare

Şi fericirea noastră fie,
Făcând pe alţii fericiţi,
Un rod sădit pentru vecie
Şi-udat cu lacrime fierbinţi.

Să fim ce Domnul vrea să fim
Şi strălucind de puritate,
Murind în sine, să trăim
A Evangheliei realitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinii adevăraţi sunt tot timpul preocupaţi cu înscăunarea lui Hristos ca Domn suprem al inimii şi vieţii lor şi cu răspândirea Evangheliei până la marginile Pământului. Ceilalţi, sunt mereu preocupaţi ca să-i împiedice (şi asta se întâmplă, din nefericire, în interiorul multor congregaţii).

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de sara
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Sfânta evanghelie a Minţii" la care tot poporul bate mii de penitenţe zilnice, în primul capitol denumit şi "Ştiinţa", copilul Domnului care a venit pe pământ şi a purces direct din Sfântul Duh al minciunii, numit şi "Gândul" spune: "Căutaţi mai întâi şi vă vaccinaţi şi apoi toate celelalte vi se vor adăuga!"

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii evanghelia, nu răspândi evanghelia ca pe o boală a iubirii/tânjirii dureroase după Dumnezeu, un virus - al separării. Evanghelia e propria ta inimă, e viaţa şi nu gândurile tale citite în Cartea Despărţirilor, "Tragedia Veacurilor"! Fii Hristosul şi Evanghelia vie pe care o Eşti va binecuvânta cu parfumul libertăţii întreg pământul

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântul XIX

Pe timpul când căldura zilei n-are
putere-a domoli al lunei ger,
de Terra-nvins, ori de Saturn arare,

când cel mai mare semn al lor pe cer
geomanţii-l văd, cu-al zilei fapt deodată,
pe-un drum pe care-a nopţii umbre pier,

văzui în vis o bâlbâită fată,
pe glezne strâmbe şi de ochi saşie,
cu ciunte mâni şi-o faţă scolorată.

Priveam la ea. Şi,-un trup precum învie,
de-al nopţii frig înţepenit, în soare,
aşa privirea-mi o făcu mlădie

şi dreaptă-n stat, cu limbă vorbitoare,
şi-obrajii ei, pecum îi vrea iubirea,
în scurtă vreme-au căpătat coloare.

[...] Citeşte tot

cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coşbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde suntem azi, spre ce ne îndreptăm? Omul se naşte o singură dată, o ţară de mai multe ori. O ţară se naşte prin fiii săi. De nu vom asculta glasul Evangheliei lui Hristos vom rămâne un popor nenăscut şi o ţară care se stinge. În ultimii ani putem vorbi de un popor nenăscut şi o ţară nenăscută. De câte ori a murit această ţară în ultimele trei decenii? Doamne, ne-am rărit. Rogu-te, nu ne mai rări! Doamne, opreşte rărirea neamului nostru românesc! Doamne, nu îngădui ca neamul nostru să naufragieze în istorie.

citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sarea dintre pagini

Înainte de masacru,
vajnicii orăşeni vor
lua biciul şi muzica de
care au fugit până atunci
va fi inspectată la nanosecundă,

fiind forţată, precum o felie
dintr-un minut beat de milenii,
să ne arate tuturor, fără nicio
Evanghelie în mână,
câte cioburi
de oglinzi primeşte într-însa.

Căci bietele canale din noi,
după ce metale ofticoase le
vor fi eliberat de slănina
antică,
ar ajunge cam ruşinate pentru
lipsa din
irisul lor a seminţelor

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru-Valentin Petrea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune Maicii Domnului în vremuri grele

RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI ÎN VREMURI GRELE

Preasfânta Stăpâna de Dumnezeu Născătoare spre tine îmi îndrept gândul, inima şi toate simţurile şi te rog cu lacrimi!
Până când Măicuţă a milostivirii va fi această durere necontenită pe pământ?
Până când vrăjmaşii nevăzuţi ai neamului omenesc vor da lovituri atât de puternice bieţilor oameni?
Până când vor pângări şi vor necinsti trupurile, sufletele şi vieţile lor? Înşelând-i ca să nu cunoască adevărul, să nu îndeplinească poruncile divine şi să nu dea slavă şi cinste pururi măritului Dumnezeu Cel în Treime închinat: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt?
Cu puterea credinţei, Stăpână, zdrobeşte pe vrăjmaşii noştri şi ai Fiului Tău iubit - Iisus Hristos - îngrozind-i cu nebiruita-ţi sfinţenie, îndreptând-ne pe cărările mântuirii, ca să dăm mereu mărire lui Dumnezeu.
Roagă-te Fecioară pentru Sfânta Biserică, pentru propovăduirea evangheliei pe întreg Pământul, pentru România şi poporul român, pentru, rudele mele, pentru văduve, orfani, bogaţi, săraci, necăjiţi, bolnavi, pentru cei prigoniţi pentru credinţa în Dumnezeu, pentru salvarea celor ce au rătăcit în secte şi pentru cei răposaţi!
Ajută-ne să ne pocăim de păcatele noastre, să iubim Biserica, să alungăm vrămaşul din sufletele noastre, care ne îndeamnă la păcate,
să renunţam la vicii şi necredinţă, să ne smerim şi să-i iertăm pe cei ce ne-au greşit!
Ajută-ne să ascultăm chemarea divină a blândului tău Fiu, pe care Tatăl Dumnezeu L-a trimis pe Pământ să sufere chinuri barbare, pentru salvarea omenirii din păcat!
Roagă-te, Măicuţa Sfântă şi pentru aceste nevoi ale mele (rosteşte necazurile pe care le ai şi dorinţele pe care vrei să ţi le îndeplinească Maica Domnului)!
Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh în vecii vecilor!
Amin!

La mulţi ani cu sănătate, creştinilor binecuvântaţi cu numele Maria!

Maria Filipoiu

rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Închinare

Mă închin pios, la tine, azi, patria mea,
Ca la o sfântă Catedrală
Şi rugăminte fac către Hristos,
Poporul nostru de veacuri să nu piară!

Îngenunchind la sfânta glie,
La neamul nostru risipit pe roţi,
Iar la altarul Sfânt al demnităţii
Cultura noastră este stâlp şi temelie,
Strămoşul nostru Eminescu
Cu versul Sfânt al libertăţii...

Iar tricolorul, veşmânt Sfânt,
Stropit cu sânge, smirnă şi tămâie
Pe toţi ne apără ca neam
Şi Sfântul imn "Deşteaptă-te, Române"
Iar mărturii de glorie şi neam,
Eroi ai Evangheliei dreptăţii,
Iar mir îi sângele celor care zac,
Al nostru Decebal, preasfântul dac.

[...] Citeşte tot

poezie de Livia Mătuşa din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!