- erou
- Eroul este un poet care reușește direct, fără cuvinte.
definiție aforistică de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
- bibliotecă
- Biblioteca este patria cuvintelor care au avut ceva de spus.
definiție de Octav Bibere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Omul este autoportretul cuiva care ne-a dat cuvântul, iar acum tace!
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un "te iubesc" spus fără cuvinte, nu minte!
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce să facă sărmanul om cu libertatea cuvântului, dacă gândirea îi este dărăpănată...
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
Adevărul este că, la un moment dat, marile adevăruri ajung să nu mai aibă nevoie de cuvinte!
citat din Octav Bibere
Adăugat de Kitzy Bush
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvântul este creația neantului; tăcerea - o răzbunare a acestuia.
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
Leagănul bocancilor pe un pervaz
Bocancii soldaților ațipesc pe un pervaz,
Smuls din fereastra lumii boțite,
Cutreierând vise din macaz în macaz,
Descălțați de ei înșiși, și fără cuvinte.
Bocancii aceia cu glod din infern,
Și cu speranța în pereți, coșcovită,
Trăiesc moartea însăși prin glonțul etern,
Și viața întreagă ce-o să-i înghită.
Bocanci ai tranșeelor săpate -n cuvinte
Ce învârt în suflet mori de vânt,
Siberiilor ce vin să te alinte,
Când nici nu ești înscris la cuvânt.
Bocancii aceia de dor și baladă,
Ce-și caută drum fără porunci,
Sunt obosiți și sătui să mai vadă
Cum omenirea doarme-n papuci...
[...] Citește tot
poezie de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la cuvinte, dar cu o relevanță mică.
Patria cu zări turtite
Patria mea de cuvinte turtite,
ce stai agățată, așa, pe pereți,
ne-ai repus iobăgia pe frunte,
și ne-ai alungat aiurea-n boscheți,
și, printre atâtea zdrăngăneli,
și printre atâtea slugi tâmpite,
ne chinui dorul cu hăhăieli
și c-un absurd de cuvinte turtite.
Înainte, mereu înainte
Zări ticsite-n două clase,
dar spuneți șefului de tren,
măcar dorul să ni-l lase.
poezie de Octav Bibere
Adăugat de J. Louis Mash
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Octav Bibere despre cuvinte, adresa este: