Octavian Cocoş despre ochi

Sonetul 15

Dacă priveşti în jur şi vezi doar răul
Şi sincer crezi că-l vei afla oriunde
Şi-n loc de munte tu vezi numai hăul,
E limpede că-n ochii tăi se-ascunde.
Dacă-n pahar te uiţi cu îngrijorare,
Căci ce observi e cât din el lipseşte,
Iar partea plină neînsemnată-ţi pare
Să ştii că-n minte golul se măreşte.
Dacă-i priveşti pe toţi cu detaşare
Convins că suferinţa-i iminentă
Dacă nu crezi că mâine va fi soare
La tine-n suflet moartea e prezentă.

Această lume este tare tristă
Când omul are firea pesimistă.

poezie de Octavian Cocoş (12 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcat originar

De ce, frumoasă Eva, cu soarele în plete,
Lăsat-ai un biet şarpe cu vorbe să te îmbete
Şi-n loc s-asculţi smerită de Dumnezeu preasfântul
Ai rupt degrabă mărul nesocotind Cuvântul?

Şi tu, Adam, părinte, din Dumnezeu scânteie,
De ce fără să pregeţi te-ai luat după femeie?
De ce n-ai învăţat-o, căci tu erai bărbatul,
De ce cu nepăsare aţi săvârşit păcatul?

Noi toţi, din vina voastră, pierdut-am Paradisul,
Trăim doar cu speranţa şi ne hrănim cu visul,
Tânjim să fim în ceruri, dar nu e cu putinţă,
Ne-am săturat de trudă, nevoi şi suferinţă.

O, Doamne, nu fi aspru, ridică-ne din tină
Redă-ne fericirea şi-a ochilor lumină
Să te vedem la faţă, să îţi cunoaştem firea,
Şi să-nţelegem astfel ce este mântuirea!

poezie de Octavian Cocoş (22 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi

Ochii tăi sunt limpezi ca lacul liniştit
În zilele când vântul adie abia simţit
Şi sunt adânci ca marea acolo-n depărtări
Unde vapoare albe plutesc spre alte zări.

Ochii tăi sunt paşnici ca mielul alb şi pur
Ce paşte liniştit cu oile în jur
Şi parcă-s nestemate, atât sunt de frumoşi,
Iar râsul tău îi face zglobii şi luminoşi.

Ochii tăi sunt bruni ca ursul din Carpaţi,
Pe care-l vezi atunci când codrii îi străbaţi,
Dar sunt cu mult mai vii decât de obicei
Atunci când chipul meu se oglindeşte-n ei.

poezie de Octavian Cocoş (10 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

În vârf de munte

În vârf de munte liniştea-i adâncă
Urcuşul nu mai pare atât de greu,
Iar dacă şezi în tihnă pe o stâncă
Te simţi apropiat de Dumnezeu.

Mai jos de nori e lumea trecătoare,
Cu ale ei dureri şi frământări,
Însă pe culme e senin şi soare
Şi poţi privi până departe-n zări.

Din când în când, un vultur se avântă
Prin aerul rarefiat şi pur,
Iar capra neagră ochiul ţi-l încântă
Când zburdă pe tăpşanele din jur.

O bucurie mare te cuprinde
Întregul trup devine mai uşor,
Iar sufletul aripile-şi întinde
Şi te trezeşti purtat de el în zbor.

poezie de Octavian Cocoş (16 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foşti

El vede cu uimire
Că chipul cunoscut
E doar o amintire,
O fostă din trecut.

Cu ochii ca de gheaţă
Ea râde fără rost,
Ştiind că are-n faţă.
Un simplu om, un fost.

Iubiţii se mai ceartă
Când inimile-s reci,
Dar sunt legaţi de soartă,
Căci vor fi foşti pe veci.

poezie de Octavian Cocoş (11 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos...

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Cu globuri mari şi cu steluţe lucitoare,
Cu ţurţuri mândri de argint şi cu beteală
Şi cu bomboane învelite-n poleială.

Te-nalţi cu vârful tău semeţ şi-atingi tavanul,
Pe Moş Crăciun l-ai aşteptat şi tu tot anul,
Că ştii că-ţi pune la picioare daruri multe
Să dai la toţi aceia care vin să cânte.

Căci este seara de Crăciun şi se colindă
Lumina-n suflete din nou o să se aprindă
Şi ochii noştri vor luci ca nişte salbe
Când vom cânta lui Moş Crăciun cu plete dalbe.

O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Şi totuşi mă gândesc, cuprins de înfiorare,
Că locul tău e în pădurile umbroase,
Dar te jertfeşti mereu şi vii la noi în case.

poezie de Octavian Cocoş (22 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideea

Coală albă ca o spumă,
Stilou, pix, creion şi gumă,
Ce ştergeai cu îndârjire,
Astăzi sunteţi amintire.

Nu mai scriem cu migală,
Cum făceam cândva la şcoală,
Ci cu ochii în ecrane
Scriem astăzi la butoane.

O fi bine? Cine ştie...
Sigur sunt păreri o mie,
Dar e limpede că cheia
Nu e scrisul, ci ideea.

poezie de Octavian Cocoş (12 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scriu o poezie

Când mi-este dor de tine,
În liniştea târzie,
Cu lacrimi şi suspine
Mai scriu o poezie.

Sub clar de lună plină
Aş vrea să-ţi simt căldura,
Dar tot ce mă alină
E ritmul şi măsura.

Tânjesc să-ţi aud glasul
Ce mă-ncânta odată,
S-admir cum calcă pasul
Ca rima încrucişată.

În ochiul tău şăgalnic
Să văd tot universul...
Ah, totul e zadarnic
Mi-a mai rămas doar versul.

poezie de Octavian Cocoş (5 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ar fi bine...

Ar fi bine să ne stingem
Cât lumina e în noi
Nu să fim sleiţi de vlagă
Şi de suflet să fim goi.

Ar fi bine să ne stingem
Cât cu ochii mai vorbim
Nu s-avem privirea rece
Şi în trup să suferim.

Ar fi bine să ne stingem
Cât avem ce-i omenesc
Nu să ne vedem copiii
Cum cu trudă ne îngrijesc.

Ar fi bine viitorul
Singuri să ni-l făurim
Şi s-alegem fiecare
Când e bine să murim.

poezie de Octavian Cocoş (1 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popeye Marinarul

Ţara mea cu munţi şi ape
Simt că s-a umplut paharul
Cine poate să ne scape?
- Popeye Marinarul.

Unii vor să ne robească
Să ne fure buzunarul
Cine poate să-i oprească?
- Popeye Marinarul.

Ne-au umplut ochii de sânge
Străinul şi mercenarul,
Cine poate să-i alunge?
- Popeye Marinarul.

Bezna-i neagră, noaptea lungă,
Şi ne-a copleşit coşmarul,
Cine poate s-o străpungă?
- Popeye Marinarul.

poezie de Octavian Cocoş (27 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire de-o vară

Tu erai din Baia Mare
Eu eram din Bucureşti
Şi într-o vară arzătoare
Te-am văzut la Costineşti.

Arătai super-fantastic,
Aveai strasuri în buric,
Şapcă albă, şlapi de plastic
Şi-un costum de baie mic.

Te-am privit cu îndrăzneală
Ochii ni s-au întâlnit
Ne-am zâmbit fără sfială
Şi ne-am împrietenit...

Au fost zile minunate,
Şi-au fost nopţi ca în poveşti
De aceea, cine poate,
Să meargă la Costineşti.

poezie de Octavian Cocoş (6 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa te văd

O rază de lumină
În geana dimineţii,
O apă cristalină
Ce udă floarea vieţii,
O pată de culoare
Ce ochii îi încântă,
Balsam de alinare
Când inima e frântă,
O briză răcoroasă
Ce arşiţa o stinge,
Privelişte frumoasă
Când plouă şi când ninge,
Fântână de iubire
Profundă şi curată
Portal spre nemurire
Şi viaţă îmbelşugată,
Femeia ce-am poftit-o,
Din sferele divine;
Aşa te văd, iubito,
Când mă gândesc la tine.

poezie de Octavian Cocoş (7 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezie neterminată

Va trece vremea şi va fi să mor
Dar, zău, că nu am niciun pic de teamă,
Căci simt în piept un mare, mare dor,
Acela de a fi cu tine, mamă.

Şi-acolo, printre îngeri luminoşi,
Să fim din nou la fel ca înainte,
Eu să mă pierd în ochii tăi frumoşi,
Tu să îmi spui aceleaşi dulci cuvinte...

Aş vrea să scriu mai mult, dar nu mai pot –
Că mi-aş dori, cu inima uşoară,
Să râdem veseli, să uităm de tot –
Şi mă opresc, că ochii mei plâng iară.

poezie de Octavian Cocoş (24 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

4 de Cupe (Sonet Tarot)

Dezinteres, închidere în sine,
Nemulţumire mare, apatie,
Încerci să înţelegi ce e cu tine,
Deşi inima ta prea bine ştie.
Te-ai plictisit şi nu mai ai dorinţă
Tot ce posezi acum banal îţi pare
Ai vrea să scapi de-această neputinţă
Ce te-a cuprins şi strâns te ţine-n gheare.
Întoarce capul şi fă ochii roată
Nu sta căzut aşa în reverie
Că lucruri noi în cale ţi se-arată,
Primeşte-le acum cu bucurie.

Când ce-a fost bun nu te mai ispiteşte,
Fă o schimbare, poate îţi prieşte.

sonet de Octavian Cocoş (22 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nepăsare

Ce îmi pasă de comete,
Ce în cale fac prăpăd,
De pulsari şi de planete
Dacă ochii nu ţi-i văd.

Ce îmi pasă de balene,
Ce pieirea şi-o presimt,
De girafe şi hiene
Dacă trupul nu ţi-l simt.

Ce îmi pasă de balauri,
Ce demult au dispărut,
De dragoni şi dinozauri
Dacă gura nu-ţi sărut.

Ce îmi pasă de sirene,
Ce trăiesc doar în poveşti,
De satiri şi sânziene
Dacă tu nu mă iubeşti.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (10 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 7

Tu eşti Pandora, marea curioasă,
Ce o cutie ai avut în pază
Şi viaţa ne era mult mai frumoasă
Când ochiul tău n-a vrut în ea să vază.
Dar într-o zi, crezând că o comoară
Se-ascunde în ea, te-a furnicat la piele
Şi deschizând-o, ai văzut cum zboară
În jurul nostru numai lucruri rele.
Şi-atunci ne-am dus în lume ca nebunii
Să le-adunăm, ca să ne fie bine,
Dar ne-am lovit de furia furtunii
Ce a luat locul zilelor senine.

Aşa-i când te conduce ignoranţa
Azi în cutie este doar speranţa.

poezie de Octavian Cocoş (4 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Erai mică şi sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Şi văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.

Ne-am iubit fără reţineri
Şi de lume am uitat.
Cât a fost de minunat,
Că eram frumoşi şi tineri!

Şi iubindu-te mereu
Te-ai deschis precum o floare
Gingaşă, fermecătoare,
C-al tău soare eram eu.

Într-o lungă odisee
Pân' la cer te-am ridicat
Şi de mână ne-am plimbat
Străbătând Calea Lactee.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Erai mică şi sfioasă
Te pierdeai în ochii mei
Şi văzând ce mult mă vrei
Te-am luat cu mine acasă.

Ne-am iubit fără reţineri
Şi de lume am uitat.
Cât a fost de minunat,
Că eram frumoşi şi tineri!

Şi iubindu-te mereu
Te-ai deschis precum o floare
Gingaşă, fermecătoare,
C-al tău soare eram eu.

Într-o lungă odisee
Pân' la cer te-am ridicat
Şi de mână ne-am plimbat
Străbătând Calea Lactee.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo

Undeva departe, unde-i veşnic soare,
Unde vânt nu bate, doar o sfântă boare,
Unde în izvoare curge numai miere,
Unde frunza-i verde şi nicicând nu piere,
Unde blând răsună cântece o mie,
Unde-i voie bună, joc şi poezie,
Unde ochiul vede numai frumuseţe,
Unde dezmierdarea-i plină de tandreţe,
Unde noi miresme nasul ţi-l îmbată,
Unde marea este cu azur pictată,
Unde orice suflet se înnobilează,
Unde simţi cum vesel inima vibrează,
Unde-i fericire şi-un puhoi de bine,
Acolo, iubito, vreau să vii cu mine.

poezie de Octavian Cocoş (8 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 4

Mă uit la tine cu înfiorare
Şi ochii noştri se-ntâlnesc hoţeşte
Privirea ta-i fierbinte ca un soare
Şi inima în piept se zvârcoleşte.
Aş vrea să-ţi spun ceva, dar gura-i mută,
Nu mai gândesc, căci mintea e absentă
Îmi pari a fi atât de cunoscută,
Poate din viaţa noastră precedentă.
Mă tem să mai clipesc, să nu-ţi iei zborul
Ori visul meu frumos să se termine
Şi stăm aşa, şi ne frământă dorul,
Iar tu îţi pleci privirea de ruşine.

Şi-atunci din Cer o voce îmi şopteşte:
"Bărbatul este cel ce cucereşte!".

poezie de Octavian Cocoş (1 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!