N-ar fi mai bine?
Oare mai avem un suflet
Oare mai avem trăire
Vrem tovărășii banale
Sau relații de iubire?
Mai vrem oare fericire
Chiar și cât o scânteiere
Sau ne mulțumim vremelnic
Doar cu-a trupului plăcere?
Ne dorim "să fim" ca oameni,
Să vibrăm ca o vioară
Sau vrem "să avem" în viață
Lăsând sufletul să moară?
La final, "ce-avem" vom pierde
Oameni, bunuri prețioase,
Și atunci n-ar fi mai bine
"Să fim" suflete frumose?
poezie de Octavian Cocoș (8 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sensibilitatea e viață
Să fii sensibil e un lucru mare
Înseamnă c-al tău suflet mai vibrează
În lumea asta neîndurătoare
Care pe omul blând nu-l tolerează.
Nu-i indicat, spun unii cam sever,
Prin suflet să îți treacă toate, toate,
Căci când te bucuri te înalți la cer,
Dar când ești trist cazi într-un fel de moarte.
De-aceea mulți n-au sufletul de gheață,
Însă nici focu-n el nu-l întețesc,
Netulburați, parcă plutesc prin viață,
Dar nu trăiesc, ci supraviețuiesc.
poezie de Octavian Cocoș (27 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 15
Dacă privești în jur și vezi doar răul
Și sincer crezi că-l vei afla oriunde
Și-n loc de munte tu vezi numai hăul,
E limpede că-n ochii tăi se-ascunde.
Dacă-n pahar te uiți cu îngrijorare,
Căci ce observi e cât din el lipsește,
Iar partea plină neînsemnată-ți pare
Să știi că-n minte golul se mărește.
Dacă-i privești pe toți cu detașare
Convins că suferința-i iminentă
Dacă nu crezi că mâine va fi soare
La tine-n suflet moartea e prezentă.
Această lume este tare tristă
Când omul are firea pesimistă.
poezie de Octavian Cocoș (12 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecut, prezent, viitor
Omul tânăr, plin de viață
Și cu sufletul ușor
Se uită numai în față,
Fiindcă are viitor.
Dar omul bătrân de zile
Care viața-a cunoscut
Privește numai în urmă,
Fiindcă el are trecut.
Și aceștia, știe-oricine
Nu se împacă, evident,
De aceea-ar fi mai bine
Să trăiască în prezent.
poezie de Octavian Cocoș (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 16
Shakespeare a scris sonete de poveste,
Căci îndrăgea un tânăr cu ardoare,
Și scriu și eu, căci el model îmi este,
Dar eu iubesc femeia încântătoare.
Femeia blondă, brună, nu contează,
Înaltă, scundă, slabă sau mai grasă
Femeia-n care sufletul vibrează
Și-a cărei minte este luminoasă.
Păcat că Shakespeare nu mai e în viață
Sunt sigur c-ar fi vrut să mă cunoască,
Pentru că scriu așa cum el ne învață,
Ca versul pur prin vremi să strălucească.
Și eu și Shakespeare savurăm trăirea
Căci muza noastră sfântă e iubirea.
poezie de Octavian Cocoș (13 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înalță-te, mamă!
Înalță-te la cer, suflet curat,
Și lasă-n urmă orice întristare,
Privește-ne voios, înflăcărat,
Nu vezi că și eu râd, deși mă doare?
Ridică-te ca un balon desprins
Din mâna mea de băiețel cuminte
Și urcă în văzduhul necuprins
Privind numai în sus și înainte.
Să nu te temi pe drumul ce-l străbați
Și nu lăsa să te cuprindă jalea,
Iisus Hristos, pe cei eliberați,
Îi ia cu El și le arată calea.
Și nu fi tristă dacă ne-ai lăsat,
Ca să te duci acolo-n cer departe,
Căci sufletele noastre, neîncetat,
Se vor iubi și dincolo de moarte.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (10 iunie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vârf de munte
În vârf de munte liniștea-i adâncă
Urcușul nu mai pare atât de greu,
Iar dacă șezi în tihnă pe o stâncă
Te simți apropiat de Dumnezeu.
Mai jos de nori e lumea trecătoare,
Cu ale ei dureri și frământări,
Însă pe culme e senin și soare
Și poți privi până departe-n zări.
Din când în când, un vultur se avântă
Prin aerul rarefiat și pur,
Iar capra neagră ochiul ți-l încântă
Când zburdă pe tăpșanele din jur.
O bucurie mare te cuprinde
Întregul trup devine mai ușor,
Iar sufletul aripile-și întinde
Și te trezești purtat de el în zbor.
poezie de Octavian Cocoș (16 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.
Se-aprinde o stea
Ai apărut așa, de nicăieri,
Ca o frumoasă zână din povești,
Ca un zefir al unei primăveri,
Ca un gând bun din sferele cerești.
Te-ai strecurat în suflet cu avânt
Stârnind fiorul unei mari iubiri,
Cum n-a mai fost nicicând pe-acest pământ,
Cu a ta vrajă blândă din priviri.
Pare un vis sublim, seducător,
Dar totul e aievea, negreșit,
Mă simt precum o pasăre în zbor
Mă-nalț, plutesc, sunt mândru, fericit.
Și când pe-aici pe jos, din când în când,
Se naște o iubire ca a mea
Se duce vestea, iute ca un gând,
Și-acolo sus, în cer, se-aprinde o stea.
poezie de Octavian Cocoș (19 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, brad frumos...
O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Cu globuri mari și cu steluțe lucitoare,
Cu țurțuri mândri de argint și cu beteală
Și cu bomboane învelite-n poleială.
Te-nalți cu vârful tău semeț și-atingi tavanul,
Pe Moș Crăciun l-ai așteptat și tu tot anul,
Că știi că-ți pune la picioare daruri multe
Să dai la toți aceia care vin să cânte.
Căci este seara de Crăciun și se colindă
Lumina-n suflete din nou o să se aprindă
Și ochii noștri vor luci ca niște salbe
Când vom cânta lui Moș Crăciun cu plete dalbe.
O, brad frumos, împodobit de sărbătoare
Și totuși mă gândesc, cuprins de înfiorare,
Că locul tău e în pădurile umbroase,
Dar te jertfești mereu și vii la noi în case.
poezie de Octavian Cocoș (22 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Examenul de mort
Când o să dau examenul de mort
Și o să-l iau, trecând în neființă
Să nu vii să mă plângi, că nu suport,
Iar să mă ții în loc nu-i cu putință.
Nu te mâhni, nu te schimba la față,
Că timpul înapoi nu poți să-l dai,
Mergi înainte prin această viață
Și bucură-te mult de tot ce ai.
Să nu verși lacrimi calde și amare
Că ele nu te-ajută la nimic
Omul se naște și pe urmă moare,
Indiferent că-i mare sau e mic.
Și dacă doru-n piept ți se va zbate
Să nu îmi cauți sufletul pe sus,
Nici prin articole și doctorate,
Ci-n poeziile pe care le-am compus.
poezie de Octavian Cocoș (18 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rețeta poeziei
Ca să faci o poezie bună
Ai nevoie de o muză care
La ureche-n taină să îți spună
Despre ce să scrii cu-nflăcărare.
Și-ți mai trebuie un suflet darnic
Gata permanent să împărtășească
Și un cuget liniștit și harnic
Care zi de zi să te slujească.
Dar să știi că mai presus de toate
Ai nevoie de acea trăire
Care te împinge de la spate
Și pe care o numim iubire.
poezie de Octavian Cocoș (23 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ar fi bine...
Ar fi bine să ne stingem
Cât lumina e în noi
Nu să fim sleiți de vlagă
Și de suflet să fim goi.
Ar fi bine să ne stingem
Cât cu ochii mai vorbim
Nu s-avem privirea rece
Și în trup să suferim.
Ar fi bine să ne stingem
Cât avem ce-i omenesc
Nu să ne vedem copiii
Cum cu trudă ne îngrijesc.
Ar fi bine viitorul
Singuri să ni-l făurim
Și s-alegem fiecare
Când e bine să murim.
poezie de Octavian Cocoș (1 noiembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul e în suflet
Nu stă totul în mărime
Cel puțin, eu așa zic,
Îți aduce bucurie
Și un brad ceva mai mic.
Iisus s-a născut în staul,
Unul mic și neînsemnat,
Însă cu a Lui lumină
În palat l-a transformat.
Deci nu bradul ne aduce
Fericirea pe pământ,
Ci iubirea, care-i darul
De la Dumnezeu Cel Sfânt.
Sărbătoarea e aceeași
Ești sărac sau ești bogat
Nu contează, pentru tine
Dumnezeu s-a întrupat.
poezie de Octavian Cocoș (25 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciunul e în suflet
Nu stă totul în mărime
Cel puțin, eu așa zic,
Îți aduce bucurie
Și un brad ceva mai mic.
Iisus s-a născut în staul,
Unul mic și neînsemnat,
Însă cu a Lui lumină
În palat l-a transformat.
Deci nu bradul ne aduce
Fericirea pe pământ,
Ci iubirea, care-i darul
De la Dumnezeu Cel Sfânt.
Sărbătoarea e aceeași
Ești sărac sau ești bogat
Nu contează, pentru tine
Dumnezeu s-a întrupat.
poezie de Octavian Cocoș (25 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poartă mască
Dacă ești hain la suflet
Și ai cugetul pătat,
Dacă fals e al tău zâmbet,
Poartă mască și-ai scăpat.
Dacă pe al tău amic
Fără milă l-ai trădat,
Dacă ai un suflet mic,
Poartă mască și-ai scăpat.
Dacă știi că-n viața ta
Ai mințit și-ai înșelat,
Dacă nu te poți schimba
Poartă mască și-ai scăpat.
Dacă cineva într-o zi
Va dori să te cunoască,
Tu deschide-ți inima...
Însă nu uita de mască.
poezie de Octavian Cocoș (8 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă femeii
Nu, tu nu ai fost făcută
Dintr-o coastă a lui Adam
Ca-n povestea cunoscută
Ce cândva o auzeam.
Tu ai fost mereu măreață,
Nu este o teorie,
Fiindcă Eva înseamnă viață
Și-asta toată lumea știe.
Ești un pol al existenței
Fără tine nu se poate,
O zeiță a inocenței,
O preasfântă jumătate.
În absența ta, bărbatul
Nu ar însemna nimic
Poate n-ar face păcatul,
Dar ar fi un suflet mic.
poezie de Octavian Cocoș (22 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
E firesc
E firesc că râuri curg,
Văi adânci ferestruind,
Ca sunt zori, că e amurg,
Că-n cer stele se aprind.
E firesc s-apară nori
Și să plouă cătinel,
În grădini să crească flori
Și legume fel de fel.
E firesc că valuri trec
Și că marea e-n balans,
Că delfinii se întrec
În magnificul lor dans...
În acest frumos decor,
Ca un vis împărătesc,
Îmi simt sufletul ușor
Și-i firesc că te iubesc.
poezie de Octavian Cocoș (9 iunie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai bine beat
Omul care-i supărat
Umblă întruna numai beat
Băutura-i alinare
Că-l scufundă în uitare.
Unii poate îl condamnă,
Alții nu îl bagă-n seamă,
Dar lumea habar nu are
Ce îl roade, ce îl doare,
Ce în suflet îl apăsă,
Ce în pace nu îl lasă...
Dar mai bine-i să fii beat
Decât prost sau îngâmfat,
Că așa cum știm din veac
Îngâmfarea n-are leac,
Iar din cea mai grea beție
Te trezești; dar din prostie?
poezie de Octavian Cocoș (15 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu mă uita
Nu mai e mult și o să pleci de tot,
Căci asta nu mai este lumea ta
Și-o să sădesc pe-al tău mormânt, socot,
O floare-albastră de nu-mă-uita.
Și când de tine o să-mi fie dor
La capul tău eu în genunchi voi sta
Privind tăcut, cu sufletul ușor,
La floarea-albastră de nu-mă-uita.
Iar când se va usca, n-o să disper,
Știind c-o floare nu va rezista,
Dar sunt convins c-acolo sus, în cer,
Tu niciodată nu mă vei uita.
poezie de Octavian Cocoș (29 mai 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate...
Poate nu ești un falnic împărat
Poate nu ești un filozof de marcă,
Dar dacă tu nu ai fi existat
Azi lumea ar fi fost mult mai săracă.
Poate nu ești o mare cântăreață
Poate nu ești model și nici artistă
Dar fără râsul tău de dimineață
Azi lumea ar fi fost cu mult mai tristă.
Poate nu sunteți buni și plini de-avânt
Poate că-n suflet nu aveți tărie
Dar fără voi aicea pe Pământ
Azi lumea ar fi fost mult mai pustie.
poezie de Octavian Cocoș (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Cocoș despre suflet, adresa este: