Octavian Cocoş despre viaţă

Roata Norocului (Sonet Tarot)

Roata se-nvârte, timpul şi destinul
Te prind în hora lor ameţitoare
Urci, te făleşti, apoi vine declinul,
Iar faima ta va trece în uitare.
Oriunde arunci privirea e o roată,
Căci orice lucru are-un ritm anume
Şi nimeni şi nimic nu o să poată
Să împiedice schimbările din lume.
De-aceea, dacă roata e-n urcare
În viaţă totul îţi va merge bine
Dar când o vezi că începe să coboare
Nu te lupta, pe loc nu o poţi ţine.

Cicluri încep şi cicluri se termină
Când le înţelegi, trăieşti doar în lumină.

poezie de Octavian Cocoş (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecut, prezent, viitor

Omul tânăr, plin de viaţă
Şi cu sufletul uşor
Se uită numai în faţă,
Fiindcă are viitor.

Dar omul bătrân de zile
Care viaţa-a cunoscut
Priveşte numai în urmă,
Fiindcă el are trecut.

Şi aceştia, ştie-oricine
Nu se împacă, evident,
De aceea-ar fi mai bine
Să trăiască în prezent.

poezie de Octavian Cocoş (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensibilitatea e viaţă

Să fii sensibil e un lucru mare
Înseamnă c-al tău suflet mai vibrează
În lumea asta neîndurătoare
Care pe omul blând nu-l tolerează.

Nu-i indicat, spun unii cam sever,
Prin suflet să îţi treacă toate, toate,
Căci când te bucuri te înalţi la cer,
Dar când eşti trist cazi într-un fel de moarte.

De-aceea mulţi n-au sufletul de gheaţă,
Însă nici focu-n el nu-l înteţesc,
Netulburaţi, parcă plutesc prin viaţă,
Dar nu trăiesc, ci supravieţuiesc.

poezie de Octavian Cocoş (27 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detaşare absolută

Stau şi privesc
Cum lumea se frământă
Cum toţi sunt trişti şi fără chef trudesc
Cum astăzi şi speranţa pare frântă...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum unii mor de foame
Cum alţii tot mai mult se îmbogăţesc
Cum pe Pământ sunt mii şi mii de drame...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau şi privesc.

Stau şi privesc
Cum ne-avântăm spre stele

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş mai trăi o dată

Am făcut de toate-n viaţă
Nu regret defel
Şi de-aş mai trăi o dată
Aş face la fel.

Numai inima mea mare
Ştiu c-o să te cheme
Ca de undeva din zare
Să vii mai devreme.

Dar dacă-n a lumii goană
Poate vei uita
Chipul tău ca o icoană
Îl voi căuta.

Şi chiar de bătrâna soartă
Ne va urgisi
Voi străbate lumea toată
Şi te voi găsi.

poezie de Octavian Cocoş (24 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povaţă

Dac-al tău suflet e inexpugnabil,
Înconjurat c-un meterez solid,
Nimeni din lume nu va fi capabil
Să năruiască acest trainic zid.

Însă atunci când te ascunzi de viaţă
Îţi pare totul searbăd şi anost
Mai bine ascultă acum a mea povaţă
Şi fii din nou aşa precum ai fost.

Şi spun aceste lucruri cu emfază
Şi fără niciun fel de gând perfid
Poate rostirea mea te epatează,
Sau poate crezi că vreau să te desfid.

Deşi, în sinea ta, tu îţi dai seama
Că-mi este greu să fiu exhaustiv,
Şi că de-aceea, doar îmi exprim teama,
Că te-ai însingurat fără motiv.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa te văd

O rază de lumină
În geana dimineţii,
O apă cristalină
Ce udă floarea vieţii,
O pată de culoare
Ce ochii îi încântă,
Balsam de alinare
Când inima e frântă,
O briză răcoroasă
Ce arşiţa o stinge,
Privelişte frumoasă
Când plouă şi când ninge,
Fântână de iubire
Profundă şi curată
Portal spre nemurire
Şi viaţă îmbelşugată,
Femeia ce-am poftit-o,
Din sferele divine;
Aşa te văd, iubito,
Când mă gândesc la tine.

poezie de Octavian Cocoş (7 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuţă stea

În fiecare noapte
Te văd, micuţă stea,
Cum tainic, de departe,
Veghezi asupra mea.

Sub raza ta vrăjită
Adorm încetişor,
Am inima tihnită
Şi sufletul uşor.

Cu pleoapele închise
Îţi simt divinul har
Şi mă cufund în vise
Şi toate aievea-mi par.

Îmi văd copilăria
Şi viaţa ce-am trăit;
Ce mare-i bucuria,
Ce mult noi ne-am iubit!

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (29 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 de Cupe (Sonet Tarot)

Acesta-i idealul fericirii
Să simţi în suflet pace, mulţumire,
Căldura dragostei şi-a preţurii,
Iar tu să răspândeşti în jur iubire.
Familie, amici, comunitate,
Trăiesc într-o deplină armonie
Orice dispute vechi au fost uitate
Şi-acum domneşte-o mare bucurie.
Dar armonia nu este eternă,
Că uneori nori negri de adună
Şi-atunci întreaga viaţă pare ternă,
Iar pacea-i alungată de furtună.

Relaţiile bune stimulează,
Dar cele rele destabilizează.

poezie de Octavian Cocoş (28 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 de Cupe (Sonet Tarot)

Acum trăieşti o mare bucurie,
Prieteni şi colegi te înconjoară
Şi atmosfera-i plină de magie,
Sărbătoreşti cu inima uşoară.
Ai dobândit un lucru de valoare
Eforturile tale au dat roade
Şi te gândeşti la lucruri viitoare,
Că peşte mult acum ai în năvoade.
Însă când piedici multe-ţi stau în cale
Nu reuşeşti să le învingi pe toate
Şi viaţa ta e numai chin şi jale,
Că nu ai niciun fel de rezultate.

Când reuşeşti, bea, cântă şi petrece,
Când eşuezi, să ştii că totul trece.

sonet de Octavian Cocoş (21 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea (Sonet Tarot)

Sunt zile de belşug şi fericire
Şi simţi în suflet o eliberare
Trăieşti din plin, te bucuri de iubire,
Căci ai avut o râvnă roditoare.
Lumea-i a ta, că prin eforturi multe
Ai reuşit să o priveşti din stele
Şi-oricine ar zice vrute şi nevrute
Tu nu depinzi de oameni, ci de ele.
Dar când a ta virtute este mică
Şi nu ai învăţat nimic din viaţă
Este normal atunci să-ţi fie frică,
Că ştii şi tu că n-ai nicio speranţă.

S-apuci pe drumul bun ţine de tine
De faci aşa, la capăt va fi bine.

poezie de Octavian Cocoş (31 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata

Cât a fost vara de mare
Am vrut umbră şi răcoare,
Apă rece şi curată,
Granita şi îngheţată.

Însă iarna, când e ger
Noi vrem soarele pe cer
Căldură-n calorifere
Ţuică fiartă, ceai cu miere...

Suntem dependenţi de vreme
Şi trăim doar în extreme
De aceea ne certăm
Şi pe urmă ne împăcăm.

Că şi lumea e o roată
Ce se-nvârte ziua toată
Ne ridică, ne coboară,
Ne dă viaţă, ne omoară.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (27 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căţărătorul

Viaţa e o frământare
Parcă este un concurs
Cine fuge cel mai tare,
Cine zboară cel mai sus...

De la şcoală ni se spune
Să nu fim ca oaia-n turmă,
Să-nvăţăm cu pasiune
Să-i lăsăm pe toţi în urmă.

Locul doi e o ratare
Numai primul loc contează
Doar pe cine-i cel mai tare
Lumea îl apreciază.

Omul viaţa şi-o distruge
Să se caţere pe-un nor
Şi de fapt, ce va ajunge?
Un mare căţărător.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 5

Eu sunt Adam, tu Eva cea frumoasă
Eşti jumătatea mea, cum ştii prea bine
Ai trupul zvelt, purtarea ţi-e aleasă,
Iar inima îţi bate-n piept la mine.
Chiar dacă-n jurul nostru milioane
De oameni pe planetă-şi trăiesc traiul
Noi suntem două mândre etaloane,
Fiindcă iubirea noastră ne-a fost Raiul.
Dar într-o zi, un şarpe, ca vicleanul,
Te-a amăgit cu vorba lui aleasă
Şi neştiind să-ţi temperez elanul
Am pierdut Raiul, scumpa noastră casă.

Şi-acum, trăim cu suflete mâhnite
Ca două jumătăţi neîntregite.

poezie de Octavian Cocoş (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

9 de Cupe (Sonet Tarot)

Acum eşti liniştit, orice dorinţă
Ţi s-a împlinit, iar simţurile tale
S-au delectat cu multă prisosinţă
Din toate câte le-au ieşit în cale.
E şi normal să nu doreşti schimbarea
Când lucrurile merg atât de bine
N-ai nicio grijă, nu te-atrage zarea
Trăieşti din plin şi totul îţi convine.
Dar sunt şi perioade negre-n viaţă
Când orice faci, nimic nu-ţi reuşeşte
Şi soarta parcă-ţi spune verde-n faţă
C-a ta dorinţă nu se împlineşte.

Căci uneori poţi să-ţi răsfeţi fiinţa,
Dar alteori te-alegi cu neputinţa.

poezie de Octavian Cocoş (27 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda iubirii

Iubirea-i minunată,
O lebădă în zbor
De dor mereu purtată
Pe cerul fără nor.

Şi simţi că viaţa este
Un dar nepreţuit,
O tainică poveste,
Un vis fără sfârşit.

Te-mbată fericirea
Trăieşti pe curcubeu,
A ta e strălucirea,
Te plimbi cu Dumnezeu.

Dar puşca ticăloasă
Ţinteşte fără greş,
Iar lebăda frumoasă
Devine doar un leş.

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (2 februarie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar fi mai bine?

Oare mai avem un suflet
Oare mai avem trăire
Vrem tovărăşii banale
Sau relaţii de iubire?

Mai vrem oare fericire
Chiar şi cât o scânteiere
Sau ne mulţumim vremelnic
Doar cu-a trupului plăcere?

Ne dorim "să fim" ca oameni,
Să vibrăm ca o vioară
Sau vrem "să avem" în viaţă
Lăsând sufletul să moară?

La final, "ce-avem" vom pierde
Oameni, bunuri preţioase,
Şi atunci n-ar fi mai bine
"Să fim" suflete frumose?

poezie de Octavian Cocoş (8 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţe de poet

Sărman poet, ce s-a întâmplat cu tine,
De ce te străduieşti mereu să scrii,
Atâta timp cât ştii şi tu prea bine
Că nu te îmbogăţeşti din poezii?

De ce să stai cu fruntea aplecată
Şi să faci versuri multe, fel de fel,
Când viaţa este neînduplecată
Şi nu-ţi va răsplăti tăcutul zel?

Mai bine du-te cântă şi dansează,
Mănâncă, bea, călătoreşte mult,
Căci versurile tale nu contează,
Ci doar al vieţii trecător tumult.

A ascultat poetul cu uimire,
Tristeţea îndată-n suflet i-a pătruns,
Înţelegând perfect, dintr-o privire,
Că n-ar avea cui să îi dea răspuns.

poezie de Octavian Cocoş (7 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău şi plâng.

Şi în această viaţă tumultoasă
M-ai mângâiat atunci când mi-a fost greu;
Ah, mamă, când văd chinul ce te-apasă
Aş vrea să pot să te alin şi eu!

Şi tata e aicea lângă tine,
Priveşte-n jos cu chipul împietrit;
Noi o să-ţi spunem astăzi, ştii prea bine,
Adio, să nu uiţi cât te-am iubit!

Acesta e poemul cel din urmă,
Dar poate că în sferele cereşti -
Căci Timpul viaţa pe pământ ţi-o curmă -
Vei vrea cândva să ţi-l reaminteşti.

poezie de Octavian Cocoş (31 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea noastră

Să dormim pe săturate,
Ziua, nu la ceas de noapte,
S-avem tihnă şi haleală,
Ţigări, sticle cu pileală,
Ţoale şic, parfumuri fine,
Gadgeturi, maşini străine,
Carduri multe, cu parale,
Sau monede virtuale,
Telefoane performante,
Jocuri noi, interesante,
Plasme scumpe pe perete,
Pe Tik Tok să fim vedete,
Să mâncăm chipsuri din boluri,
Să ne fâţâim prin Mall-uri,
Să trăim iubiri fugare,
Să nu ne stresăm prea tare,
Doar babacii să muncească,
Pe noi să ne doară-n bască,
Să avem viaţă uşoară,
Să călătorim pe-afară,

[...] Citeşte tot

poezie de Octavian Cocoş (20 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!