Trecut, prezent, viitor
Omul tânăr, plin de viață
Și cu sufletul ușor
Se uită numai în față,
Fiindcă are viitor.
Dar omul bătrân de zile
Care viața-a cunoscut
Privește numai în urmă,
Fiindcă el are trecut.
Și aceștia, știe-oricine
Nu se împacă, evident,
De aceea-ar fi mai bine
Să trăiască în prezent.
poezie de Octavian Cocoș (26 septembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata Norocului (Sonet Tarot)
Roata se-nvârte, timpul și destinul
Te prind în hora lor amețitoare
Urci, te fălești, apoi vine declinul,
Iar faima ta va trece în uitare.
Oriunde arunci privirea e o roată,
Căci orice lucru are-un ritm anume
Și nimeni și nimic nu o să poată
Să împiedice schimbările din lume.
De-aceea, dacă roata e-n urcare
În viață totul îți va merge bine
Dar când o vezi că începe să coboare
Nu te lupta, pe loc nu o poți ține.
Cicluri încep și cicluri se termină
Când le înțelegi, trăiești doar în lumină.
poezie de Octavian Cocoș (20 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensibilitatea e viață
Să fii sensibil e un lucru mare
Înseamnă c-al tău suflet mai vibrează
În lumea asta neîndurătoare
Care pe omul blând nu-l tolerează.
Nu-i indicat, spun unii cam sever,
Prin suflet să îți treacă toate, toate,
Căci când te bucuri te înalți la cer,
Dar când ești trist cazi într-un fel de moarte.
De-aceea mulți n-au sufletul de gheață,
Însă nici focu-n el nu-l întețesc,
Netulburați, parcă plutesc prin viață,
Dar nu trăiesc, ci supraviețuiesc.
poezie de Octavian Cocoș (27 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Detașare absolută
Stau și privesc
Cum lumea se frământă
Cum toți sunt triști și fără chef trudesc
Cum astăzi și speranța pare frântă...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum unii mor de foame
Cum alții tot mai mult se îmbogățesc
Cum pe Pământ sunt mii și mii de drame...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum încă sunt războaie
Cum inimile încet se împietresc
Cum nici iubirea nu le mai înmoaie...
Stau și privesc.
Stau și privesc
Cum ne-avântăm spre stele
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (1 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aș mai trăi o dată
Am făcut de toate-n viață
Nu regret defel
Și de-aș mai trăi o dată
Aș face la fel.
Numai inima mea mare
Știu c-o să te cheme
Ca de undeva din zare
Să vii mai devreme.
Dar dacă-n a lumii goană
Poate vei uita
Chipul tău ca o icoană
Îl voi căuta.
Și chiar de bătrâna soartă
Ne va urgisi
Voi străbate lumea toată
Și te voi găsi.
poezie de Octavian Cocoș (24 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Povață
Dac-al tău suflet e inexpugnabil,
Înconjurat c-un meterez solid,
Nimeni din lume nu va fi capabil
Să năruiască acest trainic zid.
Însă atunci când te ascunzi de viață
Îți pare totul searbăd și anost
Mai bine ascultă acum a mea povață
Și fii din nou așa precum ai fost.
Și spun aceste lucruri cu emfază
Și fără niciun fel de gând perfid
Poate rostirea mea te epatează,
Sau poate crezi că vreau să te desfid.
Deși, în sinea ta, tu îți dai seama
Că-mi este greu să fiu exhaustiv,
Și că de-aceea, doar îmi exprim teama,
Că te-ai însingurat fără motiv.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (6 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Așa te văd
O rază de lumină
În geana dimineții,
O apă cristalină
Ce udă floarea vieții,
O pată de culoare
Ce ochii îi încântă,
Balsam de alinare
Când inima e frântă,
O briză răcoroasă
Ce arșița o stinge,
Priveliște frumoasă
Când plouă și când ninge,
Fântână de iubire
Profundă și curată
Portal spre nemurire
Și viață îmbelșugată,
Femeia ce-am poftit-o,
Din sferele divine;
Așa te văd, iubito,
Când mă gândesc la tine.
poezie de Octavian Cocoș (7 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Micuță stea
În fiecare noapte
Te văd, micuță stea,
Cum tainic, de departe,
Veghezi asupra mea.
Sub raza ta vrăjită
Adorm încetișor,
Am inima tihnită
Și sufletul ușor.
Cu pleoapele închise
Îți simt divinul har
Și mă cufund în vise
Și toate aievea-mi par.
Îmi văd copilăria
Și viața ce-am trăit;
Ce mare-i bucuria,
Ce mult noi ne-am iubit!
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (29 mai 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 de Cupe (Sonet Tarot)
Acesta-i idealul fericirii
Să simți în suflet pace, mulțumire,
Căldura dragostei și-a prețurii,
Iar tu să răspândești în jur iubire.
Familie, amici, comunitate,
Trăiesc într-o deplină armonie
Orice dispute vechi au fost uitate
Și-acum domnește-o mare bucurie.
Dar armonia nu este eternă,
Că uneori nori negri de adună
Și-atunci întreaga viață pare ternă,
Iar pacea-i alungată de furtună.
Relațiile bune stimulează,
Dar cele rele destabilizează.
poezie de Octavian Cocoș (28 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

3 de Cupe (Sonet Tarot)
Acum trăiești o mare bucurie,
Prieteni și colegi te înconjoară
Și atmosfera-i plină de magie,
Sărbătorești cu inima ușoară.
Ai dobândit un lucru de valoare
Eforturile tale au dat roade
Și te gândești la lucruri viitoare,
Că pește mult acum ai în năvoade.
Însă când piedici multe-ți stau în cale
Nu reușești să le învingi pe toate
Și viața ta e numai chin și jale,
Că nu ai niciun fel de rezultate.
Când reușești, bea, cântă și petrece,
Când eșuezi, să știi că totul trece.
sonet de Octavian Cocoș (21 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumea (Sonet Tarot)
Sunt zile de belșug și fericire
Și simți în suflet o eliberare
Trăiești din plin, te bucuri de iubire,
Căci ai avut o râvnă roditoare.
Lumea-i a ta, că prin eforturi multe
Ai reușit să o privești din stele
Și-oricine ar zice vrute și nevrute
Tu nu depinzi de oameni, ci de ele.
Dar când a ta virtute este mică
Și nu ai învățat nimic din viață
Este normal atunci să-ți fie frică,
Că știi și tu că n-ai nicio speranță.
S-apuci pe drumul bun ține de tine
De faci așa, la capăt va fi bine.
poezie de Octavian Cocoș (31 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roata
Cât a fost vara de mare
Am vrut umbră și răcoare,
Apă rece și curată,
Granita și înghețată.
Însă iarna, când e ger
Noi vrem soarele pe cer
Căldură-n calorifere
Țuică fiartă, ceai cu miere...
Suntem dependenți de vreme
Și trăim doar în extreme
De aceea ne certăm
Și pe urmă ne împăcăm.
Că și lumea e o roată
Ce se-nvârte ziua toată
Ne ridică, ne coboară,
Ne dă viață, ne omoară.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (27 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cățărătorul
Viața e o frământare
Parcă este un concurs
Cine fuge cel mai tare,
Cine zboară cel mai sus...
De la școală ni se spune
Să nu fim ca oaia-n turmă,
Să-nvățăm cu pasiune
Să-i lăsăm pe toți în urmă.
Locul doi e o ratare
Numai primul loc contează
Doar pe cine-i cel mai tare
Lumea îl apreciază.
Omul viața și-o distruge
Să se cațere pe-un nor
Și de fapt, ce va ajunge?
Un mare cățărător.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (18 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 5
Eu sunt Adam, tu Eva cea frumoasă
Ești jumătatea mea, cum știi prea bine
Ai trupul zvelt, purtarea ți-e aleasă,
Iar inima îți bate-n piept la mine.
Chiar dacă-n jurul nostru milioane
De oameni pe planetă-și trăiesc traiul
Noi suntem două mândre etaloane,
Fiindcă iubirea noastră ne-a fost Raiul.
Dar într-o zi, un șarpe, ca vicleanul,
Te-a amăgit cu vorba lui aleasă
Și neștiind să-ți temperez elanul
Am pierdut Raiul, scumpa noastră casă.
Și-acum, trăim cu suflete mâhnite
Ca două jumătăți neîntregite.
poezie de Octavian Cocoș (2 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

9 de Cupe (Sonet Tarot)
Acum ești liniștit, orice dorință
Ți s-a împlinit, iar simțurile tale
S-au delectat cu multă prisosință
Din toate câte le-au ieșit în cale.
E și normal să nu dorești schimbarea
Când lucrurile merg atât de bine
N-ai nicio grijă, nu te-atrage zarea
Trăiești din plin și totul îți convine.
Dar sunt și perioade negre-n viață
Când orice faci, nimic nu-ți reușește
Și soarta parcă-ți spune verde-n față
C-a ta dorință nu se împlinește.
Căci uneori poți să-ți răsfeți ființa,
Dar alteori te-alegi cu neputința.
poezie de Octavian Cocoș (27 februarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda iubirii
Iubirea-i minunată,
O lebădă în zbor
De dor mereu purtată
Pe cerul fără nor.
Și simți că viața este
Un dar neprețuit,
O tainică poveste,
Un vis fără sfârșit.
Te-mbată fericirea
Trăiești pe curcubeu,
A ta e strălucirea,
Te plimbi cu Dumnezeu.
Dar pușca ticăloasă
Țintește fără greș,
Iar lebăda frumoasă
Devine doar un leș.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (2 februarie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ar fi mai bine?
Oare mai avem un suflet
Oare mai avem trăire
Vrem tovărășii banale
Sau relații de iubire?
Mai vrem oare fericire
Chiar și cât o scânteiere
Sau ne mulțumim vremelnic
Doar cu-a trupului plăcere?
Ne dorim "să fim" ca oameni,
Să vibrăm ca o vioară
Sau vrem "să avem" în viață
Lăsând sufletul să moară?
La final, "ce-avem" vom pierde
Oameni, bunuri prețioase,
Și atunci n-ar fi mai bine
"Să fim" suflete frumose?
poezie de Octavian Cocoș (8 decembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristețe de poet
Sărman poet, ce s-a întâmplat cu tine,
De ce te străduiești mereu să scrii,
Atâta timp cât știi și tu prea bine
Că nu te îmbogățești din poezii?
De ce să stai cu fruntea aplecată
Și să faci versuri multe, fel de fel,
Când viața este neînduplecată
Și nu-ți va răsplăti tăcutul zel?
Mai bine du-te cântă și dansează,
Mănâncă, bea, călătorește mult,
Căci versurile tale nu contează,
Ci doar al vieții trecător tumult.
A ascultat poetul cu uimire,
Tristețea îndată-n suflet i-a pătruns,
Înțelegând perfect, dintr-o privire,
Că n-ar avea cui să îi dea răspuns.
poezie de Octavian Cocoș (7 octombrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio
Pe soare, pe zăpadă, pe furtună,
Am străbătut un drum atât de lung...
Ne-am bucurat de toate împreună,
Acum stau lângă patul tău și plâng.
Și în această viață tumultoasă
M-ai mângâiat atunci când mi-a fost greu;
Ah, mamă, când văd chinul ce te-apasă
Aș vrea să pot să te alin și eu!
Și tata e aicea lângă tine,
Privește-n jos cu chipul împietrit;
Noi o să-ți spunem astăzi, știi prea bine,
Adio, să nu uiți cât te-am iubit!
Acesta e poemul cel din urmă,
Dar poate că în sferele cerești -
Căci Timpul viața pe pământ ți-o curmă -
Vei vrea cândva să ți-l reamintești.
poezie de Octavian Cocoș (31 martie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirea noastră
Să dormim pe săturate,
Ziua, nu la ceas de noapte,
S-avem tihnă și haleală,
Țigări, sticle cu pileală,
Țoale șic, parfumuri fine,
Gadgeturi, mașini străine,
Carduri multe, cu parale,
Sau monede virtuale,
Telefoane performante,
Jocuri noi, interesante,
Plasme scumpe pe perete,
Pe Tik Tok să fim vedete,
Să mâncăm chipsuri din boluri,
Să ne fâțâim prin Mall-uri,
Să trăim iubiri fugare,
Să nu ne stresăm prea tare,
Doar babacii să muncească,
Pe noi să ne doară-n bască,
Să avem viață ușoară,
Să călătorim pe-afară,
[...] Citește tot
poezie de Octavian Cocoș (20 aprilie 2022)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!

<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Cocoș despre viață, adresa este:
