A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.
Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Corina Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Definiția zăpezii
A înghețat lumina în somn
și cade mirată pe străzi
visând că răsare la poli.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Daca nu ai iubi, cum ai putea pretui orbitoarea lumina a soarelui si mangaietoarea lumina a lunii?
Octavian Paler în Eseuri despre dragoste
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tortură, masacre, ruguri. Iată istoria! Un trecut de noapte și sânge. Trebuie să căutăm lumina în viitor
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!
În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi.
Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Azi, știu că în lumină există și umbre și că fericirea e uneori dureroasă.
Octavian Paler în Caminante
Adăugat de iulia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Da, sunt recunoscător că exist și disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegrește lumina chiparoșii la amiază, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate că așa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.
Octavian Paler în interviu în revista "Tango" (2007)
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Fericire? Lumină? Frumusețe? Gogoși! Cacialma, domnilor. Nu există decât țipătul și tăcerea.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nu disprețui lucrurile mici; o lumânare poate face oricând ceea ce nu poate face soarele niciodată: să lumineze în întuneric.
Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Mirela Petrea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Uneori sunt de ajuns vântul și soarele ca absențele să mă doară. Și trebuie să înving în mine această tristețe pentru a iubi din nou. Dar, poate, și melancolia nu e decât tot o formă a dragostei, mai complicată acum, însă și mai lucidă. Știind că ea nu pune condiții. Recunoaște că există. Atâta tot. Căci Ithaca nu-i o legendă, ci prima condiție pe care viața i-o pune fiecăruia pentru a se distinge de nisipul pe care-l spulberă vântul. Datorită ei, am aflat că înțelepciunea nu e, poate, decât o iubire care-și cunoaște atât de bine motivele încât nu se mai teme să lase tristețea pe aceeași balanță cu lumina amiezii. Amândouă ard și purifică.
Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Străbăteam o toamnă cu amurguri prevestitoare de catastrofe prin lumina lor stranie. Mă uitam la apa unui râu. Părea liniștită. Numai în adânc se formau vârtejuri viclene. Așa e și viața, mă gândeam. Te lasă să crezi că totul e normal și, pe neașteptate, îți pune gheara în gât. Apoi am visat o mare plină de delfini roșii. Se jucau în apă. Deodată, am observat că lăsau urme de sânge pe care valurile le combinau, făcând să apară pe suprafața mării un text din care nu înțelegeam nimic deoarece era într-o limbă necunoscută. Când spuma a șters totul, ca un burete alb, m-a acoperit un val puternic. Am simțit că devin ușor, că plutesc. că mă afund, că nu mai eram deloc speriat.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descoperisem îndoiala și chiar necesitatea îndoielii. Vechea mea încăpățânare de a crede fără rezerve mi se părea acum un fel de orbire. Dreptatea nu stă pe un singur talger, mi-am zis, ci în balanță, în cumpăna dreaptă a ambelor talgere. Oricărei lumini îi căutăm umbra. Oricărei vorbe, îi căutăm ecoul. Nu mai era nimic "curat". Totul era "murdărit" de contrariul acelui lucru.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Lorelei
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul
Nu-i adevărată povestea că oamenii au descoperit focul
lovind două pietre.
Focul a apărut altfel, când singurătatea primului om
s-a lovit de prima întrebare,
când un om s-a gândit să prefacă rănile lui în speranță,
să-și lumineze mâinile
și teama de el.
Poate focul n-a fost decât un mijloc de a lupta împotriva cenușii,
când vulturii coboară în noi
și ne temem.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Cei care-am fost la Troia
I
Această dragoste,
această lumină care nu mă cruță
care mă obligă să-mi aduc totul aminte
și cerul așa cum îl știu, strălucind după ploaie,
cerul ca un obraz de copil.
Dar nimeni nu mai vrea să audă de consolări.
Am fost poate naivi cînd ne-am suit pe corăbii,
am crezut tot ce ni s-a spus,
marea fierbea ca sîngele nostru
și cînd tăceau valurile
nu se auzeau decît vorbele noastre trufașe
atît eram de convinși că înțelepciunea e un cuvînt găunos.
Apoi corabia noastră a mers prin nopți în care lumina
era un fel de amintire ciudată
și printre păsări albe care zburau
între noi și greșelile noastre
și nu ne mai separa de zei decît moartea.
De ce trebuia să fiu vinovat
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea cuvintelor
Un chip de nisip
și mâini de nisip
și limba în gură mi-e tot de nisip
nu mai pot să spun nimic în apărarea mea
în acest tribunal de nisip
cu lumini de nisip
grefieri de nisip
amintiri de nisip
și cineva care întoarce clepsidra.
Tot ce-am iubit s-a transformat în nisip
tot ce-am greșit s-a transformat în nisip
și judecători de nisip
mă judecă
și mă condamnă la moarte
pe un eșafod de nisip.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Stai culcat în iarbă, ascultând zumzetul insectelor care ciuruie liniștea, privești bucățile de cer ce se văd prin frunzișul unui copac, simți în nări mirosuri amețitoare, ești fericit și nu știi pentru ce. Nu-ți mai trebuie nimic în afară de ce ești. Totul e extraordinar de simplu, într-un fel, vara m-a ajutat să obțin prin simțuri ce nu mi-a fost dat să am prin credință. N-a fost nevoie să aflu de la alții că sacrul există în natură, că divinul poate fi atins, uneori, cu degetele. Vara, până și tristețile mi se păreau luminoase.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Concertele sunt ca și noi. Accidente ale tăcerii. O, dacă am putea să ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrânește în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranța. Se maturizează, continuă îngândurat, apoi deodată îmbătrânește. Uneori îmbătrânește solemn, alteori îmbătrânește melancolic. Asta n-are importanță. Ceea ce contează e că se aproprie de sfârșit și de moarte. O moarte somptuoasă nu e mai puțin moarte...
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că omul s-a obișnuit să i se poruncească. El își permite să fie surd la rugăminți, dar devine atent când i se poruncește. N-ați văzut că și Dumnezeu a folosit aceeași metodă? În loc să ne ilumineze, a descoperit că e mult mai comod să ne poruncească. În zece porunci a rezolvat totul. După aceea s-a putut retrage liniștit. Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea să vadă că nu e de glumit cu împărăția cerurilor și că, la nevoie, păcătoșii vor fi mânați cu biciul spre mântuire.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la lumină, dar cu o relevanță mică.
Nopțile
Nopțile, când îmi amintesc iarăși de noi,
totdeauna pe întuneric și amenințați totdeauna,
îmbrățișați sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedați de timp și de noapte,
hăituiți de umbre în care ne recunoaștem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
și totdeauna vorbind despre sfârșitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări și de soare
și totdeauna pe acest nisip negru al nopții
fără să știm dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna așteptând cuțitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărțirile,
totdeauna dragostea amenințată de alții
și de noi înșine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoșați că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
și totdeauna visând să ne iubim fără să știm
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Paler despre lumină, adresa este: