
Iubirea e tot ce ne dorim, iar la final e tot ce am avut.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!



Pe măsură ce înaintezi în emoție, te apropii și de sfârșitul ei. Nimic nu te poate salva.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Roxana
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trebuia poate să fim întâi vinovați pentru a învăța să iubim. Trebuia să greșim pentru a cunoaște sfârșitul greșelii.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Angi
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptându-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfîrșitul. Te încăpățânezi să nu recunoști o evidență. Că orice cântec are un sfârșit. Oricât ar fi de frumoasă o melodie, vine o clipă când ea e acoperită de tăcere. Când tăcerea e mai puternică decât muzica.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi suntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptându-te spre sfârșit.
citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!


O dragoste nu merită să fie trăită, deoarece sfârșitul ei se cunoaște dinainte; va eșua fie în despărțire, cu acuzații reciproce, fie în rutina cea mai meschină.
Octavian Paler în Viața ca o coridă
Adăugat de Andrada Șerban
Comentează! | Votează! | Copiază!


Înțelepții hinduși pretind că există patru anotimpuri în viață. Unul pentru a studia și a descoperi lumea. Al doilea pentru a întemeia un cămin. Al treilea pentru a reflecta. Și, în sfârșit, al patrulea, în care eliberat de inhibiții și de obsesii devii un fel de călător fără bagaje.
Octavian Paler în Caminante
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Câtă vreme voi mai putea gândi ca acum, nu știu. Și nici nu vreau să fac vreo presupunere. Deocamdată, cerul e senin, iar oțetarii din curtea vecină abia se clatină. Și nu am nimic de cerut destinului - dacă destinul este propriul nostru caracter - decât puterea de a crede că gândurile din această dimineață explică, în sfârșit, ceva.
Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Parcă în felul ăsta călătoream tot timpul cu scurte opriri prin diverse gări pierdute în imensitatea unei pustietăți fără început și fără sfârșit în care o întâmplare ciudată mă aruncase cum arunci o sticlă într-un ocean. Numai că în măsura în care destinul meu purta un mesaj, eu nu-l puteam descifra. Devenisem propria mea hieroglifă.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Lorelei
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când omul e cât de cât tânăr, în ciuda anilor, e slab în fața dorințelor. N-are puterea să renunțe, cedează în fața lor. Se apleacă spre izvor, fiindcă nu-și poate stăpâni setea. Când face pe înțeleptul, gata. S-a terminat. Vedeți prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultați-mă pe mine, viața e un miracol ticălos de scurt.
Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Da, sunt recunoscător că exist și disperat că va veni o vară în care nu voi mai putea să urmăresc cum înnegrește lumina chiparoșii la amiază, nu e firesc la vârsta mea? Mă doare tot ce iubesc acum, pentru că presimt în orice frumusețe sfârșitul, dar poate că așa arată adevărata iubire. Bucură-te de acest dar vremelnic, strigă o voce în mine. Căci nu există decât daruri vremelnice.
Octavian Paler în interviu în revista "Tango" (2007)
Adăugat de Laura
Comentează! | Votează! | Copiază!


Concertele sunt ca și noi. Accidente ale tăcerii. O, dacă am putea să ne întoarcem de la jumătatea unui concert înapoi spre începutul lui! Dar nu se poate. Un cântec îmbătrânește în timpul cât îl cântăm. El începe tânăr, luminos, plin de încredere și de speranța. Se maturizează, continuă îngândurat, apoi deodată îmbătrânește. Uneori îmbătrânește solemn, alteori îmbătrânește melancolic. Asta n-are importanță. Ceea ce contează e că se aproprie de sfârșit și de moarte. O moarte somptuoasă nu e mai puțin moarte...
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Ioana Faur
Comentează! | Votează! | Copiază!


Uneori, e drept, omul obosește așteptând. Și n-ați auzit, oare, de situații în care, când sosește în sfârșit ceea ce el a așteptat, sosește prea târziu? E, poate, o victorie pe care a dorit-o mult, dar, obținând-o prea târziu, nu mai are ce face cu ea; o victorie care reușește să-l obosească și mai mult. Și renunță la ea cu o ultimă mare tristețe, deoarece nu e simplu să porți o bătălie și, ajuns la capăt, să-ți dai seama că asta a fost totul. Bătălia. A existat cândva un scop, dar de atâta așteptare scopul a murit... Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârșirea ei.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de Nicoleta Radu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Jocul
Mai am o scoică și cîteva pietre,
cum să clădesc din ele o mare
și-un țărm unde să stau pe nisip
și cum să mă conving că am fost pe un asemenea țărm
urmînd fericit o pasăre
care acum nu mă mai lasă să dorm?
O scoică și cîteva pietre
și un nume ciudat
pe care nu-l înțelege nimeni
și speranța mea de-a ajunge
să nu-l mai înțeleg nici eu într-o zi.
Sărbătoarea s-a terminat,
îmi aștept pedeapsa lîngă tribunele goale,
dar eu am văzut arzînd la amiază un nor
și-am auzit cîntecul care îngenunchea caii sălbateci,
își spun, țărmul acela nu-i simplă poveste,
eu am văzut norul și-am ascultat cîntecul
și înainte de a mă învinge
soarele m-a făcut fericit.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la sfârșit, dar cu o relevanță mică.

Nopțile
Nopțile, când îmi amintesc iarăși de noi,
totdeauna pe întuneric și amenințați totdeauna,
îmbrățișați sub ghilotină mereu,
totdeauna obsedați de timp și de noapte,
hăituiți de umbre în care ne recunoaștem pe noi,
totdeauna ca în prima noapte a lumii
și totdeauna vorbind despre sfârșitul iubirii,
totdeauna amintindu-ne de mări și de soare
și totdeauna pe acest nisip negru al nopții
fără să știm dacă mâine vom mai fi împreună,
totdeauna așteptând cuțitul ghilotinei să cadă,
totdeauna despărțirile,
totdeauna dragostea amenințată de alții
și de noi înșine,
totdeauna sub acest soare negru
care ne luminează, când se ating, mâinile,
totdeauna înfricoșați că mâinile noastre
vor ajunge la capătul dragostei noastre
și totdeauna visând să ne iubim fără să știm
dacă suntem primii oameni pe lume sau ultimii,
[...] Citește tot
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Paler despre sfârșit, adresa este:
