Octavian Paler despre superlative

A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasă din noi.

Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Corina Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai mare fericire, după aceea de a iubi, e să-ţi mărturiseşti iubirea.

Octavian Paler în Apărarea lui Galilei
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păcatul nostru cel mai mare este că facem orice anormalitate să devină normalitate.

citat clasic din Octavian Paler
Adăugat de Costeluta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate simt mai multe decât înţeleg. Asta ar lămuri multe. Căci reprezint categoria cea mai expusă şi mai stupidă: omul cu sentimente.

citat celebru din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când iubeşti eşti cel mai fericit om din lume; cel mai trist lucru este să suferi din iubire...

Octavian Paler în Despre dragoste
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul rest de energie l-am găsit acolo unde mă aşteptam cel mai puţin: chiar în disperarea mea.

citat clasic din Octavian Paler
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţintele cele mai importante sunt cele pe care le purtăm în inimă şi care, chiar dacă nu le atingem, ne călăuzesc.

Octavian Paler în Un muzeu în labirint (Istorie subiectivă a autoportretului), Victoria învinşilor
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta, s-a zis, este cel mai scurt drum de la un om la altul. Probabil, tot ea este şi cel mai scurt drum de la om la el însuşi.

Octavian Paler în Eul detestabil
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă mărturisesc că unul dintre cele mai mari defecte ale mele a fost că nu m-am priceput să mint nici măcar când alţii nu-mi cereau decât asta.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Lorelei22
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua e prea scurtă, domnule, soarele prea puţin. Cerul e plin de nori, fericirea o simplă vorbă. În fine, dracul să le ia pe toate. Că zeii te pedepsesc exact cu calităţile cele mai frumoase pe care ţi le dăruiesc.

Octavian Paler în Polemici cordiale
Adăugat de NATASA
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierderea dragostei este, am descoperit atunci, răul cel mai mare care i se poate întâmpla unui om. Putem trăi fără Dumnezeu, dar nu putem trăi liniştiţi fără dragoste.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Mirela Petrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se poate că e o lege a compensaţiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranţă. La ce e bună speranţa pentru cel care are totul?

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Lorelei22
Comentează! | Votează! | Copiază!

O dragoste nu merită să fie trăită, deoarece sfârşitul ei se cunoaşte dinainte; va eşua fie în despărţire, cu acuzaţii reciproce, fie în rutina cea mai meschină.

Octavian Paler în Viaţa ca o coridă
Adăugat de Andrada Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acest bătrân, Don Quijote, care pare bun de dus la azil, rezolvă, dacă ne gândim bine, cea mai încâlcită problemă a filozofiei: rostul vieţii. Acest bătrân caraghios ne învaţă, dacă nu ne repezim să ne amuzăm de forma în care o face, că esenţialul în viaţă este să ai o convingere.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octaviana Paler
Adăugat de Mariana Anghel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dintr-un orăşel văd ţâşnind săgeata unei catedrale. Aceasta îmi aminteşte că am vrut să scriu odată o Reabilitare a Evului mediu. Căci "noaptea Evului mediu" constituie, mi se pare, una dintre cele mai încăpăţânate platitudini didactice.

Octavian Paler în Jurnal (şi contrajurnal) mexican
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă rog să nu vă miraţi că, uneori, am tentaţia să mă persiflez singur. Vă asigur că nu e o dovadă de neseriozitate. Am ajuns la concluzia că ironia e remediul cel mai potrivit împotriva nefericirii. Oare clovnii nu râd ca să-şi ascundă tristeţea?

Octavian Paler în Calomnii mitologice (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecutul trăieşte, e viu, ia parte la prezent, îl influenţează şi se schimbă în funcţie de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanţă, pălesc, altele, dimpotrivă, capătă înţelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte. Devin, din fleacuri, momente esenţiale. De aceea, azi, înţeleg că destinul se ascunde, deseori, în cea mai cenuşie şi insesizabilă banalitate.

Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu pledez pentru amnezie! Mi se pare fraudulos argumentul că a judeca trecutul ar însemna, cum zic unii, a merge cu spatele spre viitor. Iertarea creştineasă nu înseamnă a acoperi cu o pătură ce-am lăsat în urmă. Problemele pe care mi le pun eu sunt de altă natură. Mă îngrozesc ura, răutatea, plăcerea de a ridica stâlpi ai infamiei şi de a azvârli cu pietre. Nu pot să-mi reprim gândul că gălăgia care se face azi pe tema "dosarelor" e reversul tăcerilor laşe de dinainte de '89. Şi mă înşel, oare, având impresia că "justiţiarii" cei mai vocali, acum, n-au scos o şoaptă contra regimului comunist înainte de căderea lui Ceauşescu? Apoi, observ că se discută despre infern cu aerul că ne-am afla într-un semi-paradis sau, cel puţin, într-un purgatoriu. Oare se minte, azi, mai puţin decât înainte de '89?...

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler (2008)
Adăugat de Valentina Becart- scriitor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vă amintiţi ce povesteşte Dostoievski despre minutele petrecute în faţa plutonului de execuţie? Despărţise, dacă ţin bine minte, acele minute în mai multe părţi. O parte pentru a-şi lua rămas bun în gând de la prieteni. O parte pentru a-şi aminti viaţa. Şi o parte pentru a privi cum soarele pe tabla unei cupole... Poate că trebuie să simţi sudoarea morţii ca să înţelegi, într-adevăr, cât de frumoasă e o cupolă care străluceşte. Pe care, altfel, o priveşti întrebându-te cât e de veche sau în ce stil e construită. Sau pur şi simplu n-o observi deloc. Şi poate că e o lege a compensaţiilor în toate. Cei care speră sunt tocmai cei care au cea mai mare nevoie de speranţă. La ce e bună speranţa pentru cel care are totul? În schimb, unul ca mine trebuie să creadă că orice rău are o limită. Inclusiv pustiul...

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de Valentina Becart
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul

anunţă cetăţii, pămîntului că ploaia există,
anunţă oamenilor că au datoria să spere. Un poet
în faţa unui cer ars, în faţa unui cîmp pîrjolit
şi care nu e în stare să cînte şi să creadă în ploi,
să ne aducă aminte că ploaia există, că ea va înflori
pămîntul bolnav,

aşadar un poet care nu e profet al speranţei,
un poet cu buzele arse care nu simte nevoia să cînte ploile
lumii

n-a înţeles că poezia e în primul rînd o formă a speranţei.
La ce bun poetul, în vreme de secetă?
Să cînte ploile tocmai atunci,
Cînd avem cea mai mare nevoie de ele, cînd ne lipsesc şi
ne dor,

cînd soarele arde şi mîinile miros a îndoială,
cînd arbori de nisip se risipesc la cea mai mică adiere,
cînd amintirile au gust de eroare şi speranţa e un cuvînt

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!