Octavian Paler despre umor

Să avem mai puţin umor, amintindu-ne că filosofia noastră naţională, întemeiată pe ideea că "bietul om" e "supt vremi", a fost formulată de un om căruia i s-a tăiat capul.

Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de Vasile Ciolpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tentaţia noastră de a bagateliza orice prin băşcălie, prin zeflemea, nu e singura care ni-l face străin pe Don Quijote, împiedicându-ne să ajungem la ce este dincolo de partea amuzantă a aventurilor lui.

Octavian Paler în Calomnii mitologice (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când omul e cât de cât tânăr, în ciuda anilor, e slab în faţa dorinţelor. N-are puterea să renunţe, cedează în faţa lor. Se apleacă spre izvor, fiindcă nu-şi poate stăpâni setea. Când face pe înţeleptul, gata. S-a terminat. Vedeţi prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultaţi-mă pe mine, viaţa e un miracol ticălos de scurt.

Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Caţavencu, Trahanache şi ceilalţi contează, la Caragiale, pe şansa de a-l "manipula", cum am zice azi, pe "cetăţeanul turmentat". În privinţa aceasta, nu s-a schimbat nimic. Numai că fără fostul "cetăţean turmentat", devenit "cetăţeanul apatic", "cetăţeanul scârbit" sau "cetăţeanul disperat", toată agitaţia Caţavencilor, a Farfurizilor, a Tipăteştilor e lipsită de noimă. De aceea, retragerea lui de pe scenă şi metamorfozele lui ar trebui să-i neliniştească, ba chiar să-i sperie. "Spectacolul" rămâne fără sens, hilar, grotesc, dacă Farfurizii, Caţavencii, Tipăteştii ajung să joace între ei, pentru ei, într-o sală goală.

Octavian Paler în Vremea întrebărilor (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că omul s-a obişnuit să i se poruncească. El îşi permite să fie surd la rugăminţi, dar devine atent când i se porunceşte. N-aţi văzut că şi Dumnezeu a folosit aceeaşi metodă? În loc să ne ilumineze, a descoperit că e mult mai comod să ne poruncească. În zece porunci a rezolvat totul. După aceea s-a putut retrage liniştit. Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea să vadă că nu e de glumit cu împărăţia cerurilor şi că, la nevoie, păcătoşii vor fi mânaţi cu biciul spre mântuire.

Octavian Paler în Viaţa pe un peron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!