
Să avem mai puțin umor, amintindu-ne că filosofia noastră națională, întemeiată pe ideea că "bietul om" e "supt vremi", a fost formulată de un om căruia i s-a tăiat capul.
Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de Vasile Ciolpan
Comentează! | Votează! | Copiază!



Tentația noastră de a bagateliza orice prin bășcălie, prin zeflemea, nu e singura care ni-l face străin pe Don Quijote, împiedicându-ne să ajungem la ce este dincolo de partea amuzantă a aventurilor lui.
Octavian Paler în Calomnii mitologice (2007)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!


Când omul e cât de cât tânăr, în ciuda anilor, e slab în fața dorințelor. N-are puterea să renunțe, cedează în fața lor. Se apleacă spre izvor, fiindcă nu-și poate stăpâni setea. Când face pe înțeleptul, gata. S-a terminat. Vedeți prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultați-mă pe mine, viața e un miracol ticălos de scurt.
Octavian Paler în Un om norocos
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cațavencu, Trahanache și ceilalți contează, la Caragiale, pe șansa de a-l "manipula", cum am zice azi, pe "cetățeanul turmentat". În privința aceasta, nu s-a schimbat nimic. Numai că fără fostul "cetățean turmentat", devenit "cetățeanul apatic", "cetățeanul scârbit" sau "cetățeanul disperat", toată agitația Cațavencilor, a Farfurizilor, a Tipăteștilor e lipsită de noimă. De aceea, retragerea lui de pe scenă și metamorfozele lui ar trebui să-i neliniștească, ba chiar să-i sperie. "Spectacolul" rămâne fără sens, hilar, grotesc, dacă Farfurizii, Cațavencii, Tipăteștii ajung să joace între ei, pentru ei, într-o sală goală.
Octavian Paler în Vremea întrebărilor (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Poate că omul s-a obișnuit să i se poruncească. El își permite să fie surd la rugăminți, dar devine atent când i se poruncește. N-ați văzut că și Dumnezeu a folosit aceeași metodă? În loc să ne ilumineze, a descoperit că e mult mai comod să ne poruncească. În zece porunci a rezolvat totul. După aceea s-a putut retrage liniștit. Poruncile aveau să îmbrâncească pe cel ce trebuia îmbrâncit, să ucidă pe cel ce trebuia ucis, pentru ca lumea să vadă că nu e de glumit cu împărăția cerurilor și că, la nevoie, păcătoșii vor fi mânați cu biciul spre mântuire.
Octavian Paler în Viața pe un peron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Paler despre umor, adresa este:
