Uneori vântul mă face să cred că totul a durat doar o clipă.
Octavian Paler în Cei care-am fost la Troia
Adăugat de Angi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rânduri de nisip
Poate că nisipul din palmele mele
a fost singurătate strigată pe culmi
sau lacrimă tăcută de piatră
căzută pe un drum fără rost.
Dar nisipul a uitat.
Nu mai știe ce-a fost.
Poate că nisipul din palmele mele
a dormit lângă o poveste de dragoste
sau l-a lovit vântul cu cetina palidă
căzută din stele undeva-n Făgăraș.
Dar nisipul a uitat.
Nu mai știe ce vânt l-a cernut.
Și ce pași...
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori semăn cu un clopot părăsit pe care doar vântul îl face să vibreze și pot să-mi recapitulez viața.
Octavian Paler în Apărarea lui Galilei
Adăugat de Ana-Maria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără dragoste suntem orfani de toate, fără pasiune suntem ca o moară de vânt spânzurată în vid!
Octavian Paler în Despre Dragoste
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi.
Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Toate întrebările pe care le pun, vântul mi le aduce înapoi intacte. Va trebui să răspund, probabil, eu singur la ele, dar prin însuși faptul că-mi pun întrebări nu mai sunt singur. E un prilej să-mi micșorez lista, să-mi declar sentimentele fără să mă rușinez de ele.
Octavian Paler în Scrisori Imaginare
Adăugat de Ciprian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar ce valoare are o pasiune dacă nu e "excesivă", deci "fără măsură"? Lecția lui Don Quijote e cât se poate de limpede. Nu se poate iubi, cu adevărat, decât "nebunește"! A te bate cu morile de vânt făcând calcule, gândindu-te la riscul că poți să pari ridicol, transformă sublimul în stupiditate.
Octavian Paler în Calomnii mitologice (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Esențiale sunt țelurile pe care ni le-am propus. Nimeni nu l-a putut opri pe Don Quijote să ia cu asalt morile de vânt. Nici râsetele, nici realismul celorlalți. Nu cunosc un exemplu mai clar că poți să fii un ratat fără să fii un mediocru, că o viață poate fi împlinită nu numai printr-o reușită, ci și printr-un eșec.
Octavian Paler în Autoportret într-o oglindă spartă
Adăugat de Camelia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aceeași vârstă
Am exact vârsta la care Don Quijote și-a început aventurile,
am aceeași vârstă și iubesc lumea la fel,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate, un scutier îmi lipsește, dar nu-i nimic,
voi porni singur la drum.
Am aceeași vârstă și aceeași nevoie să cred,
nu-mi mai lipsește nimic.
Poate-mi va lipsi Rosinanta,
dar nu-i nimic, voi merge pe jos.
Și poate morile sale de vânt,
dar nu-i nimic, le voi inventa și pe ele.
Am aceeași vârstă ca Don Quijote și drumul m-așteaptă
și în afară de un scutier, de Rosinanta și de morile sale de vânt
nu-mi mai lipsește nimic.
Ba da, eu m-am născut după Descartes.
poezie celebră de Octavian Paler din Poeme (2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uneori sunt de ajuns vântul și soarele ca absențele să mă doară. Și trebuie să înving în mine această tristețe pentru a iubi din nou. Dar, poate, și melancolia nu e decât tot o formă a dragostei, mai complicată acum, însă și mai lucidă. Știind că ea nu pune condiții. Recunoaște că există. Atâta tot. Căci Ithaca nu-i o legendă, ci prima condiție pe care viața i-o pune fiecăruia pentru a se distinge de nisipul pe care-l spulberă vântul. Datorită ei, am aflat că înțelepciunea nu e, poate, decât o iubire care-și cunoaște atât de bine motivele încât nu se mai teme să lase tristețea pe aceeași balanță cu lumina amiezii. Amândouă ard și purifică.
Octavian Paler în Scrisori imaginare
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă întreb, totuși, de nu cumva amintirile ajung să fie o capcană. Mai devreme sau mai târziu, am sfârși prin a obosi să descoperim mereu că nu mai suntem ce-am fost... Nu pot găsi în ele decât cauze, explicații. Or, eu aș avea nevoie de altceva. Într-un deșert, probabil, nu te uiți în urmă. Ce să vezi? Vântul ți-a șters, deja, urmele. Privirea caută, stăruitor, orizontul, în față, unde, pe nisipul fierbinte, tremură o nălucire care te poate stimula să speri. Un pustiu nu e niciodată fals. El minte doar pentru a te încuraja să mergi mai departe, ceea ce face din amăgire ceva vital.
Octavian Paler în Deșertul pentru totdeauna
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elegie
Mai bine să umplem cu flori
toate craterele vulcanilor,
să uităm morții neîngropați
și vântul să caute singur
ce mai e de găsit prin cenușă,
mai bine să ne ducem departe de rănile noastre,
să nu regretăm nimic și să cultivăm trandafiri,
mai bine să fixăm sărbătorile
în zile fără memorie,
mai bine să ducem ucigașilor crini
și să-i declarăm inocenți,
mai bine să convingem fantomele
să ne lase în pace,
să ne ducem departe de rănile lor
și cât mai discret,
să nu deranjăm cu tristețile noastre pe nimeni,
înainte de a spune că toate acestea-s firești.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Mitologii subiective
Piramidele sunt goale, repetă unii cu încăpățânare și tristețe, în vreme ce Don Quijote, fericit și eroic, pornește, scoțând un strigăt de tiumf, spre altă moară de vânt. Îndoielile, ca și iluziile, se întâlnesc în vârful piramidei.
.......
N-am fost capabil niciodată să discut despre moarte perfect liniștit și fără contradicții. Și, probabil, ar trebui să mă mulțumesc că în deșert piramida nu înseamnă mai mult, dar nici mai puțin, decât înseamnă catargul de care se leaga Ulise; pentru a nu ne ucide sirenele dansând pe nisip...
Trebuie să mă reîntorc la Œdipe și la sfinxul grec. Vârful piramidei e un zeu provizoriu. El mă lasă singur cu tentativele mele de a deprinde arta dificilă a măsurii, cea care îmi lipsește de câte ori mă încurc în propriile mele declarații despre fericire.
poezie celebră de Octavian Paler
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu, unul, nu mai am iluzii în privința locului pe care îl are (îl mai are!) idealismul în lumea de azi. De altfel, nici mori de vânt nu mai există decât ca relicve exotice, arătate turiștilor. Pe vremea lui Cervantes, cavalerii interesau, măcar, ca personaje ridicole, care îi amuzau pe privitori. Azi, "timpul înseamnă bani" și sunt alte gusturi. De ce l-ar urmări "cu răsuflarea tăiată" contemporanii noștri pe Don Quijote? Zice el ceva, picant, despre "sex"? Vorbește despre o Dulcinee cu care nu s-a culcat niciodată. Nici nu s-a apropiat de ea, măcar. E un "fraier", ar zice băieții "de gașcă". Sau spune ceva despre gloria de a avea putere și bani? Rivalizează Don Quijote, prin aventurile lui, cu "Codul lui Da Vinci"? Vă asigur că "gloria de tip Don Quijote" n-ar satisface nici "vedetele" care se fandosesc prin televiziunile noastre.
Octavian Paler în Convorbiri cu Octavian Paler
Adăugat de anda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Paler despre vânt, adresa este: