Imnul zânelor
Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru,
VĂ TREZIȚI!
[...] Citește tot
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epitaf la moartea unui dac
Și-atuncea când o fi să mor,
să mă-ngropați lâng-un plopșor.
Doar în pământ, fără coșciug.
Deasupra mea s-aprindeți rug.
Să îmi aduceți ciobănaș,
să-mi cânte dintr-un fluieraș.
Și sufletu-mi va fi ușor,
pe voi să vă privesc cu dor,
cum înapoi iar mă chemați,
când la Zamolxe vă-nchinați.
Eu teamă n-am că am să mor,
căci dacul e nemuritor.
epitaf de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la dor, dar cu o relevanță mică.
Invocație la botezul sacru dacic al unui băiețel
Dragul mamei puișor
te botez cu un stropșor,
fruntea să-ți fie senină
s-aibe parte de lumină.
Să crești mare, sănătos,
chipul să-l ai arătos,
să asculți buna povață,
fapta să-ți fie măreață.
Glasul să-ți fie duios,
sufletul să-l ai frumos,
de Carpați să-ți fie dor,
ești un dac nemuritor.
De zâne o să-ți vorbesc
(numele) eu te numesc.
Mama asta ți-a urat!
Puișoru-i botezat!
poezie de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renașterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe culmi și pietrele vorbesc
Hălăduind pe căi de munte
pe zei îi căutăm cu dor.
Zâna de vrei să te sărute
bea apa rece de izvor.
În cetina ce lin foșnește
e Deceneu ce ne mângâie.
Zamolxe astfel ne vorbește.
Să-L ascultăm, că ne învie.
Pe culmi și pietrele vorbesc.
Oprește-te și le ascultă!
În inimi lujeri ne rodesc.
În grai străbun iubire-i multă.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imnul zânelor
S 1: Sosit-a timpul să venim,
pe neamu-acesta să-l trezim.
Să urmăm legea strămoșească,
destinul nostru să-mplinească.
Refren 1: Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 2: De când Zamolxe ne-a chemat,
din ceruri noi ne-am întrupat,
să vindecăm acest popor,
să-i trezim dorul de izvor.
Refren 1Noi suntem zânele,
VENIȚI!
La focul sacru, VĂ TREZIȚI!
S 3: La vetre noi vă adunăm
pe Dumnezeu să-L venerăm.
Străbunii noștri să renască,
azi în suflarea românească.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renașterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Sărbătoare despre dor, adresa este: