Imnul trezirii neamului românesc
Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciți
noi am uitat de nemurire.
Deschideți ochii, vă treziți!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Ne ierți Zamolxe, zeu slăvit!
Duși de restriște te-am uitat!
Dar astăzi știm c-ai revenit,
din foc și piatră ne-ai creat.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Eu sunt
Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletele geto-dacilor
Străbuni dormind în noaptea lungă
e timpul voi să vă sculați.
Și ruga noastră să v-ajungă,
din focuri să vă întrupați.
Când Deceneu, intrat în munte,
cu ochi de cer ne va privi,
trezi-va sufletele multe.
Din rug și piatră ne-om ivi.
Din patru zări ne vom renaște,
pășind pe calea împlinirii.
Zamolxe ne va recunoaște
născuți din focul regăsirii.
poezie de Octavian Sărbătoare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi știm ce e nemurirea
Noi nu suntem născuți prin pustiuri,
pe noi nu ne puteți amăgi.
Avem sufletele din munți și din râuri
și inimi de foc. Suntem vii!
Ca vulturii ne-nălțăm pe creste și stânci
și nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetați de dreptate.
De-o fi să plecăm din viață curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi știm ce e nemurirea.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întruparea sufletelor străbunilor
Stirpea noastră se renaște,
din tăciuni de rug aprins.
Pământul ne recunoaște,
de-acum moartea am învins.
Suntem din ce în ce mai mulți,
Deschis-am ochii în lumină.
Am coborât în văi din munți,
cu inima de soare plină.
Legendele ni-s mărturie
că trebuia să ne-ntrupăm.
Hălăduiam pe munți, pârâie,
suntem acum în trup de om.
Zamolxe-a vrut să ne întoarcem.
Eram știuți frumoși și drepți.
Și multe-n lume o să facem,
vom fi ai lumii înțelepți.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rug de seară
Atuncea când credeam în tine
eram viteji, stăpâni pe noi.
Acum suntem o tânguire,
că am uitat c-am fost eroi.
Străbunii noștri-s în pământ,
Lupii-au rămas să-i mai jelească.
Noi? Venerăm un gol mormânt,
uitând de legea strămoșească.
Tu Doamne zeu te-ndură iară,
în suflete să ne cobori.
Ți-aprindem rugul astă seară,
ca să ne faci nemuritori.
Oprește-ne să ducem cruci!
Ia de pe noi jugul durerii!
Tu ești acolo sus pe stânci,
dar ne privești, din rugul serii.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugul lui Zamolxe
S-aprindem rugul lui Zamolxe
și să vorbim cu Dumnezeu.
Și ale noastre vreri și vise,
să fie duse sus, la zeu.
Când zeii noștri-or reveni,
în vetre, temple și altare,
ne-om vindeca și ne-om zidi.
Vom ști că sufletul nu moare.
Să încetăm cu-a crucii jale,
ce ne-a ținut în jug de veacuri.
Noi vom aprinde torța-n vale
și-om împlânta-o sus, pe vârfuri.
Din ale dacilor sanctuare,
privim la cer să ne-mplinească.
Nu mai vărsăm lacrimi amare.
Vom urma legea strămoșească!
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la suflet, dar cu o relevanță mică.
Binecuvântare (către Spiritul Lui Zamolxe pentru clădirea vetrei Zânei Florilor)
Născut din adânci fiori
și-nvăluit în petale de flori,
purificat în suflet
și adorat în cuget,
eu îți trimit
pe aripi de vânt
un singur gând...
Căci Zeii mi-au spus
că într-un loc sfânt,
din piatră de râu
și din lemn frânt,
altar să clădești
și-n el să preamărești
zeii Pământului,
legendele muntelui,
daci și romani
și mii de străbuni.
Primește așadar
mireasma în dar,
parfumu-mbietor
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Arborele vieții tale (binecuvântare dată de Zâna Pădurii)
Ramuri verzi așa să-ți pună.
(zâna îi așează o coroniță pe cap)
Eu sunt a Pădurii Zână
ce-acum vine să-ți dorească
viața ta să înverzească.
S-o trăiești într-un mister
ce-o s-ajungă pân-la cer.
Și mereu să străjuiești
tot ce-n viața ta iubești.
Pe căldura cea mai mare
să-ți fie numai răcoare.
Ca stejarul să-nfrunzești
toată viața să iubești.
Sufletul mereu să-l scalzi
în pădurile de brazi.
Când ești la cules de mure
la răcoarea din pădure,
de-ți vei aminti de mine
eu voi fi mereu cu tine.
Dragostea tu străjuiește,
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Invocație la botezul sacru dacic al unui băiețel
Dragul mamei puișor
te botez cu un stropșor,
fruntea să-ți fie senină
s-aibe parte de lumină.
Să crești mare, sănătos,
chipul să-l ai arătos,
să asculți buna povață,
fapta să-ți fie măreață.
Glasul să-ți fie duios,
sufletul să-l ai frumos,
de Carpați să-ți fie dor,
ești un dac nemuritor.
De zâne o să-ți vorbesc
(numele) eu te numesc.
Mama asta ți-a urat!
Puișoru-i botezat!
poezie de Octavian Sărbătoare din Pe calea lui Zamolxe - Renașterea neamului românesc (octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn lui Zamolxe
Aprindem rugul sacru, vorbim cu Dumnezeu.
La focul lui Zamolxe, s-or aduna mereu,
în nemurirea lor, străbunii daci eroi,
își vor găsi sălașuri de suflete în noi.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Stăpâne Doamne, stăpâne, noi ne gândim la tine,
punând la cruce soare, scăpat-am de suspine.
Și falnic stirpea noastră, așa o să rodească,
din rug sacru ne-ntoarcem la legea strămoșească.
(Refren 1) Zamolxe-i Domnul nostru, cu El o să renască
Ardealul, Moldova și Țara Românească.
Când soarele răsare pe creste în Carpați,
nemuritorii daci în noi sunt întrupați.
Avem inimi de foc căci stirpea strămoșească,
a înviat acuma în stirpea românească.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Sărbătoare despre suflet, adresa este: