Arborele vieții tale (binecuvântare dată de Zâna Pădurii)
Ramuri verzi așa să-ți pună.
(zâna îi așează o coroniță pe cap)
Eu sunt a Pădurii Zână
ce-acum vine să-ți dorească
viața ta să înverzească.
S-o trăiești într-un mister
ce-o s-ajungă pân-la cer.
Și mereu să străjuiești
tot ce-n viața ta iubești.
Pe căldura cea mai mare
să-ți fie numai răcoare.
Ca stejarul să-nfrunzești
toată viața să iubești.
Sufletul mereu să-l scalzi
în pădurile de brazi.
Când ești la cules de mure
la răcoarea din pădure,
de-ți vei aminti de mine
eu voi fi mereu cu tine.
Dragostea tu străjuiește,
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cine vede potențial frunza în sămânță, floarea în boboc și fructul în floare, acela poate să-și conducă viața cu înțelepciune.
aforism de Octavian Sărbătoare din Gândește bine, vorbește frumos, fii drept (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Pe înțelept îl recunoști după cum își conduce viața.
aforism de Octavian Sărbătoare din Gândește bine, vorbește frumos, fii drept (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când dragostea se cântărește cu măsuri lumești, devine un bun de consum și încetează astfel de a transcende experiența obișnuită a vieții.
Octavian Sărbătoare în Gândește bine, vorbește frumos, fii drept (1 septembrie 2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capacitatea de a visa exprimă dinamica vieții omului. Ne proiectează în lumea tuturor posibilităților.
Octavian Sărbătoare în Gândește bine, vorbește frumos, fii drept
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne putem evalua viața după impulsul către posesie, care ne ia din libertate.
aforism de Octavian Sărbătoare din Gândește bine, vorbește frumos, fii drept (10 august 2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăiește modest. Cei bogați sunt continuu asaltați de acei săraci care vor să le ia locul. Cel modest își îndeplinește ușor dorințele. Modestia exprimă starea de echilibru. Modestia este un semn al moderației.
Octavian Sărbătoare în Gândește bine, vorbește frumos, fii drept
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noi știm ce e nemurirea
Noi nu suntem născuți prin pustiuri,
pe noi nu ne puteți amăgi.
Avem sufletele din munți și din râuri
și inimi de foc. Suntem vii!
Ca vulturii ne-nălțăm pe creste și stânci
și nu avem frică de moarte.
Vorbele ne sunt profunde, adânci,
suntem însetați de dreptate.
De-o fi să plecăm din viață curând,
din asta nu ne pierdem cu firea.
Zamolxe ne trimite-napoi pe pământ.
Noi știm ce e nemurirea.
poezie de Octavian Sărbătoare (2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.
Imnul trezirii neamului românesc
Venit-a timpul de trezire.
În lunga noapte adânciți
noi am uitat de nemurire.
Deschideți ochii, vă treziți!
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
Ne ierți Zamolxe, zeu slăvit!
Duși de restriște te-am uitat!
Dar astăzi știm c-ai revenit,
din foc și piatră ne-ai creat.
Refren: Poporul Soarelui revine
la legea dată de străbuni.
Sânge de dac ne curge-n vine.
Suntem un neam de oameni buni.
[...] Citește tot
cântec, versuri de Octavian Sărbătoare (18 octombrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Jurământul iubirii sacre
De astăzi eu fac legământ,
pe tot ce-mi e mai drag și sfânt,
să onorez mereu iubirea
ce-aduce-n viață împlinirea.
M-oi închina Zânei Iubirii
să primesc cheia nemuririi
și astfel voi simți iubirea
și-oi ști ce e nemărginirea.
Din foc, cu mâinile-mpreună
pornim să facem casă bună
și-n viață o inimă vom fi
tot timpul cât ne vom iubi.
poezie de Octavian Sărbătoare din Pe Calea lui Zamolxe - Vieți din foc și piatră (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu sunt
Sunt zâmbet de mare
și mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
și învăț tăcând.
Sunt suflare de vânt
și-mprăștii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
și ard când invoc.
Sunt pădure de taină
și ca veșnică haină
a măicuței pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
[...] Citește tot
poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Octavian Sărbătoare despre viață, adresa este: