Citate despre Olimp și moarte
citate despre Olimp și moarte (inclusiv în versuri).
Miracol
Ce munte curios, Olimpul!
De-l urci și-apoi în piscu-i mori,
Tot nu-i exclus să-l mai cobori
Cu timpul!
epigramă de Sorin Pavel din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe cărările Olimpului
Uităm mereu, din fericire,
Trăindu-ne din viață partea,
Că-n drumul către nemurire
Mai este un obstacol: moartea.
epigramă de Mircea Trifu din Terapii de șoc (1997)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu gândul la Olimp
În continuă schimbare
Este lumea pe pământ.
Unul naște, altul moare,
Toți se nasc și mor pe rând.
Cel bătrân pleacă din lume,
Se duce la locul lui.
Nou născutul mai rămâne
Să trăiască timpul lui.
Ca și omul, mai dispare
Tot ce crește pe pământ.
După un timp, iar răsare
În natură, nou veșmânt.
Totul este în schimbare:
Climă, aer, anotimp.
În univers reapare
Mult prea râvnitul Olimp.
poezie de Dumitru Delcă (5 februarie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curiozitate
Ce munte curios, Olimpul!
De-l urci și-apoi în piscu-i mori,
Tot nu-i exclus să mai cobori -
Cu timpul...
epigramă de Sorin Pavel din Epigramiști cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din păcate
PreaSfântul a creat Olimpul,
Cuvântul, spiritul și timpul
Dar moartea are un atu:
Că Domnul iartă... timpul, nu.
epigramă de Nicolae Bunduri (26 decembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Bunduri
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei asistente de la "Reanimare"
Sunt mort dup-o sărutare,
Salvează-mă, cât mai e timp.
N-aș vrea la reanimare
Să nu ajung și în... Olimp.
epigramă de Mihai Cuțulencu din Cenaclul Umoriștilor al Casei de Cultură Buzău (2009)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci când iubești pentru întâia oară, Olimpul, natura și întreaga lume par a-ți oferi beatitudinea și descoperi chintesența vieții, Babilonul pe care l-ai căutat îndelung și pentru care ai sacrificat cel mai de preț lucru propriul sine în drumul primirii fericirii postulate de propria-ți rațiune. A iubi pentru întâia oară este cel mai minunat lucru de pe pământ, însă dacă mi s-ar cere să iubesc pentru a doua oară, aș prefera în schimb tortura cea mai însângerată, supliciul cel mai cumplit, chinul cel mai sălbatic, stârpirea sentimentului și nonexistența. Căci între a iubi pentru a doua oară, și moarte, hotărât aș alege moartea.
citat din Alexandru Bunescu (26 iulie 2011)
Adăugat de Marius Golgojan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet
Ah, să găsești o formă nouă!
Să uiți și spațiul și timpul,
Cum florile renasc din rouă,
Cu versul tău să-nvii Olimpul.
Să fecundezi sterila minte
Ca pe un câmp secat de plug,
Și să străbați tot înainte
Neștiutor de nici un jug.
Să-nvingi prostia-mbătrânită
Și din noroi spre cer să zbori,
Și să-mpingi lumea-nmărmurită
Spre alte mândre aurori.
Și-apoi, sub buclele-ți cărunte,
Furat de gloria-ți întreagă,
Să mori, și alții p-a ta frunte
Cununi și lauri să culeagă.
poezie celebră de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potopul
azi râuri de lavă erup din neant
și plouă cu ghețuri
și soarele plânge pe cerul galant
cu lacrimi de cețuri
și clatină zări cu nesaț meteori
plutind printre ele
și munții și marea ascunși după nori
se spală cu stele
în jur avalanșe de spațiu și timp
și Tu ești departe
și zeii sunt duși fără dram de Olimp
în cârcă de moarte...
și iar Infinitul te strânge în chingi
de taină și dor
ești ultimul Om care poți să-l atingi
cu primul fior
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (21 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cioburi de viață, cioburi de moarte
Mi-am împărțit viața în cioburi
Și fiecare ciob l-am transformat
Într-o altă viață,
Spre a muri în mine, treptat.
Cu fiecare picătură de timp,
În uitatul Olimp...
Mi-a sângerat ochiul
Când soarele și-a împărțit suferința
Cu mine.
Vulcani de sângeri erupeau
Sub fiecare pas
În urmă rămas.
Orb de stele și de recunoștință,
Am mers mai departe,
Până la marginea prăpastiei
În care clocoteau
Cioburi de moarte.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balans
Când luna raza și-o-ntețește
pe aripile lui Pegas,
noaptea-și prelinge nebunia
făcându-și mendrele pe colțuri
de stânci și frunze rătăcite.
Turma lui Pan visează iarba
câmpiilor verzi a lui Hermes
pe când Olimpul zace-n toamna
Moirei cea aducătoare de Veșnicie
și speranța zilei de mâine și de veci.
Potecile încrucișate
urmează liniștea speranței
furtunii ce n-o să mai vină
cu prăbușirea în Tartaros.
Când zorile poveștilor trecute
revin pe muntele izbăvitoarelor dureri,
cu sângele prelins din răni bătute
[...] Citește tot
poezie de Christian W. Schenk din Convorbiri literare (2017)
Adăugat de Andrei Pop
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Textele de mai jos conțin referiri la Olimp și moarte, dar cu o relevanță mică.
La mulți ani!
De ziua ta ți-aș dărui o viață,
De-ar fi posibil însăși viața mea,
Suflet de vis cu zâmbetul pe față,
Zeiță-Lună și Zeiță-Stea!
Și-aș vrea să fiu din viața ta măcar
Un soare ce durează o secundă,
Privirea ta și zâmbetul tău rar
Să mă topească și să mă pătrundă...
Să pot măcar s-apuc să strig și eu
Că știu ce-nseamnă toată fericirea,
Căci m-a pătruns o clipă Dumnezeu,
Cu zâmbetu-i de foc și cu privirea.
Mă simt etern căci m-am atins de tine,
Zâmbind și moartea o voi îndura,
Chiar dacă pentru totdeauna ține,
Cât amintirea-ți nu poate dura.
[...] Citește tot
poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În grădină
în grădina efemeră
cântă moartea menuete,
joacă iele despuiete,
totul pare o himeră...
trec prin față vechi icoane,
pe sub arcuri și coloane,
vechi statui negre de lut,
ce se-afundă în trecut.
figuri de femei frumoase,
înșirate numai oase,
se aud călcând în șoapte,
dănțuind în miez de noapte.
trec prin gându-mi doar vestale,
chipuri triste, figuri pale,
trec în muzici triumfale,
cu parfum de-nmormântare.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piloni ai universului
Sorele și timpul
nu se tem de moarte.
Sunt zeii, sunt Olimpul,
ce curge mai departe.
Nici ziua și nici noaptea
de moarte nu au teamă.
Așa cum scrie cartea,
nici nu o iau în seamă.
Piloni ai universului
ce viața o mențin,
Sunt călăuzele mersului,
spre al lumii destin.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossa toamnei în care ai plecat
Cad frunze în dantele de lumină...
Ne-nvăluie materia divină...
Vârtej de clipe, non-eterne ere
S-au rupt din nimb, s-au risipit în vreme.
Însângerat și plâns e catafalcul,
Zidit în noi... Și nu mai e un altul...
Tu stai de-acum pe banca noastră-n parcul
Unde de îngeri, scânteiază lacul.
Cad frunze în dantele de lumină...
În arabescul templului solar
Aleargă fluturi către crisalida
Aceluiași dicton prenupțial.
Un act de adormire triumfală...
Un semn divin... Căci pline de păcat
Sunt clipele ce-au modelat trecutul...
Și stropi de zgură pică pe asfalt.
Ne-nvăluie materia divină,
Un imn se înfiripă în priviri,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trimite-mi o zi
Trimite-mi o zi în care să vin,
O zi din lumești calendare
Pe unde iubirea nu moare
Și este un vers din destin.
Trimite-mi o poartă prin care să trec
Ușor ca-ntr-o veche poemă,
Să-mi pun din iubiri diademă
Și șal de lumini, mitul grec.
Deschide-mi încet o fereastră,
Va fi între spațiu și timp
Și zeii vor scrie-n Olimp,
Legende cu dragostea noastră.
rondel de Angelica Ioanovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul
Timpul pentru el a stat.
Timpul tău merge-nainte.
Timpul tău nu s-a blocat.
Tu nu pleci la cele sfinte.
Fiecare avem un timp.
Nu știm când se va sfârși,
Nici când mergem în Olimp,
Nici când ne vom despărți.
Dacă timpul se sfârșește
Pentru unul dintre noi,
Viața-n loc nu se oprește.
Ea continuă cu cu voi.
Iar când timpul tuturor
Se sfârșește dintr-odată,
Nimic nu e mișcător.
Planeta e înghețată.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (5 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima pregătire
Mă pregătesc, cu chiu cu vai,
Bagajele din timp să-mi fac
-Spre iad, Olimp, e tot un drac
Și nu știi "colțul" când îl dai
Dar în sicriu loc nu prea ai,
Și-atunci, bagajul mi-e pe plac,
Sub formă de pomeni să-l fac,
Îl duc și-așa, nu-i niciun bai
Am luat cinci tone de vin "vrac",
O mie sticle de coniac,
Și-a fost pomana ca un vis
Am dat ce vrei și ce nu vrei,
Dar principalul l-am omis:
Uitasem totuși, de femei...
sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacul și omul
Copacul moare în coaja propriului timp,
Lacrimi de frunze îl trec sub orizont,
Ritualul tăcerii coboară în Olimp
Pe cercul amăgirii supt de cerul bont.
Un om a trecut mai demult sub un deal,
Ploile seci lumina ochilor coase,
Dealul nechează sub umbra de cal
Ținut de hățuri de-o mână de oase.
Copacul și omul dorm peste timp,
Răbdarea lor purifică amintirea,
Într-un picior coboară în Olimp
Prin durerea tăcerii iubirea!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ulise
Nu-i niciun profit în faptul că un rege leneș
Zace acasă lângă sobă, printre pietroaie sterpe,
Alături de vârstnica lui soție eu fac legi și țin județ
Pentr-un neam sălbatic de oameni, niște trântori
Care mănâncă, dorm și care nici măcar nu mă cunosc.
N-am de gând să mă odihnesc după lunga călătorie:
Îmi voi bea vinul vieții până la drojdie.
Întotdeauna când m-am bucurat mult, am suferit mult,
Împreună cu cei care mă iubeau sau singur, pe țărm.
Iar atunci când vijeliile ploii biciuite de ploioasele Hiade*
Au învrăjbit cumplit marea-ntunecată: am devenit un nume;
Cutreierând mereu cu inima fămândă,
Am văzut și-am cunoscut multe, orașe și oameni,
Obiceiuri și clime, adunări și guverne
Niciodată ultimul, ci, dimpotrivă, onorat de toți;
Eu, beat de plăcerea luptelor cu oameni pe măsura mea,
Departe pe câmpiile răsunătoare-ale vântoasei Troia.*
Sunt o parte a toate pe care le-am întâlnit;
Iar experiența e o arcadă prin care licăre
O lume necunoscută al cărei orizont se tot îndepărtează,
[...] Citește tot
poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Olimp și moarte, adresa este: