Citate despre Orfeu și iad
citate despre Orfeu și iad (inclusiv în versuri).
Am urmărit transmisia operei "Orfeu în infern". Suna ca dracu'!
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Euridice: "În infern rămâneam, Orfeu, și dacă întorceai capul după altă femeie."
aforism de N. Petrescu-Redi (12 mai 2013)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orfeu, Heracle, Virgiliu, Dante... Excursiile în Infern au fost deci rezervate bărbaților.
aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!
Virgiliu n-a făcut nicio excursie în Infern. Dante l-a găsit acolo, alături de toți marii scriitori păgâni. Ei locuiau înt-o [...] | Citește tot comentariul
Textele de mai jos conțin referiri la Orfeu și iad, dar cu o relevanță mică.
Poezia rămâne ultima speranță (Motto. Poetul este ultima speranță. Mircea Eliade)
Poezia este ultima speranță.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Și nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.
Căci cînd a ieșit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.
Și cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Și din muzică un tezaur.
Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranță,
Pentru acel care iubește viața mult
Și nu are inima de faianță.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Augustus Hill: Demult, pe vremea vechilor greci, trăia un om pe nume Orfeu. Își iubea soția, cânta la chitară. Un tip extraordinar. Și ce credeți că se gândesc zeii atotputernici să facă? S-au jucat cu el. I-au facut viața un infern. De ce? Pentru că asta fac cei care au puterea cu cei care nu o au.
replică din filmul serial Oz Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rocă
Rocă rănită, munte plângând,
Trec numai umbre prin iarbă, sub vânt,
numai poetul privește-n trecut,
sfântă memorie, literă, scut,
precum Orfeu, am privit cu păcat,
Euridice se-ntoarse în Iad,
Ca Hoelderlin trăiesc într-un turn,
Loc nebuniei sub semnul Saturn.
Viața e marșul forțat spre final,
Altă viziune, galben-opal
Se face soarele, iubita mea,
Noi suntem rocile, oameni, cândva.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Infernul rațiunii
Cu paradisul din liră plângând
Orfeu coboară-n ultimul gând
distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (12 decembrie 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe-o margine de curcubeu
Pe-o margine de curcubeu
Pășeam doar eu cu dorul meu.
O pasăre ce trece-n zbor,
Îngână-al îngerilor cor.
Aripi n-aveam să-mi iau avânt,
Tu, nerostind niciun cuvânt,
Să mă abați din drumul meu
Cum în durerea lui Orfeu,
N-a mai răbdat cumplitul chin
Privind la chipul ei divin
Și soața-i s-a pierdut etern
Pe calea-ntoarsă spre infern.
Doar m-ai privit cu ochi străini,
Umplându-mi sufletul de spini
Și-atunci m-am prăvălit în hău,
Strivind în piept numele tău.
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de dor
tu ești visul meu de noapte
ce-mi populezi secundele nedormite,
tâmpla sprijinită pe inima ta
s-a albit de timp, iubite.
gura mea, alături de gura ta tace,
cutremurul din tine nu-mi dă pace,
știu tot ce nu știi despre mine,
stau în genunchi ca-ntr-un templu pe pietre de iad
și-mi caut în viață un vad,
adorm sub cerul cald al trupului tău,
mă mișc între hotare de vis ca-ntr-un hău,
te-am rupt din aer ca pe-o cicoare
și mi-am trecut inelul prin tine,
am simtit corpul tău cum dogoare
și mă-mpresoară ca niște alge marine.
apoi am adormit cu tine în gând,
eram printre plopii arămiți de toamnă,
eu m-am trezit în noapte plângând
și tu ma strigai: să nu mai plângi, doamnă!
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (20 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune
Când Orfeu lăuta atinge,
Jelind un mort în grădina serii -
Cine ești tu ce zaci sub pomi înalți?
Murmură jalea-n tomnatecul stuf,
Iazul albastru.
Durere, făptura subțire a pruncului
Sângerie arde,
Mamă-ndurerată, în albastră manta
Învăluind sfânta ei durere.
O, a născutului, care moare
Înainte de-a gusta ardoarea
fructului, amara vinovăție.
Pe cine plângi sub pomi amurgiți?
Sora, dragoste neagră
A unei sălbatice specii,
A cărei ziuă se duce pe roți aurii.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Orfeu și iad, adresa este: