Citate despre Orfeu și versuri
citate despre Orfeu și versuri (inclusiv în versuri).
Lui Paul Tutungiu, pentru volumul de versuri "Colindele din Țara lui Orfeu"
Magie, haos, viziuni funebre,
Halucinații, demoni și tenebre,
Chemări în urlet, vaiete-n tremolo...
... S-o fi întors el zdravăn de acolo?
epigramă de Ghiocel Constantinescu din Zece ani de epigramă (1979)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Orfeu și versuri, dar cu o relevanță mică.
Poezia rămâne ultima speranță (Motto. Poetul este ultima speranță. Mircea Eliade)
Poezia este ultima speranță.
Pentru acela care mai crede în eul său.
Și nu a uitat,
Cine a fost marele Orfeu.
Căci cînd a ieșit din infern,
Trecând printre morminte.
El a scris primul vers,
Cu cele mai frumoase cuvinte.
Și cu glas melodios,
La harpa lui de aur,
A făcut din poezie un cântec
Și din muzică un tezaur.
Mii de ani de atunci au trecut,
Dar poezia rămâne ultima speranță,
Pentru acel care iubește viața mult
Și nu are inima de faianță.
poezie de Vladimir Potlog (12 martie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeme și eseuri
m-am detașat de vorba ta
ce mă prinsese-n mreajă
nu mai vedem pe-altcineva
doar versul tău pe plajă
acum privesc cu ochi senini
cum se deschide cerul
și-n valuri inspre mine curg
poeme și eseuri
e primăvara mea din nou
cumva... se rătăcise
salvată fiind de un Orfeu
din barca lui Ulise.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterul...
de pe culmi de fantezie mai cobor din când în când
să văd lumea ce mai scrie și poeții rând cu rând
și-ntr-o mare de cuvinte aranjate-n fel și chip
intuiesc numai morminte și castele de nisip
nici idei și nici cadențe numai iambi numai trohei
numai nobili excelențe purtătoare de idei
numai versuri triviale numai ode curgătoare
numai albii fluviale de la munte pân-la mare
n-aud nici o melodie nici o notă nici un semn
nici o umbră de poezie- numai limba grea de lemn
e stăpână peste toate ce se scriu și se vorbesc
de la mine-rupt în coate pân-la cei cu har ceresc
scot încet din cap căciula și mă scarpin dur în pleș
mai drapez nițel și nula trag un gât de Aqua Fresh
și revin pe culmi stelare să continui procedeu
ba numit versificare ba misterul lui Orfeu...
poezie de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desprinderea de vis
Nimic nu mă face să privesc dincolo de lacrimi
un cer plumburiu și
un sfânt cântând la harfă închiderea
lumii în căușul versurilor
nici noaptea poetul nu mai scrie
despre iubire și dumnezeu
nici marea nu ajunge pentru a cuprinde
sentimentul nașterii lui Orfeu
doar printre orele nesfârșite și
spațiile dintre cuvinte există
un dor aproape stins:
poezia desprinderii de vis.
poezie de Petru Sebastian Hamat
Adăugat de Linda Savu Bobeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În teatrul vieții
ard ca o torță, ca un artist
joc rolul meu atins de viciu
căci viața e un teatru trist
cu ziduri negre de ospiciu.
destin de poveste creat implacabil
am făcut din inima mea un altar
în iubire pe un țărm mirabil
mi-am construit castelul solitar.
cortina cade peste cântecul meu
peste toți anii care au trecut
mă simt un fluture atins de Orfeu
fur din infinit un nou început.
aripi de vers, lumini de corifeu
în sufletul meu mereu au încăput.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!
PRIETENULUI MEU MAI TÂNĂR, MARIUS ROBU - Fără filosofia dragostei, omenirea ar pieri (părerea mea)
Bard-filosof, robit de o idee
Eternă, ce obligă să se-nchine
Toți trăitorii nopților divine
Alături de-ntruparea unei fee...
Prin versuri cu sclipiri diamantine,
La sânul unei caste Dulcinee
Galant, așterne flori de orhidee
Din tropicale, vechi păduri virgine
Aed al dragostei și al blândeții
Strunește lira-n plăsmuiri cerești
Precum Orfeu, jertfitul frumuseții...
Chirurg-artist al firii omenești
Glosează Universul tinereții,
Scrutând discret și taine femeiești!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu din La cumpăna dintre milenii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Eminescu a fost, este, și o să mai fie,
El a scris cea mai frumoasă poezie,
El nu a murit și nici nu va muri,
El a iubit, iubește și va mai iubi.
Versul lui este un simbol al omenirii,
E ca un balsam pentru a noastră fire,
E ca un dor nemuritor,
Eminescu este al nostru mare scriitor.
El a scris neîncetat
Și niciodată nu a regretat,
Și a pus pe hârtie
Ce a gândit cu adevărat.
El este ca un zeu, ca marele Orfeu,
Și a cântat moartea și dragostea în poezie,
El a scris cu suflet și armonie,
Eminescu a fost, este, și o să mai fie.
poezie de Vladimir Potlog (21 ianuarie 2005)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
La masa de scris
îngrop amăgirile în cojile de nuci
m-au purtat pe drumuri în curbă și zigzag
toamnă de poveste te rog să îmi aduci
gânduri fermecate înțelepciuni de mag
de primăvară mă despart vre-o șase luni
să mă plimb pe alei cu parfum de magnolii
vântul să-mi cânte doine pe frunze de alun
soarele să topească zăpezi de orgolii
până atunci voi petrece la masa de scris
ore lungi încălzite de verde șemineu
sufletul meu vă rămâne deschis
să primesc vești de la mândrul Orfeu
voi scrie versuri pogorâte din vis
fluturi de zăpadă să bucure sufletul meu
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Babel
Acesta este turnul meu
Ce-i și blestem, și dor ceresc,
Un turn pe care Dumnezeu
Nu m-a oprit să-l construiesc.
L-am ridicat c-un singur scop,
Să am pe cine să slăvesc
Și să opresc noul Potop
Să-nghită neamul omenesc.
Acesta este turnul meu:
Destin - Alea Iacta Est;
Urmez spre stele un traseu
sublim, transcendental, onest.
Descins din anticul Orfeu,
Cu versul pietrele vrăjesc
Și când sunt aștrii-n apogeu
I-aduc în mine și-i zidesc.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea (22 martie 2021)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița...
La înfruntarea dintre nori, se frânge glasul de cocori, cum cântecul de liră
Îngenunchează ispășit, în carapacea de granit, unde un vers respiră.
Orfeu trezește din tăceri, cenușa din incendieri, în care mor poeme
Și sare lacrima de dor, ca dintr-un nesecat izvor, anihilând blesteme.
Și dacă cerul n-ar mai fi și versul nu m-ar mai iubi și m-ar slei arșița,
M-aș exila, (acolo-i cer!) și aș trăi ca prizonier, pe lac la Colibița.
Și printre îngerii-poeți, în straie move de asceți, aș mai trăi o viață,
Doar într-o clipă de extaz, mi-aș prinde versul de grumaz, ca pe o dimineață,
În care aș adulmeca, poeme moi de catifea, ca pe-o mireasmă sfântă
Și m-aș împărtăși-n genunchi, la rădăcina unui trunchi, cu-ncrengătura frântă.
Nimic nu m-ar urni din loc, doar poate briza unui șoc, pierdut prin seva vie,
Ce se strecoară cumințit, de lacrima ce l-a pețit, la uși de colivie.
Și sigur aș înmuguri, poemul mi-aș împăduri cu verde crud de ploaie
Și ninciun vers cu s-ar pleca, sub talpa nopților de nea, tăcute și greoaie...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pasiune
Când Orfeu lăuta atinge,
Jelind un mort în grădina serii -
Cine ești tu ce zaci sub pomi înalți?
Murmură jalea-n tomnatecul stuf,
Iazul albastru.
Durere, făptura subțire a pruncului
Sângerie arde,
Mamă-ndurerată, în albastră manta
Învăluind sfânta ei durere.
O, a născutului, care moare
Înainte de-a gusta ardoarea
fructului, amara vinovăție.
Pe cine plângi sub pomi amurgiți?
Sora, dragoste neagră
A unei sălbatice specii,
A cărei ziuă se duce pe roți aurii.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orfeu. Euridice. Hermes
Era-n ciudata sufletelor mină.
Și ei mergeau ca vine de argint
în întuneric. Printre rădăcini,
sângele care curge-apoi în oameni
țâșnea în umbră roșu ca porfirul.
Și altceva nimic nu era roșu.
Stânci erau pe-acolo și
păduri fără ființă. Și poduri peste vid,
și-o baltă mare, cenușie, oarbă,
întinsă peste fundul ei adânc
ca peste-un peisaj un cer ploios.
Și printre pajiști apăru, domoală
și blândă, dunga albă-a unui drum,
asemeni unei lungi fâșii de pânză.
Și-acuma ei veneau pe drumu-acela.
Întâi bărbatul zvelt în mantie albastră,
privind, nerăbdător, tăcut, în zare;
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Orfeu și versuri, adresa este: