Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Osip Mandelștam despre viață

* * *

Și noaptea asta, ajută-mi, Doamne, să rămân viu,
Căci mă tem pentru viață, pentru roaba ta anume...
De trăiești în Petersburg - parcă-ai dormi-ntr-un sicriu.

poezie clasică de din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Genele-nghimpă. În piept - lacrimă-n clocot.
Presimt fără frică, va fi furtună, vuiet și ropot.
Cineva străin mă tot grăbește orice a uita,
E sufocant - dar, totuși, pân' la moarte să trăiesc aș vrea.

De pe scânduri ridicat la-ntâiul sunet ce-a răsunat,
Sălbatic și somnoros mai privind în jur, amânat,
Uite că pufăicuța cântă un zgrunzuros refren
La ceasul, când peste-nchisoare se-nzorește tern.

poezie clasică de din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Pe vălurarea apei hârtiei polițienești
Noaptea se îndopă cu ghigorți și alți pești -
Stele trăiesc, păsăruici de cancelarie,
Scriu și tot scriu mici rapoarte, o mie.

Oricât ar vrea ele să clipească-ntr-o doară,
Pot să-și prezinte cererea a repetata oară,
Și la scăpărări, scriitură și putrezire
Reînnoiesc mereu permisul de crâcnire.

poezie clasică de din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Nu, nu am cum mă ascunde de marele fleac
După al Moscovei spate de surugiu,
Eu sunt o vișinea de tramvai din groaznicul veac
Și de ce mai trăiesc - nu mai știu, nu mai știu...

Împreună cu tine ne-om duce cu "B" și cu "A",
Să vedem cine va fi primul să moară,
Pe când dânsa ba se zgribulește ca vrabia,
Ba crește ca aeriana tortă în vară.

Și abia de reușește de la colț a mă amenința:
Tu - cum dorești, însă eu sunt gata a risca!
Oarecui nu-i va ajunge căldură din mănușa sa
Ca să înconjoare Moscova, curvă sadea.

poezie clasică de din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.

Leningrad

Revenii în orașul meu, pân-la lacrimi cunoscut, în toate,
Până la nervuri, până la ale copilului "maimuțe" umflate.

Te-ai întors aici, așadar înghite cât mai mult și repede
Untura de pește din fluviale felinare leningrădene.

Află urgent ziulica de decembrie, în care din nou
Grețos strop de dohot e mestecat în gălbenuș de ou.

Petersburg! Eu încă nu vreau, nu vreau să mor;
Tu ai toate numerele mele de telefon neliniștitor.

Petersburg! Eu mai am încă multe, multe adrese
La care voi găsi ale morților glasuri stinse, funeste.

Eu trăiesc pe o scară neagră, și în tâmplă, de ori o mie,
Mă lovește, rupt cu tot cu carne, zbârnâitul de soneie,

Și noaptea-ntregă aștept oaspeți scumpi să vină pe cărărușă,
Noapte-ntreagă mișcând din cătușele lănțișorului de la ușă.

poezie clasică de din revista "România literară", nr. 26/2008 (1930), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

- Nu, nu e migrenă, - dar dă un creion mentolat și tu, -
Nici duh languros de pseudoartă, nici de vopsele în vesel spațiu-atu!

Viața în troacă începu cu o graseiată umedă șoaptă,
Continuând cu molateca fumegare a lampii cu petrol, mioapă.

Undeva la vilă, apoi în hățiș silvan orecum întristat,
Dintr-o dată nu se știe de ce ea izbucni în pojar liliachiu-fluturat...

- Nu, nu e migrenă, - dar dă un creion mentolat și tu, -
Nici duh languros de artă, nici de vopsele în vesel spațiu-atu!

De aici încolo, prin sticle colorate, mijindu-mă, văd destul de ciudat:
Cerul, ca buzduganul, amenințător, pământul, ca un pleș, roșcat...

Mai încolo - încă nu-mi amintesc - mai departe-i ca un film, la ruptură:
Miroase puțin a smoală și, se pare, a putredă, poate că de pește, untură...

Nu, nu e migrenă, ci frigul de spațiu, de infinit asexuat simbolic,
Șuierat de tifon sfâșiat, plus de chitară bubuit carbolic.

poezie clasică de din revista "România literară", nr. 26/2008 (1931), traducere de Leo Butnaru
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Trăim făr-a simți țara de sub noi

Trăim făr-a simți țara de sub noi, din substanța ei extrași.
Cuvintele noastre nu se-aud dincolo de zece pași,

Dar când, rareori, se-aud câteva șoapte, ele conțin,
Aluzii fricoase despre omul de sus, de pe muntele Kremlin.

Degetele lui sunt grase ca niște viermi,
Iar vorbele bolovani, ochii încruntați și fermi.

Carcalacul mustății lui se zguduie mereu de râs,
Iar cizmele militare strălucesc, atât de lustruite îs.

În juru-i se-învârte-o gașcă de șefuleți cu gât uscat,
Pe care-i sperie și-i manipulează neîncetat:

Ei miaună, sâsâie sau scâncesc morți de frică,
Dar numai el lovește, vomită și cu degetul indică.

Fierar, forjează decretele-potcoavă după propriul plac,
Lovind pe unii-n gură, pe alții între ochi sau în stomac.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Osip Mandelștam despre viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiecte de interes

Fani pe Facebook