Țara Mea
Frumoasă mi-e țara străveche,
Întinsă pe munți și pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri și ageri flăcăi!
Frumoasă mi-e țara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Și florile când înfloresc.
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să adoarmă...
Pentru tine nalt cât cerul,
Lampa s-a aprins bălaie
Și-i lumină-n tot ungherul.
Uite, ți-au venit bunicii...
Vrei povestea cu măline
Din hambarele furnicii?
Vrei să-ți cânte-o horă veche,
De pe când erau ca tine,
Ori să-ți pună la ureche,
Răsucit din fire moi,
Roșu motocel de lână,
Cum se pune la pisoi?
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare
Moș-Crăciun, toți îmi spun
Că ești darnic și ești bun.
Eu îți scriu de mai-nainte
Că-s un biețel cuminte,
Și-ți mai scriu, așa, să știi,
Că eu nu-ți cer jucării,
Cum ți-ar cere alți copii
Însă nu m-aș supăra
Dacă tot mi-ai da ceva!
Dacă vrei, dă-mi o plăcuță,
Că mi-am spart-o pe cea veche,
Adă pentru pisicuță,
Motocel roș la ureche.
Lui bunicu o lulea
C-a pierdut-o, sărăcuțu'...
Poate-aduci vreun os lui Cuțu?
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Uite, vine Moș Crăciun
Prin nămeți, în fapt de seară,
A plecat către oraș
Moș Crăciun c-un iepuraș
Înhămat la sănioară.
Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul crește...
Cu urechile ciulite
Iepurașul se grăbește.
Uite-o casă colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Moșul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poartă bate:
- Bună seara, bună seara!
Iaca, vin cu sănioara
Și cu daruri proaspete.
Bucuroși de oaspete?
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la urechi, dar cu o relevanță mică.
Poza veche
Sunt eu, fetița asta serioasă
Ce stă pe-un scăuieș, cuminte,
Strângând la piept, cu mâinile-amândouă
Păpușa nouă,
De care încă-mi mai aduc aminte?
(Avea rochiță albă, de mătasă.)
Mi-e milă de mânuța ei,
De trupul mic, și firav, și puțin:
Mi-e milă ca de-un copilaș străin
Ce-ar fi murit, demult, sub ochii mei...
Pe vremea ceea nu mă cunoșteam, -
Oglinzile erau așa de nalte!
O dată doar, în luciul unui geam
Am bănuit o clipă chipul meu,
Am prins în ochi surâsul celeilalte
Și n-am știu că-s eu.
Dar într-o zi am coborât din cui
[...] Citește tot
poezie celebră de Otilia Cazimir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Otilia Cazimir despre urechi, adresa este: