Ovidiu Oană despre timp

Restituiri

recuperăm trecutul prin câte-o întâmplare
când dintre veacuri prinse şi din adânc de mare
ne dăruie norocul purtate-n valuri large
fragmente de istorii – pierdutele catarge

din câmpuri sau grădină ne dă pământul roade
cu trudă îngrijite pe hat sau lângă case
se-ndestulează glia din sânge de noroade
ne creştem bunăstarea pe neştiute oase

găsim câte-o comoară în mod aleatoriu
de-ngălbenit papirus lăsat de vre-un străbun
nu-i preţuim valoarea căzând în derizoriu
şi nu-nţelegem scrisa-i numindu-l biet nebun

ne preţuim prezentul cu aspre îngrijiri
privind doar înainte ca nişte bieţi orfani
sau ne fardăm istoria cu false scrijeliri
uitând de zestrea strânsă în miile de ani

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerbul cu soare în frunte

Străbate arcaşul în goană zăvoiul,
Gonind după cerb într-o aprigă luptă,
Mai iute ca el îl zoreşte copoiul
Şi-l mănă la vale pe calea abruptă.

Făcuse pe seară prinsoare că-n munte,
El singur şi câinele său cel temut,
Ucide-va Cerbul cu soarele-n frunte.
Apoi a plecat să se roage tăcut.

În zori, cu tovarăşi spre câmpuri porneşte,
Bat pinteni prin iarba ce roua ridică,
Cu cornuri şi goarne prigoana-şi vesteşte,
Spre cerbul ce-n codru se-ascunde de frică.

Pe şapte hotare se-aşează hăitaşii
Să mâne jivina spre falice steiuri,
Pornirea sa crudă le-ndrumă azi paşii
Căci vor să-l dea mort pentru crude temeiuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecute amintiri din Rai

Simt buze moi,
Simt sânul tău
Pe pieptul meu
Şi între noi
Timp nesfârşit,
Rai dăruit
De buze moi.

Ieri m-ai iubit,
Ieri ne iubeam,
Azi stau la geam
Căutând uimit
Năluci de dor,
Ce trec uşor
În asfinţit.

Iubesc trăind
Şi mor iubind,
Mi-e viaţa-moarte,
Moartea-trai,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sa nu lasi noaptea

Să nu laşi noaptea
să sfârşească!
Ascunde ceasornicul
între vise
şi lasă să bată
doar pleoape
ce strivesc
lumina lunii.
Iar când cocoşul
va cânta a doua oară,
răstoarnă-ţi aşteptarea
peste mine,
zidindu-mă
în cearceaful ridat
de truda iubirii.

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gâlceavă-ntre izvoare de lumini

pornită din niciunde, o zvoană se`ntreţese
între lumini şi umbre, stârnind porniri alese.

eu mă încumet lume să cred că-s mai de soi
căci singur fac lumina ce o îndrept spre voi!
aduse licuriciul o primă mărturie
şi pâlpâi în noapte cu alţi confraţi – o mie.

eşti mult prea mic amice ! grăi o stea din boltă
priveşte ce puzderie de astre se revoltă !
la spusa ta de comic, noi adăstăm luceferi
resping obrăznicia pornită de neteferi

iscată larma asta cu forţe inegale
a hotărât o lampă să glăsuie pe cale:
noi facem lumea asta să fie mai cu spor
mărind mai mult lumina când aştrii se cobor.

hei ! cine-n hăţiş de umbre mă tulbură-n hodină ?
întreabă sfântul soare pitit dup`o colină.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Circarii

Se strecurau cu greu printre noroaie,
vagoane şi căruţe colorate,
cătându-şi loc la margini de cetate
şi adăpost de nesfârşita ploaie.

Întâi deshamă caii de povară
şi le pun pături groase pe spinare,
de foc se îngrijeşte fiecare
apoi aşează tabăra de seară.

Aveau de la vlădica o scrisoare,
anume lângă obşte să rămână,
trei zile -nu o-ntreagă săptămână-
cu trupa lor de circ la sărbătoare.

În zori de zi, alaiul se porneşte,
pe uliţi către curţi împărăteşti,
cu personaje parcă din poveşti
şi-un măscărici ce lumea porecleşte.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Festum fatuorum

- Zaruri pe masă şi vinul în cupe!
Cu voce hârştită, Prinţul irupe.
E trist, e murdar, obosit şi-nfuriat,
De oastea duşmană-i rănit şi speriat.
- Şi-un preot mai vreau! Din sutana jegoasă,
Sfetnicu-ndată pune pe masă
Cutia de zaruri şi-o cană cu vin,
Sperând ca descântul să-i scape de chin.
Se-nchină în grabă, icoana priveşte,
Fecioara îi pare că ochii-şi fereşte.
Sleit e de rugă, duşmanii-s la porţi,
Iar curtea cetăţii e plină de morţi.
- Întoarce-le popă! Îi strigă în grabă,
Şi peste o clipă pe cleric întreabă:
„E rost de speranţă ca festum fatuorum
Puterea să-ntoarcă-n ostaşii din forum?”
Căci prea sunt sfârşiţi de luptă şi foame,
De-abia se mai ţin lâng-a cailor coame.
- Nu-s semne pe masă că cerul ne-ajută!
Aruncă prelatu-nspre obştea tăcută.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de demult

De zile-ntregi îşi perie cosiţa,
regina în oglinda fermecată,
priveşte lung şi-o roagă înc-odată
- Ştii cine mi-a răpit mironosiţa ?

Răspunsu-i doar o simplă tulburare
de ape, spus cu voce tremurată:
- Nicicând nu vei afla pe mândra fată
de stăruieşti cu-o astfel de-ntrebare !

Zăpadă-Albă, mândra ta copilă,
pierdută-i pe vecie de când Zmeul,
o ispiti, ţesându-i curcubeul
ca nadă. Şi-a răpit-o fără milă.

O ţine în castel în vârf de munte,
cu porţile în fiare ferecate
şi paznici doar dihănii blestemate,
pe nepoftiţi degrabă să-i înfrunte.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda numerelor

Primul şi limită-ntre toate
Născut din sifr sau Zephyr,
Simbol de-avut sau nulitate,
El este început de şir.

Urmează oinos, neegalul,
Simbolul pentru Creator
Sau pentru solus-sideralul,
Al lumii-n veci luminător.

Apare doi, dualitate,
E tot ce are un opus,
Simbol de omogenitate,
De răsărit şi de apus.

Din contopirea lor divină
Oinos-dos dau trinitate,
Simbol de forţă şi lumină
Şi leagăn de prosperitate.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legenda sălciei

Demult, pe malul unui râu,
Ascunsă-n trestii tremurate,
Fecioara goală pân` la brâu,
În ape calde şi curate
Îşi spală părul galben grâu.

Era mlădie şi frumoasă
Toată un zâmbet şi cânta
Ca ciocârlia, dar sfioasă
De taina ce în piept purta,
Ascunsă celor de acasă.

Clătind cosiţa-n apa lină,
Gândea la tainicul iubit,
La faţă-i arsă, dar senină
Sub puful feţei doar mijit,
Ce-n ochi îi aducea lumină.

Visa cum poate-o să-l dezmierde,
Trântit pe spate, visător,

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Denie

lui Radu Gyr

Zicere:
Iisus venea cu roua în potire
Mult prea târziu în ochii Lui adânci
Pe crezul tău şi crucea ta de-atunci...
Aflatu-ţi-ai dorita răstignire.
...
Se adunase linişte în schituri
Căzând din cer ori coborând din lună,
Să strângă, cu uitarea, împreună
Şi să alunge colbul de pe mituri.

Mugea zadarnic cerbul de lumină
Ridică-te, tu, Gheorghe şi tu, Ioane!
Striviţi pe rând de noile canoane
S-au stins toţi vinovaţii fără vină.

Sub crucea ei din nord e vechea ţară,
Doar vântul poartă astăzi flori în chică

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucefal

Aleargă mânzul nostru, ba zvârle, se cabrează,
Goneşte nebuneşte şi sare peste tot,
Cât timp stăpânu-nvaţă cu însuşi Aristot,
Dar când la dânsu-l cheamă, pe loc îngenunchează.

Un animal din soare, o splendidă făptură,
Născut sub zodii faste, ca un trimis divin,
Crescut în Macedonia pentru măreţ destin,
Ne-nduplecat primeşte, un singur frâu în gură.

Încremenea cu teama de umbra-i pământească,
Dar ne-nfricat se-arată în aspre bătălii,
Unde un rege mândru-l va duce prin câmpii-n
Adâncurile Persiei, voind s-o cucerească.

Când Marele-Alexandru pe Bucefal îl pierde,
În crâncene războaie, el, un mormânt-oraş
Poruncă iute-aruncă să-i facă de sălaş,
Tovarăşului care nu-i chip să-l mai desmierde.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oana

Vibrează sub boltă poveşti pământene,
Pierdute prin ceţuri şi neguri demult.
Le vom ispiti să se-ntoarcă alene,
Din veacuri trecute de aprig tumult.

Arama clădită de Domnul Ştefan
În Piatra, ne spune a Oanei-fecioare
Poveste. Cum piere prin gândul viclean,
Ce-a rupt din Moldova prea gingaşă floare.

Răpită din casa părintelui-tată,
De lotri cei hâzi care-s scoşi de la legi,
E fata Spătarului Şendrea purtată,
Spre loc de cumplite fărădelegi.

În tainiţi de munte e dusă şi-n şoapte,
Legată-n batjocuri nepoata de Domn,
Bandiţii o-ncarcă de-ocară în noapte,
În vreme ce straja şi slugile dorm.

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mormânt de ape

de pe o stâncă stearpă priveam nemărginirea
de ape-mpovărate de zbucium şi tumult
şi unde-adânc ascunsă le este nemurirea
acelor vieţi pierdute în veacuri de demult

deodat` un val puternic în stâncă se opreşte
cerându-mi înspre unde umil să mă închin
tu, eşti chemat de zeul Neptun care domneşte
adâncuri abisale, el m-a trimis să vin !

coboară deci din gânduri în casa de cleştare
şi-ţi vom vădi privelişti străine pân`acum
răspunsuri la trecuturi cu miez de ghicitoare
şi chiar comori pierdute de pe al apei drum !

şi legănat de unde ajung la feeria
din fund adânc de mare, la casa cu trident
unde m-aşteaptă zeul ce-şi domolise furia
şi maiestuos răspunse la gândul meu ardent

[...] Citeşte tot

poezie de Ovidiu Oană
Adăugat de Ovidiu Oană
Comentează! | Votează! | Copiază!