Primăvară brumărie
Să ne iubim așa firesc,
Nevinovați ca norii,
Precum etern călătoresc
În flăcări meteorii
Și lumi distrug când întâlnesc
Și viață și istorii.
Să ne iubim așa normal
Atâta cât mai suntem,
Doi stropi ai ultimului val
Din marea ce-o pătrundem,
Îndrăgostiți în mod fatal
Și fără să ne-ascundem.
Să ne iubim ca două flori,
Întipăriți în vatră,
Pe-un plai cu alte sărbători
Ca stemă idolatră,
Doi trandafiri cățărători
Îmbrățișați pe piatră.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stop joc!
Planeta-i putredă, bolnavă de minciună,
Luciditatea-i clar partizanat
Și-i aruncat gunoiul în furtună,
Meticulos și intenționat.
Instanță e mulțimea retardată,
Raționalu-i condamnat la moft
De o Supremă Curte formatată
În niște aplicații dintr-un soft.
Hrăniți ombilical din bancomate
Antropomorfi cu capetele-n pungi
Convalescent concep cu voluptate
Minciuni mutante cu picioare lungi.
Celebrități născute din ridicol
Emit expert opinii și păreri
Exacerbând mirosul de pericol
În drumul spre nimic și nicăieri.
În frunte stau aleși dintre prostime
Conform cu fișa postului plătiți,
Cu spor de pensie și de vechime
Patriotarzi obraznici ipocriți.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Buletine de știri și de trotuar
La noi buletinul de știri e alarmă
Și statul degeaba e statul de drept
Salamul și pâinea de mâine-i o armă,
Iar semnul de carte-i săgeata din piept
La noi trotuarul se face parcare,
Să-ncapă mașina la oricine-o vrea,
Căci mersul pe jos e rușine și -i mare
Grădina Ta Doamne cu noi toți în ea
La noi pe ecrane se judecă lumea,
Scandalul din presă e pâine și circ,
Mai mult de trei zile ne ține minunea
Și carul cu proștii e-n pană pe cric.
Prin școlile noastre abundă nimicul,
Iar mărul de aur adus din import,
E mărul din basmul cu Prâslea Voinicul,
Cules fără luptă căci zmeul e mort.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la moarte, dar cu o relevanță mică.
Tăierea mieilor
Acum când lumea sapă gropi comune
La margini de infern în paradis,
Cu inimile reci și minți nebune
Lumina să ne-o vândă s-au decis,
Aceiași de milenii care L-au dat la moarte
Pe însuși Tatăl Nostru întruchipat în om,
Prezenți în zi de astăzi aici și-n altă parte,
Născuți din putregaiuri și pleavă de atom.
I-au dus cu vorba goală la urne să-i voteze
Pe oameni ca pe vite cu circ și cu pomeni,
Ca cifre adunate și fără să conteze,
Cu fețe zâmbitoare de buni samariteni.
Acum îndrumă plebea să moară la-nviere,
Vor capital politic... nevolnice făpturi,
Să meargă bieții oameni ca mieii la tăiere,
Nu cumva să le scape ciolanele din guri.
Știm că îi doare-n coate de crez ori de tradiții,
Știm că pe contul propriu suntem și-am fost mereu,
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Istericilor, voi
De-atâta bunăvoie e vai de tine lume
Nevolnică și oarbă ajunsă din păcate,
Mulțime care plânge la propriile glume
Rugându-se din inimi cu minți robotizate
Te temi că mori de foame bezmetică făptură
Care-ți târăști ca viermii ființa derutată,
După sărmanul creier cu logica spălată
Redefinind folosul a tot ce bagi în gură
Ascultă cum răsună apocaliptic ceasuri
Când cărăușii vorbei aceasta ți-au indus,
Pe tonuri diferite și panicate glasuri
Întocmai și la vreme prin ordine de sus
Fără habar de lume isteric și cuminte,
Adună-ți în desagă întregul tău amar,
Gândește-te la rece și roagă-te fierbinte
La tot ce se mai poate plăti în numerar
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am spus
Am spus mi-e dor când mi-a fost dor
Și-am spus te rog când am dorit,
Am spus nu vreau și-am vrut să mor,
Atunci când nu m-ai mai iubit.
Am spus că știu când n-am știut
Și-atunci când n-am avut am dat,
Am plâns atunci când m-a durut
Și-am spus nu pot, dar am răbdat.
Am spus că am când n-am avut
Și nu ți-am spus cât te doream,
M-am întristat când te-am pierdut
Și-am spus sunt prost, fiindcă eram.
Am spus că pot când n-am putut
Și că-i ușor când mi-a fost greu,
M-am supărat, dar mi-a trecut
Și-am fost întotdeauna eu.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile din Damen-Tango
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hrana cea de taină
Sunt zile care-și strigă-n nopți de dor
Concretul într-o lume relativă,
Din viața care spune tuturor,
Că nici o moarte nu-i definitivă.
Eternul celor mai temeinice nereguli
Ori adevăr ce crede spre a ști,
Excepții noi născute printre reguli
Călcate din știința de-a greși.
Sunt lacrimile-ncredințate pernei
În remușcarea nopților, târziu
Cuvântul pur la mila balivernei,
Tăcerilor ce strigă în pustiu.
Sunt ordine și haos și fapte ne-mplinite
Între repere sacre de scepticii creduli,
Singurătăți ce speră finite infinite
Ori ceea ce-i disperă pe-ai disciplinei uli.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alerta pământului
Pământul face valuri, se frământă,
Bolnav de noi rapace furnicar,
Ce din adâncuri pân' la bolta sfântă
I-am pângărit curatul cu murdar.
El ne dă viața și primește moartea,
Lăsându-se lucrat ori blestemat,
Rotindu-se din zi, să facă noaptea,
Menține-n viață lumea de păcat.
Pământ părinte care-ți crești cu trudă
O droaie de copii ce se răsfață,
Răbdat-ai de la Dumnezeu, în față,
O palmă pentru noi și-acum ți-e ciudă.
Ne pedepsești cu dragoste fierbinte,
Ca să ne fie ruga mai curată
Și să ne fie-nvățături de minte,
Ne scuturi, poate ne trezim odată.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Planeta pătrată
Din lumea noastră cea cu fundu-n sus,
Îngerii fug în partea întunecată
Și toate mor și-alternative nu-s,
Pământu-i plat și sfera e... pătrată.
Un cub de iad cu câte-un colț de rai,
Ghivece noi cu flori de câmp pe mese,
Nuntași chemați la nunți fără alai,
La un prohod cu miri fără mirese.
Născuți dintr-un Cuvânt care dărâmă,
Crescuți perfecți pentru eterna ceartă,
Nici nu se mai iubesc, nici nu se iartă
Și nici vinovăție nu-și asumă.
Trăi-vom deci un anotimp numai,
Pe-un pat de flori uitat la baza lumii,
Noi doi îmbrățișați în nopți de mai,
Tu aproape de-april și eu de iunii.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Printre atâți telefantastici și prolifici scriitori
Care astăzi sunt la modă pomeniți până departe,
Iată vin eu păcătosul și smeritul cu o carte
În speranța c-o să placă la vreo câțiva cititori.
... Una simplă din cuvinte mai puțin sofisticate
Pentru suflete frumoase purtătoare de Cuvânt
Și credință absolută în iubiri fără de moarte,
Ce vor dăinui de-a pururi și în Cer și pe Pământ
Cand a înflorit sărutul într-o zi la ceas de toamnă,
Prematur în slova scrisă a unui,, poet din flori"
... Cum a zis odinioară cea mai de cuvinte doamnă,
Astăzi dărui poezie pentru simpli muritori,
Iar de veți găsi vreodată printre griji cotidiene
Acest mic volum de versuri odihnind pe noptieră
Sau pierdut printre bagaje pe meleaguri marțiene,
Veți vedea că-n timp și spațiu veșnicia-i efemeră...
Numai dragostea-i perenă printre alte fenomene.
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sens unic
Te duci tinerețe așa cum e scris
În legea nescrisă din gena științei
Și-al punctul cosmic din care ai descins,
O clipă din vecii de veci ai ființei.
Retina păstrează-n memorie vii,
Plăcute imagini fugare surprinse,
Cu forme de viață pe care le ții,
Suportul de umbră luminii aprinse.
Creatorii de sfere cu glasul divin
Te cheamă la Cer să înduri absolutul,
Dezleagă botezul cu pâine și vin,
Legând cununiile apei cu lutul.
Atom cercetează atomul pereche,
Nuclee vibrează alături perfect
Și cauza nouă pe cauza veche,
Perfect suprapusă devine efect.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Insectarul comun
Desconspirând vecia cuvintele ne leagă
Incontinența vieții de inimi și de minți,
Nutrind în neființă speranța cea mai vagă
În viitorul proxim și sceptici mai cuminți.
Parcurgem absolutul dormind în insectare
Cu lacrimile sparte de acele din noi,
Cu pagini din scriptură jertfite pe altare,
În temple nesfințite, călcate de nevoi.
Proliferând în slovă absurdul și abstractul,
În slăvi se proiectează celebrii zilieri,
Contrasemnând orbește cu necuratul pactul,
Își caută nimicul și zilele de ieri.
Astfel acceptul însuși căzut între respingeri
Își leapădă bun-simțul de simplu muritor
Și cu aripi de pleavă aleargă după îngeri,
Chemându-i să-i asculte la lecții despre zbor.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întunecarea la față
M-am pomenit deodată ca cerbul împușcat,
În salt când se-avântă peste corola lumii,
Când prin păduri de stele se simte împărat,
Al ciutelor fecioare și pețitor bărbat
Și-al spațiilor pline de strălucirea lunii,
Care-i absorb lumina în beznă din înalt.
M-am pomenit deodată precum Adam cel gol,
Degustător din pomul oprit și lăudat,
Cutezător în faptă cu riscul asumat
Și surghiunit din vară în frigul de la pol,
Considerând de-atuncea iubirea un păcat,
Iertarea ca virtute, dar... veșnic neiertat.
Mă pomenesc adesea rugându-mă în van,
Căci timpul mi se pare mai scurt pe zi ce trece
Și mulțumind în taină c-am mai trăit un an,
Nimic nu mă mai miră și tot mă lasă rece,
Întunecat la față și tot mai inuman,
Pe lumea asta moartă când văd ce se petrece.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile din Versuri clare dulci-amare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tupeu intelectual
Un imbecil încurajat să scrie
De nu știu care învățat senil,
Ajunse mare as în poezie
Și cel mai snob infatuat umil.
În spiritul păunului gonflabil
Își proferează versul chinuit,
Ca un balaur furios amabil,
Cu creier de bolnav închipuit.
Și datorită faimei editurii
Aplaudaci cu ochelari de cal,
Recuperați din negura culturii,
Transformă bâlciul într-un festival.
Alți imbecili se întrec în reverențe,
Sofisticați la vorbă și la port,
Răsar și se declină competențe
Girate de ministrul de resort.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Ovidiu Vasile despre moarte, adresa este: