Nu contrazice
Nu contrazice voia sorții
Și nu sfida stihiile!
Așa fu scris: cei morți cu morții,
Iară cei vii cu... viile!
calambur epigramatic de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bolnav de plămâni, pe patul de moarte în Spitalul de pe Șos Viilor
Culmea ironiilor
De râsul copiilor.
Să pui cap bețiilor
Pe șoseaua Viilor.
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de CoBRa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catren omagial pentru Caragiale
Cu greu îmi vine să aștern,
Un adevăr ce nu-l suport,
Ca tocmai tu să fii cel mort
Și Cațavencu cel etern...
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
De-o fi să mori,
Că ar fi cazul,
Să nu-mi lași franci,
Să-mi lași obrazul...
Să-l fac bocanci.
epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Alexandru Borza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nemurirea
Mormintele ne-așteaptă cu gurile căscate.
Și mergem toți spre ele, pe-un drum sau pe alt drum,
Cum merg hipnotizate gazelele de fum,
Spre șerpi cu solzi de aur și ochi de nestimate.
Iubire, ură: viață. Lumini de chilimbar
Iar spintecă văzduhul, pornind din roi de stele,
Ce, prăbușite-n beznă, or fi ducând cu ele
O altă omenire netrebnic furnicar!
Îsi mistuie și sorii fierbintea lor plămadă
Și-ngheață (asta-i moartea?). Noi ridicăm statui,
Ca bronzul să arate, în veci de veci (dar cui?),
Că asta-i nemurirea, în haină de paradă.
Și nici gândim că-n haos își va găsi-mplinirea
Pământul, când prin spații va trece rotocol.
Va fi-nsemnând o clipă și el o dungă-n gol,
Și va muri cu viața atunci și Nemurirea.
poezie celebră de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Păstorel Teodoreanu despre moarte, adresa este:
