
- istorie
- Istoria este un poem ciclic, scris de către timp, despre memoriile Omului.
definiție de P.B. Shelley
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ozymandias*
Am întâlnit un peregrin de pe-un meleag străvechi, plin de istorii,
Care-a spus: " Se văd în aerul deșertului, fierbinte și uscat,
Două picioare enorme văduvite de bust, la intersecție de teritorii.
Și-alături, un chip aspru, jumătate-n nisipul galben scufundat,
Cu buze zbârcite,-al cărui rânjet de stăpân nemilos al vânătorii
E mărturie că sculptorul a știut să-i citească patimile lămurit
Patimi care parcă-s vii și astăzi, înscrise-n piatra fără viață,
El a simțit mâna care le-a urmat porunca și inima care le-a hrănit.
Iar pe soclu se deslușeau câteva cuvinte, peste veacuri soli:
"Eu sunt Ozymandias, rege peste-a tuturor regilor aroganță:
"Priviți, Eroi ai zilei, tot ce-am făcut și simțiți-vă mărunți, ridicoli!"
Nimic nu dăinuie. În jurul ruinei colosale, ca o condamnare,
Uscate de soarele încins și de pecinginea a fel de fel de boli,
Se-întind mai uniforme ca uitarea nisipurile până dincolo de zare.
[...] Citește tot
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Când vocile mor, muzica...
Când vocile mor, muzica mai întârzie,
Mai reverberează un timp în memorie
Mirosul, când violetele mor discret,
Devine mai insistent și mai urgent.
Petalele rozei, când roza a murit,
Cad pregătind cald baldachin celui iubit;
Iar gândurile, când vei pleca spre stele...
Iubirea însăși va ațipi pe ele.
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!



E veșnică pe lume doar schimbarea
Suntem ca norii iuți, lunecători,
Ce-nvăluie, la miezul nopții, luna:
O clipă trec, semeți, strălucitori,
Și pier în beznă pentru totdeauna.
Suntem ca niște lire vechi, vibrând
În fel și chip sub fiecare boare:
Niciun acord, în trupul lor plăpând,
Cu celelalte n-are-asemănare.
Un vis ne otrăvește când dormim.
Un gând ne pângărește-apoi trezia.
Totuna-i de simțim sau de gândim,
De plângem sau de știm ce-i bucuria.
Oricâtă bucurie sau dureri
Ne-așteaptă - fără capăt e cărarea.
Și mâine pentru om nu-i ce-a fost ieri,
E veșnică pe lume doar schimbarea.
poezie celebră de P.B. Shelley
Adăugat de dana26Dude
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.

Filozofia dragostei
Fântânile se întâlnesc în fluvii
Iar fluviile se-amestecă în mări,
Vânturile cerului se-întrepătund, zglobii,
Cu dulci emoții în toate cele patru zări;
Nimeni în lumea largă nu-i ne'nsoțit;
Toate lucrurile prin legile divine
Se-întâlnesc într-un singur suflet, spirit.
Și, atunci, de ce nu și eu cu tine?
Uite, munții sărută-a cerului covată,
Iar valurile unul de-altul se agață;
Nici surata floare nu va fi iertată,
Dacă-și jignește fratele și nu-l răsfață;
Lumina soarelui pământu-îmbrățișează,
Iar raza lunii sărută mări saline:
Totuși, toate-acestea cât valoarează,
Dacă tu nu mă săruți pe mine?
poezie clasică de P.B. Shelley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Filozofia iubirii
Izvoarele cu râul se unesc
Iar râurile curg către ocean
Și vânturile blând se contopesc
În cerul diafan.
Nimic în lume singur nu răzbate
Ci toate printr-o lege stau în doi
Căci vor pe veci să fie-n unitate
De ce n-am fi și noi?
Privește munții cum spre cer se-ndreaptă
Și valurile cum se-mbrățișează
O floare-soră nu va fi iertată
Când fratele-și trădează.
Razele soarelui cuprind pământul
Iar luna cu lumina ei atinge marea
Dar la ce bun, mă-ntreb acum cu gândul,
De nu-ți simt sărutarea?
poezie de P.B. Shelley, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu P.B. Shelley despre timp, adresa este:
