
Poemul IV
În inima verii
dimineața este cuprinsă de furtună.
Norii trec ca batiste albe de "adio";
vântul călătorind, îi flutură în mâinile sale.
Inima infinită a vântului
pulsând deasupra iubirii noastre tandre.
Orchestral și divin, răsunătoare printre copaci
ca o limbă bogată în războaie și cântece.
Vânt ce înlătură frunzele moarte cu o atingere rapidă
și îndoaie săgețile pulsânde ale păsărilor.
Vânt ce-o răstoarnă pe ea în valul fără de stropi
și-n substanța fără de povară, și-n flăcări aplecate...
Din abundență, săruturile ei sparg și afundă,
asaltate la porțile vântului de vară.
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!




Poemul XVIII
Aici te iubesc!
Vântul se desprinde din pinii întunecați.
Luna strălucește ca fosforul în apa nestatornică.
Zilele, de același soi, se urmăresc unele pe altele.
Zapada se dezvăluie în forme care dansează.
Un pescăruș argintiu alunecă din vest.
Uneori o corabie. Stele înalte, înalte.
O, catargul unei corăbii.
Singur.
Uneori mă trezesc devreme și sufletul mi-e ud.
În depărtare, marea sună și răsună.
Acesta este un port.
Aici te iubesc.
Aici te iubesc și orizontul te ascunde în zadar.
Te iubesc și printre aceste lucruri reci.
Uneori, săruturile mele se urcă pe acele corabii grele
ce străbat marea fără destinație.
Mă regăsesc uitat ca ancorele vechi.
Porturile devin triste când după-amiaza acostează.
Viața mea obosește, înfometată, fără niciun scop.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



În seara asta aș putea scrie cele mai triste versuri
În seara asta aș putea scrie cele mai triste versuri.
Scriu, de exemplu: "Noaptea se clatină
și stele albastre clipesc în departare."
Vânturile nopții se răsucesc pe cer și cântă.
În seara asta aș putea scrie cele mai triste versuri.
Am iubit-o iar uneori și ea m-a iubit.
În nopți ca aceasta am ținut-o în brațe,
Am sărutat-o iar și iarăși sub cerul înstelat.
Uneori ea mă iubea, iar eu, de asemenea, o iubeam.
Cum ar fi putut cineva să nu-i iubească ochii mari și adânci?
În seara asta aș putea scrie cele mai triste versuri.
Să simți că nu o mai ai. Să simți că ai pierdut-o.
Să asculți noaptea imensă, fără ea mai imensă
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Poemul III (O, întindere de pini)
O, întindere de pini, murmur al valurilor ce se sparg,
joc lent de lumini, clopot solitar,
amurg căzând în ochii tăi, păpușă,
cochilie în care pământul cântă.
În tine cântă râurile și sufletul meu se pierde în ele
după pofta-ți inimii, și-oriunde îi poruncești.
Îndreaptă-mi calea către arcul tău de speranță,
și-ntr-un moment de frenezie îmi voi elibera
stolul de săgeți.
În jurul meu zăresc o siluetă de ceață,
și liniștea ta răpune clipele-mi de chin;
și-acolo unde-mi ancorez săruturile
te regăsești tu cu brațele de stânci, diafane,
și setea mea își cere-n tine estuar.
O, vocea ta misterioasă ce iubește truda și se întunecă
în crepuscul răsunător și muribund!
Și-astfel am zărit în profunzimea clipelor,
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



Bătrânele femei ale oceanului
La marea cea sobră vin femei îmbătrânite,
Cu șalurile-înnodate în jurul gâtului,
Cu picioarele fragile scârțâind.
Stau, singure, jos pe țărm
Fără-a clipi, cu mâinile încremenite,
Fără-a tulbura norii sau tăcerea.
Marea obscenă dă năvală trâmbițând,
Amenință coasta cu brizanții și cu ghearele,
Fluturându-și coama de taur.
Parcă dintr-o barcă transparentă,
Fragilele doamne stau
Și privesc tăcute terorismul valurilor.
Unde se vor duce-aceste bătrâne, unde-au fost?
Se ivesc de după fiecare colț,
Ele vin din propriile noastre vieți.
[...] Citește tot
poezie clasică de Pablo Neruda, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.

Poemul V
Ca tu să mă auzi,
cuvintele mele
se îngustează câteodată
precum urmele pescărușilor pe plaje.
Colier, clopot amețit
pentru mâinile tale gingașe ca strugurii.
Și îmi privesc cuvintele din depărtare.
Ele găsesc un adăpost mai cald în tine decât în mine.
Ca iedera se înalță pe vechile-mi dureri.
La fel suie ziduri cețoase.
Tu ești vinovată pentru o astfel de trudă.
Ele zboară din bârlogul meu întunecat.
Totul se umple de tine, și tu umpli totul.
Înaintea ta, au populat golul pe care tu l-ai cucerit,
și îmi sunt mai vecine în tristețe decât tine.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!



Și de-ar fi să mă uiți vreodată
Vreau să reții
o singură chestiune.
Deja știi cum funcționează:
dacă-mi arunc privirea-nspre
luna de cristal sau ramul ruginiu
al toamnei liniștite, ce-mi bate în fereastră,
dacă alint
focul și
cenușa imaterială
ori coaja încrețită a butucului arzând,
îmi zboară gândul la tine
de parcă toate cele ce sunt:
miresme, lumină, metale
ar fi mici luntri care plutesc
spre insulele tale care m-atrag.
Ce-o fi, o fi!
dacă azi un pic, mâine alt pic vei înceta să mă iubești
voi înceta și eu să te iubesc azi un pic, mâine alt pic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.

Oda frumoasei mele
Cu inimă pură, cu privire
limpede
te slăvesc frumusețe,
stăvilind sângele meu,
pentru ca unduind, să țâșnescă
linia, conturul,
pentru ca
tu să-mi pogori în cântec
ca-ntr-un tărâm de păduri sau de spume:
în miresma pământului
sau în muzica mării.
Frumoasa mea nudă,
la fel
sunt picioarele tale-arcuite
de-o pală străveche
de vânt sau de zvonuri,
precum
sunt urechile tale
scoici mititele
[...] Citește tot
poezie clasică de Pablo Neruda
Adăugat de rebe
Comentează! | Votează! | Copiază!



Poemul XX
În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Pot scrie, de exemplu: "noaptea-i înstelată
și stelele tremură albastre în depărtare".
Vântul nopții se răsucește în văzduh și cântă.
În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Am iubit-o, și, câteodată, și ea m-a iubit.
Într-una din aceste nopți am strâns-o în brațe.
Am sărutat-o la nesfârșit sub cerul imens.
M-a iubit, și, câteodată, și eu am iubit-o.
Cum aș fi putut să nu-i iubesc ochii ei mari?
În noaptea asta pot scrie cele mai triste rânduri.
Cum să mă gândesc că n-o mai am? Să simt că am pierdut-o?
Cum să ascult imensa noapte, mai imensă fără ea?
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda din Douăzeci de poeme de iubire și un cântec de disperare, traducere de Ionuț Popa
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Pablo Neruda despre vânt, adresa este:
