Ceva se stinse în el, ca un ultim tăciune rămas aprins prea mult timp sub cenușă.
Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoi tatăl lui deschise și, înainte să poată spune ceva, își zâmbiră, fiecare contemplând schimbările lăsate de timp.
Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se gândea că și cu fotografia era la fel, că acum ea captura timpul și îl fixa pe celuloid, prinzându-l la jumătatea saltului său spre clipa următoare.
Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trăia lenta și invizibila întrepătrundere a universurilor lor, ca doi aștri care gravitează în jurul unui ax comun, pe orbite tot mai strânse, al căror destin limpede e acela de a se uni într-un punct oarecare al spațiului și al timpului.
Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anii de liceu fuseseră ca o rană deschisă, care pentru Mattia și Alice păruse atât de adâncă, încât credeau că nu se poate cicatriza niciodată. Trecuseră prin ei ținându-și respirația, el refuzând lumea, iar ea simțindu-se refuzată de lume și își dăduseră seama că nu era, în fond, o mare diferență.
Paolo Giordano în Singurătatea numerelor prime
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Paolo Giordano despre timp, adresa este: