Citate despre Pasărea Phoenix și moarte
citate despre Pasărea Phoenix și moarte (inclusiv în versuri).
definiție celebră de William Shakespeare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Phoenixul renaște din propria-i cenușă, dar mă gândesc că, totuși, îl doare fiecare moarte.
Ramona-Elena Chifan (26 octombrie 2008)
Adăugat de Ramona-Elena Chifan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă (în metru antic)
Nu credeam să-nvăț a muri vreodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi
Ochii mei nălțam visători la steaua
Singurătății.
Când deodată tu răsăriși în cale-mi,
Suferință tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morții
Nendurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaiet,
Pe-al meu propriu rug, mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1884)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În comparație cu prostul, deșteptul moare și renaște de mai multe ori într-o singură viață. Nu poți compara un prost cu o pasăre Phoenix.
aforism de Ionuț Caragea (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
În sfârșit a venit toamna, de când o aștept! Astăzi e prima zi în care mă simt eu, pur și simplu, neinvadat de trecut, amintiri și resentimente. În sfârșit sunt eu cel care l-am căutat îndelung în periplul meu zbucium sufletesc. Ploaia mocănească și rece, m-a trezit la viață, ironic nu? Natura moare încetul cu încetul, iar eu renasc din propria-mi cenușa, ca pasarea Phoenix. Ploaia asta e ca o aghiasmă coborâtă din ceruri, ce parcă are menirea să ma curețe de tot ce am pe dinăuntru.
Mădălina Panait în O altfel de toamna (24 august 2012)
Adăugat de Mădălina Panait
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din iubire de viata
Asculți cum sunetul citește întâmplarea-ntre rânduri?
Asculți cum pulsul gâlgâie hemoragie internă?
În mine explodează sângele cu prea puternic sunet de moarte,
În mine pulsul se zbate a muri
Cu ochi, cu mâini, cu jderi umbriți păgân de zid!
Asculți?
Sunt eu la celălalt colț de vară, sunt eu
Sunt eu
Clipind lichori de moarte naturală
Din funingine de phoenix!
Eu sunt vrăjitoarea ce bate
Până degetele-mi lasă urme de sânge
În rana cea mai vindecată!
Asculți cum sângele gâlgâie a hemoragie internă
În palma cu care te mângâi pe fiecare coastă
Fără să te pot resuscita?
[...] Citește tot
poezie de Ioana Camelia Popa
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Phoenix îndrăgostit
Nu sunt cenușă încă ard
sinucigaș de cursă lungă
am flăcări la uscat pe gard
și-un rug mai mic atât în pungă
Sinucigaș de cursă lungă
îmi zic hai moarte dragă
o viață poate-o să-ți ajungă
să fii și tu odată-ntreagă
Îmi zic hai moarte dragă
mai lasă-mi focul sus pe gard
și lumea poate-o să-țeleagă
nu sunt cenușă încă ard
Sinucigaș de cursă lungă
biet rug îndrăgostit de umbră
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Libertatea sufletului nu știe de reguli sau de interdicții. Postum, poate să moară din desnadejdea unei vieți neîmplinite, dar merită să încerce să redevină pasarea phoenix, măcar și pentru un bang al timpului!
aforism de Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Melodia
iar sparge melodia albastre depărtări
și smulge armonie din liniște sihastră
iar trece veșnicia pe tainice cărări
și mor singurătăți în nostalgia noastră
și iar suntem în larg plutinde catastrofe
pe mari adânci și albe de ere liniare
sorbind din melodie și din nescrise strofe
când note monotone când rime glaciare
și nu mai stă-ntre noi nici o ființă vie
și nici un car cu vreme de-a valma nu mai trece
pe drumul care lasă curata nebunie
în lumea ce se zbate pe lîngă noi să plece
și arde nostalgia ca stelele în noapte
și iar renaște Phoenix din pulbere de astre
-superba melodie cu gust de vișini coapte
și liniști se așterne pe depărtări albastre...
poezie de Iurie Osoianu (24 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Pasărea Phoenix și moarte, dar cu o relevanță mică.
Hai, Românie!
... hai, Românie ireală, proiect al marilor puteri
s-a stins Alteța sa Regală, o jertf-a micilor cedări
de azi pe calea veșniciei purcede și Mihai I
tăcut martir al tragediei din veacul marilor hoții
când România hăcuită de Molotov și Ribentrop
a mers la abator ca vita într-un război ca un potop
și după care cum se știe același rege suveran
abdică. Biata Românie ajunge sluga lui Ivan.
hai, Românie temporală, proiect de veacuri zămislit
și renăscut a căta oară ca Phoenix, poate mai cumplit
declară-ți zilele de doliu - se trece o epocă tristă
epuizând în crematoriu totala-și pleavă socialistă
apare alta mai globală, mai nașpă și mai delicată
cu sărăcimea mai totală și securimea mai bogată
apare o epocă-n care te văd unită și regat
aceiași Românie Mare. Mihai I a abdicat.
hai, Românie parțială, proiect de frică adumbrit
cu rege mort, regină goală, în cârd de state hăcuit
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna pe jumătate
eu sunt pasărea stranie care visează
mi-au crescut aripi din cenușa uitată
pe pieptul tău
dezvelit
țărâna are gust de copac ars
în ceața șoptită
doar tu poți să-mi spui am trăit,
am iubit?
eu sunt pasărea cea mai bizară
din jăratec îți cânt
un refren de roșu închis
soarele moare pe sânii tăi fragezi
luna pe jumătate
pare Phoenix
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fi sau a nu fi
Când eram mic,
credeam c-o să mă fac preot,
c-o să fiu mâna dreaptă a lui Dumnezeu,
c-o să iau cina cu el și cu nevastă-sa,
că voi juca table sau șah cu Isus,
că vom medita la cum se va termina lumea;
cum va muri, cum va renaște,
ca o pasăre phoenix,
cum va fi mai albă,
mai frumoasă ca fosta mea iubită
de la trei ierarhi.
poezie de Florin Buzdugan (2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă (în metru antic)
Nu credeam să-nvăț a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi,
Ochii mei nălțam visători la steaua
Singurătății.
Când deodată tu răsăriși în calea-mi,
Suferință tu, dureros de dulce...
Pân-în fund băui voluptatea morții
Neîndurătoare.
Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus,
Ori ca Hercul înveninat de haina-i;
Focul meu a-l stinge nu pot cu toate
Apele mării.
De-al meu propriu vis, mistuit mă vaet,
Pe-al meu propriu rug mă topesc în flăcări...
Pot să mai renviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix?
[...] Citește tot
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Confesiune
duc cu bătrânețea îndelungată luptă
Golgota mântuirii trebuie să o urc
înaintez cu greu pe panta abruptă
emoții sentimente adesea le încurc.
mi-ar trebui aripi ca a Păsării Phoenix
să zbor peste cascada cu repezi șuvoaie
pe-o scară a credinței creată din onix
să urc știind că nu se înconvoaie.
gânduri albastre azvârl către soare
îmi înveselește timpul cu lumini vorbitoare
atunci când de durere o emoție moare
o ascund pioasă în raza-i zâmbitoare.
slăvesc dumnezeirea lui Iisus Hristos
m-a ridicat de-atâtea ori de jos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu onor înainte spre neant, România Arm, prezintă:
mi se prezentau cu strângeri fierbinți de mâini
toate onorurile
căzut din neant la datorie pentru patrie
salvat planeta de gunoaie
premiul pulitzer pentru negarea mea
prezentat în patru acte pentru fiecare punct cardinal
ba chiar condoleanțe pentru cel mai distins
mort în viață
toate acestea numai și numai pentru meritele noastre
pentru dorințe o scrumieră adâncă
sau o scorbură din trunchi de copac bolnav
din care să ies cenușiu o pasăre phoenix
vă dau și vouă ce a mai rămas din coajă
toate acestea numai și numai pentru faptul că ați sperat
poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru început
Uneori pare că traiești în zadar,
Și viața nu-i mai mult decât o casetă uitată într-un bazar,
Uneori pare că se stinge și Marele Car.
Iar lumina ce-ai văzut-o atât de înfloritoare,
Nu e mai mult decât o lumânare, ce nu mai are mult si moare.
Chiar si pasărea phoenix se culcă uneori tristă în ploaie,
Iar penele și focul I se-nmoaie,
Ochii încet I se-nchid, ghearele de infinit nu I se mai prind,
Chiar si vidul, uneori este doar vid.
Recunosc, și eu am un destin nescris,
Întâmplări ce se petrec ca în vis,
Însă dincolo de lume, chiar și de mine,
Sălășluiește ființa de foc a tot ceea ce am scris.
Pentru început,
Chiar de întunericul este profund,
Îți dăruiesc un zâmbet alături de cea mai bună felie de gem cu unt,
Chiar de nici o stea nu se vede, nici măcar un orizont,
[...] Citește tot
poezie de Costin-Alexandru Marin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zero... sau... Începutul sfârșitului
E punctu-ntre minus și plus infinit
Cum moartea ce naște pe noul venit,
E lipsa valorii ce-afirmă geloșii...
Iisus la atei și păgâni credincioșii.
Ocean sau izvor pentru sursa de apă
Cum gând neînceput în final ce ne scapă.
Big Bang nu e zero, e punctul de-a fi
Un timp dintr-un spațiu trecut ce nu știi.
Căci lumea ce-avem din zero nu-ncepe
Cum codrii deodat' ce vor fi, au fost stepe.
Amoru-i produs sau dă el serenade...?!?
Ce nou născut are și e din gonade...?
E golul din suflet la mortul ce pleacă
Să lase acces ca născutul să treacă,
E firul de praf din nisipul de dune
Sau stânca din ceruri, venită Genune.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fazele lunii
Am auzit cândva, ca-ntr-un vis,
Că nava lunii e-o pasăre Phoenix;
De-aceea-n brațe de sălcii adastă,
De-aceea navighează pe bolta albastră;
Întoarce-te spre est sau spre vest, dacă-ți place,
Și-o să vezi că în mulți copaci ea cuib își face.
Când e doar un fir subțire,-un perlat cearcăn,
Privește-o pe cer printre crengi de mesteacăn;
Când moare, în fum gălbui scăzând încet,
Privește-o-într-un stejar crăpat de trăsnet;
Dar când, în mai, luna plină i-i bolții zâna,
Luminoasă ca apa și albă ca lâna,
Privește-o cum își așterne patul pentru culcare,
Într-o magnolie înaltă, toată numai floare.
poezie de Elinor Morton Wylie, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Constanță
de când cu acest covid,
omu-a devenit hibrid,
nu-i nici cer, dar nici doar humă,
nici granit, dar nici de gumă,
nu-i nici claie, nici balot,
nu-i nici struț, nici Phoenix tot,
pus într-al lui Procust pat,
nici stingher, nici adaptat,
nici străin, dar nici acasă,
nici cucută, nici melasă,
nici în zeghe, nici în togă,
nu-i nici bocet, nici eglogă,
nici Manole, nici Icar,
nici beznă, dar nici habar,
nici tăcere, nici cuvânt,
nici pareză, nici avânt,
nu-i nici orb, dar nici nu vede,
nici în sine că se-ncrede,
nici profet, nici Antihrist,
nu-i nici vesel, dar nici trist,
[...] Citește tot
poezie de Luminița Ignea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Aveam un mesaj ca un masaj,
Adică un gaj ca un garaj,
Acel zid, acea mimoză,
O găină și o proză,
Niște meandre, niște ceară,
Cine cere n-o să piară.
Cel ce nu văzuse- oceanul
Are-acum cecul și banul,
Iguane vede-n vis,
Precum medicu-a prescris.
Acrobatul e frumos,
Trei costume și un os,
Ultimii la coadă-s corbul,
șalul andaluz și sorbul,
în hotel cineva moare,
dar la cinema e soare,
la război nu-i loc de vis,
o, Sesame, ai închis,
trei tăblițe cântă-n strană,
nu te-ascunde după blană,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Pasărea Phoenix și moarte, adresa este: