Paul Constantin despre tată

Cine l-a bătut pe Baiazid

Şi Baiazid a fost bătut
În viaţă câteodată,
Dar singurul care a putut,
A fost doar propriul tată.

epigramă de Paul Constantin (3 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curiozitate nesatisfăcută

- Copilului meu cine-i e tată
Tu crezi că-s ultimul din proşti?
- Crede-mă că de această dată,
Nu ai de unde să-l cunoşti.

epigramă de Paul Constantin (18 iunie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boul nu poate fi tată

Ca şi la om, şi la bovină,
Explică vaca ofensată,
"Boii" doar "unchi" pot să devină,
În timp ce taurul şi "tată".

epigramă de Paul Constantin (21 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bossumflata

De când se ştie că–i gravidă
Şi bossul mare este tata,
Toţi o tratează ca pe–o divă
Şi o dezmiardă "bossumflata".

epigramă de Paul Constantin (13 mai 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gânduri de bou

Nervos, boul asculta manele,
În timp ce vaca îi era gestantă,
- De azi îmi port doar coarnele,
Să nu mi se mai spună "tată".

epigramă de Paul Constantin (15 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciune pentru părinţii mei

M–am născut de ziua mea,
Era noapte, frig, ningea...
Însă mie mi–a fost bine,
C–a fost mama lângă mine.

Nici tata n-a stat departe,
A stat tot timpul lângă noi,
Şi zic eu că–n acea noapte,
Am fost născut de amândoi.

Au constantat că–s tare dulce,
Că nu sunt ca alţi copii,
C–am să fac în viaţă multe,
Şi nu doar "năzdrăvănii".

Sincer, părinţi ca ai mei,
N–au mai existat vreodată,
Vă spun asta cu temei,
Şi jur că–i adevărată.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Constantin (27 august 2006)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea lui Alex (un copil a cărui mamă se droghează)

Doamne, fă–o te rog pe mama bine,
Că sunt un biet copil şi nu am tată,
Te rog, fă acest lucru pentru mine,
Că viitoru-mi stă-ntr-un fir de aţă

Să fie bună, ca şi celelalte mame,
Să îngrijească de mine şi de casă,
Să nu mai ştiu deloc ce–i aia foame,
Şi eu s-ajung primul elev din clasă.

Ajut–o, Doamne, să se liniştească,
Să putem face lecţiile împreună,
Să meargă undeva şi să muncească,
Să avem din toate în fiecare lună.

Mi–e milă, dar şi jenă totodată,
De cum vorbeşte lumea, despre ea,
Te rog din suflet, Doamne, înc–odată,
Să faci ceva, să nu mai fie aşa.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Constantin (28 iulie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!