Paul Deussen despre viaţă

Unica facultate ce-l deosebeşte pe om de animal este raţiunea. Oricât de simple sunt funcţiile sale, ele ajung totuşi pentru a explica tot Măreţul şi Frumosul care disting viaţa omenească de aceea a animalelor.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice existenţă în spaţiu şi timp este limitată; în consecinţă, oricât de mare ar fi, în comparaţie cu infinitatea spaţiului şi a timpului, ea este infinit de mică şi deci de nimic. Această nimicnicie se arată deosebit de clar în conştiinţă atunci când ne apropiem de graniţa temporală a existenţei noastre, adică, de moarte: abia atunci înţelegem noi în fond, făcând o retrospectivă a vieţii, cuvintele cu care a murit Buddha pe buze: "Totul este fără durată."

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ideile, în a căror clară manifestare constă orice frumuseţe (în sens obiectiv), după cum ştim, nu sunt nimic altceva decât forţele fizice, chimice şi organice ale naturii prin care se înfăptuieşte voinţa de viaţă în tot ce există. Or, aşa cum imperfecţiunea manifestării ideilor este condiţionată exclusiv de intrarea lor în funcţiile subiective ale timpului, spaţiului şi cauzalităţii, tot aşa şi claritatea mai mare sau mai mică a manifestării lor este numai un fenomen subiectiv, prezent pentru noi: iată de ce, n-ar trebui să ne mirăm că vedem această claritate, şi cu ea, frumuseţea lucrurilor din natură, asociate în primul rând cu o serie de condiţii de un gen pur subiectiv.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când în viaţa trupului nostru pătrunde o dezordine gravă, natura, printr-o violentă intensificare a procesului vital, face uz de toate forţele pentru vindecare: aşa se produce febra, care este simptom de îmbolnăvire şi totodată încercare de vindecare. - Ceea ce este pentru boală febra este pentru voinţa ce se afirmă această întreagă lume: ea este vizibilitatea afirmării; iar prin faptul că aduce la expresia sa deplină, cea mai înspăimântătoare, tot răul moral şi tot răul fizic, care sunt consecinţa sa necesară, ea ţine în faţa voinţei derutate o oglindă a propriei sale strădanii, vinovate de toată durerea existenţei, dacă ar vrea să ajungă la deplina cunoaştere de sine şi prin ea la schimbarea de direcţie, la întoarcere, la eliberare.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic nu se întâmplă fără cauză. Nicio intuiţie nu se produce fără afecţiune; aşadar nici cea din vis. În vis, această afecţiune nu poate veni din afară, decât poate doar dacă izolarea a fost întreruptă, ceea ce este deja o trezire pe jumătate; urmează deci că afecţiunile care produc visarea iau fiinţă din lăuntrul organismului nostru. - Cele ce urmează le putem presupune cu mare probabilitate. Prin faptul că natura utilizează starea de repaos a maşinii (sau o şi produce) pentru a o repara pe aceasta, se întâmplă că, în cursul acestei intense activităţi, anumite impulsuri slabe răzbat până la acele părţi ale creierului a căror afecţiune în stare de veghe obişnuieşte să provoace intuiţia lumii exterioare. Or, prin faptul că, în somn, aceste părţi sunt afectate din interior din când în când fără regulă şi coerenţă (ca şi corzile unui pian atunci când curăţăm clapele), mintea îşi îndeplineşte imediat funcţiile obişnuite (să facă să răsune corzile) şi creează din aceste afecţiuni sporadice, natural, întotdeauna cu concursul amintirii celor trăite mai înainte, atât de neregulata şi totuşi atât de determinata, atât de uimitor de confuza şi totuşi atât de consecvent coerenta intuiţie a visului.

Paul Deussen în Elementele metafizicii (noiembrie 2008)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!