Paul Eluard despre noapte

Să te iubesc

Nu vreau decât să te iubesc
O furtună umple valea
Un peşte râul

Te-am făcut pe măsura singurătăţii mele
Lumea întreagă să ne ascundem
Zile şi nopţi să ne înţelegem

Să nu-ţi mai citesc în ochi
Decât ceea ce gândesc despre tine
Şi de-o lume care să-ţi semene

Şi zile şi nopţi rânduite de pleoapele tale.

poezie celebră de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau decât să te iubesc

Nu vreau decât să te iubesc
O furtună-n vale vuieşte
Râul se umple de-un peşte

Pe-a singurătăţii mele măsură te-am creat
Lumea toată să ne-ascundem
Zile şi nopţi
Să ne-nţelegem

Să nu-ţi mai citesc în ochi nimic
Decât ce despre tine gândesc
Şi de-o lume dup-al tău chip

Şi zile şi nopţi de pleoapele tale rânduite-omeneşte.

poezie celebră de Paul Eluard, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimeni nu mă poate cunoaşte

Nimeni nu mă poate cunoaşte
mai bine ca tine.

Ochii tăi în care dormim
Amândoi
Au făurit luminilor mele-omeneşti
O soartă mai bună decât nopţilor lunii.

Ochii tăi în care călătoresc
Au dat gesturilor făcute de drumuri
Un sens desprins de pământ.

În ochii tăi - cei ce ne-arată
Nesfârşita noastră singurătate
Nu mai sunt ce credeam că sunt.

Nimeni nu te poate cunoaşte
Mai bine ca mine.

poezie clasică de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La primul cuvânt senin

La primul cuvânt senin la primul surâs al cărnii tale
Drumul greoi dispare
Totul începe din nou

Floarea sfioasă floarea fără văzduh a cerului nopţii
Mâini înceţoşate de stângăcie
Mâini de copil

Ochi ce se-nalţă spre faţa ta şi e zi pe pământ
Cea dintâi tinereţe sfârşită
Doar desfătarea

Vatră-a pământului vatră de miresme şi rouă
Fără vârste fără temeiuri şi legături
Uitare fără de umbră.

poezie clasică de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curba ochilor tăi

Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans şi de tandreţe,
Aureola timpului, leagăn nocturn şi sigur,
Şi dacă nu mai ştiu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.

Frunzele zilei şi spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer şi pe mare,
Vânători de zgomote şi surse de culori,

Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperişul stelelor,
Tot aşa cum ziua depinde de inocenţă
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Şi tot sângele meu curge în privirile lor.

poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără supărare

Lacrimi ale ochilor, dureri ale năpăstuiţilor,
Nenorociri neluate-n seamă şi plânset fără de culoare.
Nu vrea nimic, nimic nu cere, deşi nu e nepăsător,
Şi e mâhnit dacă e liber, mâhnit când e în închisoare.

Amară-i vremea; noaptea e-atât de neagră
Că nu te-înduri să scoţi un orb pe stradă
Cei tari se odihnesc; neputincioşii
Stăpâni sunt pe putere.
Lângă-al reginei scaun stă regele-n picioare.

Surâsuri şi suspine, blesteme, putrezesc
În gura celor muţi, în ochii celor laşi.
Nu vă atingeţi! Totu-i aprins şi totul arde!
Mâinile
Le-aveţi făcute pentru buzunare,
Şi pentru frunţi.

*

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Paul Eluard, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai tânăr

De tavanul libelulei
S-a spânzurat un copil nebun
Priveşte ţintă iarba
Ridică ochii-ncrezător
Ceaţa uşoară se linge ca o mâţă
Care se despoaie de vise.
Copilul ştie bine că lumea de-abia începe:
E totul străveziu,
Luna e-n mijlocul pământului,
Verdeaţa acoperă cerul
Şi chiar ochii copilului,
În ochii lui întunecaţi şi-adânci
Ca nopţile albe
Se naşte lumina.

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toate drepturile

Simulează
Umbra-nflorită a florilor suspendate primăvara
Cea mai scurtă şi din an şi noaptea eschimoşilor
Agonia vizionarilor toamnei
Parfumul trandafirilor savanta pişcătură a urzicii
Întinde rufe străvezii
În luminişul ochilor tăi
Arată ravagiile focului lucrările lui inspirate
Şi paradisul cenuşii lui
Fenomenul abstract în luptă cu arătătoarele pendulei
Rănile adevărului jurămintele care nu se pleacă
Arată-te.

Poţi ieşi în rochie de cristal
Frumuseţea ta nu se-ntrerupe
Ochii tăi varsă lacrimi mângâieri şi surâsuri
Ochii tăi n-au taine
N-au margini.

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aventura spânzură la gâtul rivalului său
Iubirea a cărei privire se regăseşte sau se rătăceşte
În pieţele ochilor pustii sau pline de oameni,

Toate aventurile chipului omenesc
Strigăte fără ecou semne-ale morţii timp dincolo
de memorie

Atâtea chipuri mândre atât de frumoase
Că lacrimile le ascund.
Atâţia ochi siguri de noaptea lor
Ca şi amanţii ce-mpreună mor
Atâtea sărutări furişe şi-atâta apă fără nor

Vedenii ţâşnind din absenţe eterne
Totul era demn de-a fi iubit
Comorile sunt ziduri şi umbra lor oarbă
Şi dragostea-i pe lume spre-a da uitării lumea.

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca două picături de apă (I)

Din tot ce spus-am despre mine ce rămâne
În dulapurile goale am păstrat false comori
O navă inutilă leagă copilăria mea de plictiseală
Jocurile mele de oboseală
Plecarea de himere
Furtuna de bolta nopţilor în care singur sunt
O insulă fără animale de animalele care-mi sunt dragi
Şi o femeie părăsită de o femie veşnic alta
Tot mai frumoasă
Singura femeie reală
Aici aiurea
La care cei absenţi visează
Mâna-i întinsă către mine
Se oglindeşte-n mâna mea
Spun bună ziua surâzând
Nimeni nu se mai gândeşte la neştiinţă
Şi neştiinţa e stăpână
De am nădăjduit în toate
Şi-n toate mi-am pierdut nădejdea
În viaţă în uitare în dragoste în somn

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absenţe

Deşarta voluptate şi sărmanul mister
De-a nu fi văzut.

Te ştiu, culoare a copacilor şi-a oraşelor
E între noi obişnuita transparenţă
Dintre privirile scăpărătoare.
Ea se rostogoleşte pe pietre
Aşa cum se leagănă apa.
De-o parte a inimii mele fecioare se-ntunecă,
De cealaltă parte mângâietoarea mână se-aşază
pe coapsa colinelor
Curba unui fir de apă dezlănţuie această cădere,
Această-nvălmăşire de oglinzi.
Lumini de precizie, nici nu clipesc din ochi,
Nu mă clintesc,
Vorbesc
Şi-atunci când dorm
Mi-e gâtul un inel cu parafă de voal.

[...] Citeşte tot

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!