
Să te iubesc
Nu vreau decât să te iubesc
O furtună umple valea
Un pește râul
Te-am făcut pe măsura singurătății mele
Lumea întreagă să ne ascundem
Zile și nopți să ne înțelegem
Să nu-ți mai citesc în ochi
Decât ceea ce gândesc despre tine
Și de-o lume care să-ți semene
Și zile și nopți rânduite de pleoapele tale.
poezie celebră de Paul Eluard
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nu vreau decât să te iubesc
Nu vreau decât să te iubesc
O furtună-n vale vuiește
Râul se umple de-un pește
Pe-a singurătății mele măsură te-am creat
Lumea toată să ne-ascundem
Zile și nopți
Să ne-nțelegem
Să nu-ți mai citesc în ochi nimic
Decât ce despre tine gândesc
Și de-o lume dup-al tău chip
Și zile și nopți de pleoapele tale rânduite-omenește.
poezie celebră de Paul Eluard, traducere de Vlad Chirinciuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!



Nimeni nu mă poate cunoaște
Nimeni nu mă poate cunoaște
mai bine ca tine.
Ochii tăi în care dormim
Amândoi
Au făurit luminilor mele-omenești
O soartă mai bună decât nopților lunii.
Ochii tăi în care călătoresc
Au dat gesturilor făcute de drumuri
Un sens desprins de pământ.
În ochii tăi - cei ce ne-arată
Nesfârșita noastră singurătate
Nu mai sunt ce credeam că sunt.
Nimeni nu te poate cunoaște
Mai bine ca mine.
poezie celebră de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



La primul cuvânt senin
La primul cuvânt senin la primul surâs al cărnii tale
Drumul greoi dispare
Totul începe din nou
Floarea sfioasă floarea fără văzduh a cerului nopții
Mâini încețoșate de stângăcie
Mâini de copil
Ochi ce se-nalță spre fața ta și e zi pe pământ
Cea dintâi tinerețe sfârșită
Doar desfătarea
Vatră-a pământului vatră de miresme și rouă
Fără vârste fără temeiuri și legături
Uitare fără de umbră.
poezie clasică de Paul Eluard din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!



Curba ochilor tăi
Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans și de tandrețe,
Aureola timpului, leagăn nocturn și sigur,
Și dacă nu mai știu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.
Frunzele zilei și spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer și pe mare,
Vânători de zgomote și surse de culori,
Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperișul stelelor,
Tot așa cum ziua depinde de inocență
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Și tot sângele meu curge în privirile lor.
poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!



Fără supărare
Lacrimi ale ochilor, dureri ale năpăstuiților,
Nenorociri neluate-n seamă și plânset fără de culoare.
Nu vrea nimic, nimic nu cere, deși nu e nepăsător,
Și e mâhnit dacă e liber, mâhnit când e în închisoare.
Amară-i vremea; noaptea e-atât de neagră
Că nu te-înduri să scoți un orb pe stradă
Cei tari se odihnesc; neputincioșii
Stăpâni sunt pe putere.
Lângă-al reginei scaun stă regele-n picioare.
Surâsuri și suspine, blesteme, putrezesc
În gura celor muți, în ochii celor lași.
Nu vă atingeți! Totu-i aprins și totul arde!
Mâinile
Le-aveți făcute pentru buzunare,
Și pentru frunți.
*
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Eluard, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de angel.demon
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.

Cel mai tânăr
De tavanul libelulei
S-a spânzurat un copil nebun
Privește țintă iarba
Ridică ochii-ncrezător
Ceața ușoară se linge ca o mâță
Care se despoaie de vise.
Copilul știe bine că lumea de-abia începe:
E totul străveziu,
Luna e-n mijlocul pământului,
Verdeața acoperă cerul
Și chiar ochii copilului,
În ochii lui întunecați și-adânci
Ca nopțile albe
Se naște lumina.
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!



Toate drepturile
Simulează
Umbra-nflorită a florilor suspendate primăvara
Cea mai scurtă și din an și noaptea eschimoșilor
Agonia vizionarilor toamnei
Parfumul trandafirilor savanta pișcătură a urzicii
Întinde rufe străvezii
În luminișul ochilor tăi
Arată ravagiile focului lucrările lui inspirate
Și paradisul cenușii lui
Fenomenul abstract în luptă cu arătătoarele pendulei
Rănile adevărului jurămintele care nu se pleacă
Arată-te.
Poți ieși în rochie de cristal
Frumusețea ta nu se-ntrerupe
Ochii tăi varsă lacrimi mângâieri și surâsuri
Ochii tăi n-au taine
N-au margini.
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!



* * *
Aventura spânzură la gâtul rivalului său
Iubirea a cărei privire se regăsește sau se rătăcește
În piețele ochilor pustii sau pline de oameni,
Toate aventurile chipului omenesc
Strigăte fără ecou semne-ale morții timp dincolo
de memorie
Atâtea chipuri mândre atât de frumoase
Că lacrimile le ascund.
Atâția ochi siguri de noaptea lor
Ca și amanții ce-mpreună mor
Atâtea sărutări furișe și-atâta apă fără nor
Vedenii țâșnind din absențe eterne
Totul era demn de-a fi iubit
Comorile sunt ziduri și umbra lor oarbă
Și dragostea-i pe lume spre-a da uitării lumea.
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!



Ca două picături de apă (I)
Din tot ce spus-am despre mine ce rămâne
În dulapurile goale am păstrat false comori
O navă inutilă leagă copilăria mea de plictiseală
Jocurile mele de oboseală
Plecarea de himere
Furtuna de bolta nopților în care singur sunt
O insulă fără animale de animalele care-mi sunt dragi
Și o femeie părăsită de o femie veșnic alta
Tot mai frumoasă
Singura femeie reală
Aici aiurea
La care cei absenți visează
Mâna-i întinsă către mine
Se oglindește-n mâna mea
Spun bună ziua surâzând
Nimeni nu se mai gândește la neștiință
Și neștiința e stăpână
De am nădăjduit în toate
Și-n toate mi-am pierdut nădejdea
În viață în uitare în dragoste în somn
[...] Citește tot
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!



Absențe
Deșarta voluptate și sărmanul mister
De-a nu fi văzut.
Te știu, culoare a copacilor și-a orașelor
E între noi obișnuita transparență
Dintre privirile scăpărătoare.
Ea se rostogolește pe pietre
Așa cum se leagănă apa.
De-o parte a inimii mele fecioare se-ntunecă,
De cealaltă parte mângâietoarea mână se-așază
pe coapsa colinelor
Curba unui fir de apă dezlănțuie această cădere,
Această-nvălmășire de oglinzi.
Lumini de precizie, nici nu clipesc din ochi,
Nu mă clintesc,
Vorbesc
Și-atunci când dorm
Mi-e gâtul un inel cu parafă de voal.
[...] Citește tot
poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pentru a recomanda secțiunea cu Paul Eluard despre noapte, adresa este:
