Paul Valery despre timp

Achile nu poate depăşi broasca dacă se gândeşte la spaţiu şi timp.

citat celebru din Paul Valery
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai bună operă este aceea care îşi păstrează cât mai mult timp secretul.

Paul Valery în Literatură
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Opera dăinuie atâta timp cât este în stare să pară cu totul alta decât a făcut-o autorul ei.

Paul Valery în Literatură
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărţile au aceiaşi duşmani ca şi omul: focul, umiditatea, animalele, timpul; şi propriul lor conţinut.

Paul Valery în Literatură
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cea mai bună operă e aceea care-şi păstrează secretul cel mai mult timp. Mult timp nimeni nici nu bănuieşte că un asemenea secret există.

citat celebru din Paul Valery
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tinereţea s-a sfârşit în momentul în care ceea ce gândesc se imprimă în ceea ce fac, în timp ce ceea ce fac se încrustează în ceea ce gândesc.

Paul Valery în Caiet B
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În timpurile moderne, nici o putere, nici un imperiu din Europa n-a putut să se menţină pe cele mai înalte culmi, n-a putut să comande nestingherit celor din jur, şi n-a fost capabil nici măcar să-şi păstreze cuceririle mai mult de cincizeci de ani.

citat celebru din eseul Reflecţii despre măreţia şi decadenţa Europei de Paul Valery (1919)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Orice mare om are iluzia că va impune ceva viitorului; aceasta înseamnă a dura. Dar timpul se răzvrăteşte. Şi dacă cineva pare că-i rezistă, dacă o operă sau alta se menţine la suprafaţă, pluteşte fără a fi înghiţită, se va afla că ea e foarte diferită de ceea ce autorul a crezut că lasă durabil în ea.

citat celebru din Paul Valery
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Facilitatea lecturii a devenit o regulă în literatură de când cu domnia grabei generale şi a gazetelor care provoacă şi excită această dispoziţie. Toată lumea tinde astăzi să citească numai ceea ce toată lumea ar fi putut scrie. Şi pentru că literatura vrea să-şi delecteze omul sau să-l facă să-şi treacă timpul, nu-i cereţi vreo sforţare, nu invocaţi voinţa. Aici va triumfa părerea, poate naivă, că plăcerea şi osteneala se exclud.

citat celebru din Paul Valery
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

El (Leonardo) nu cunoaşte câtuşi de puţin acea opoziţie, atât de grosolană şi definită aşa prost, între spiritul de fineţe şi spiritul geometric, pe care trebuia, trei jumătăţi de secol mai târziu, să o denunţe un om cu totul insensibil la arte (Pascal), care nu-şi putea închipui o asemenea delicată, dar firească îmbinare a feluritelor daruri; care credea că pictura este deşertăciune; că adevărata elocinţă îşi bate joc de elocinţă; care ne vâră într-un rămăşag în care-şi iroseşte orice fineţe şi orice geometrie; şi care, schimbând, pe una veche, noua-i lampă, e absorbit să-şi coase hârtii prin buzunare, deşi venise ceasul să ofere Franţei gloria calculului infinitului...

Paul Valery în Introducere la metoda lui Leonardo da Vinci
Adăugat de PsychEul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Feerie

Luna subţire varsă un fraged licăr sacru,
O-ntreagă fustă dintr-un ţesut de-arginturi fin,
Pe fundament de marmuri unde apare lin
Umbra purtând o trenă de perle-n voal de nacru.

Pe mătăsoase lebezi ce-ating de-un stuf opac
Carena lor de pană aproape luminoasă,
Ea desfrunzeşte-o roză de nea funinginoasă
Ale cărei petale scriu cercuri largi pe lac...

E vie?... Ce deşerturi de stinsă voluptate
În care apa-n lame abia zvâcnind mai bate,
Uzând secretul prag din ecouri de cristal...

Carnaţia confuză de roze moi deodată
Se-nfioară, când un strigăt de diamant fatal
Crapă cu-un fir de ziuă marea poveste toată.

sonet de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torcătoarea

Stând dreaptă, torcătoarea-n fereastra azurată
Unde grădina melodioasă-adoarme lină;
Vârtelniţa cea veche tot sforăind o-mbată.

Sătulă, bând azurul, să pieptene-o calină
Şuviţă, care-n mâna sfioasă i se-mbie,
Ea stă visând şi micul ei cap treptat se-nclină.

Un pom şi purul aer urzesc o sursă vie
Ce, suspendată zilei, stropeşte din plăcere
Cu pierderi de petale grădina-n trândăvie.

O tijă,-n care vântul fugar odihnă cere,
Îşi pleacă-n van salutul de graţie-nstelată,
Cedându-şi roza vechei vârtelniţi în tăcere.

Dar adormita toarce o lână izolată;
Misterioasă, umbra gingaşă i se ţese
Prin degetele fine, şi care-adorm, filată.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Paul Valery din Album de versuri vechi (1920), traducere de Ştefan Augustin Doinaş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!