Cântecul bun
Acestei cărți în care cântă
Iubirea să îi fie dat
Să te găsească azi la pat,
Tu, a vieții mele țintă?
În clipa binecuvântată,
Să fiu gonit de acest rău,
Chiar de la căpătâiul tău,
Cu dragostea-mi înspăimântată?
- Dar dacă după-orice furtună
Surâde viitorul iar,
Lucit de-un soare de cleștar
Pe fruntea-n flori ce se-ncunună,
Iubire să nădăjduim!
Zău, fericiții toți din lume
Vor invidia a noastre nume,
Atâta o să ne iubim!
poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu este-așa?
Nu este-așa că-n ciuda acelor proști și răi
Ce vor privi cu pizmă a noastră bucurie,
Vom fi arare mândri și buni în veci cu ei?
Nu este-așa că-n tihnă și plini de voioșie
Vom merge calea dreaptă ce steaua ne-o arată,
Nepăsători de cine ne vede ori ne știe?
Răznite ca-ntr-o neagră pădure fermecată,
A noastre două inimi cânta-vor în iubire,
Cum cântă noaptea două privighetori deodată.
Iar lumea, de-o fi bună cu noi, ori cu-ndârjire,
Puțin o să ne pese. De-ar fi să ne sfâșie,
Nici dragoste, nici ură, nimic n-o să ne mire.
Legați de cea mai scumpă și trainică frăție,
Ca într-o za vrăjită noi vom păși-n lumină,
Iar teamă de nimica atunci n-o să ne fie.
poezie clasică de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
În surdină
Liniștiți în adumbrirea
Ce din ramuri se desface
Dragostea să ne-o pătrundem
De-o așa adâncă pace.
Ca-ntr-un vis frumos și tainic
Duși să ne topim cu-ncetul
În melancolia vagă
Ce-o împrăștie brădetul.
Ține-ți brațele în cruce,
Ochii-nchiși pe jumătate
Și din inimă ți-alungă
Orice dor într-însa bate.
Să ne-adoarmă ca într-un leagăn
Adierile ușoare.
poezie celebră de Paul Verlaine, traducere de Șt.O. Iosif
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge în inima mea...
Il pleut doucement sur la ville -
Arthur Rimbaud
Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraș;
Ce-i tristețea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?
O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperișe și-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!
Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.
Un chin e fără măsură
Să nu știi de ce,
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marionete
Pulcinellà și Scaramouche
Complici la un proiect ghiduș,
Fac gesturi negre pe sub lună
În timp ce-un doctor excelent
Culege ierburi, foarte lent,
Ierburi de leac prin iarba brună.
În fața lui, cu ochi rotunzi,
Prin căprinișuri, pe ascuns,
Se-avântă, goală și hoțește,
După-un pirat iubit nespus
Pe care-o pasăre, de sus,
Cântând, de dor îl potolește.
poezie clasică de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oboseala
Mai blândă, tot mai blândă, ci mai blândă-mi fii!
Iubirea mea, umbrește-ți febra luxuriantă.
Chiar și-n tăria patimii, vezi, orice-amantă,
Ca și o soră, pacea află-a dobândi.
Mai galeșă, cu mângâierea consolantă,
Suspin domol, priviri legănătoare. Și,
Știi, taina îmbrățișării, spasmul, nu e zi
Să fie cum e un sărut de fascinantă!
În sufletu-ți, copilă, vorba mi-o întorni,
Sălbaticul tău sânge-ntr-una sună-n corn!...
Ci ducă-se-n cerșit! Ce-ți pasă dacă sună?
Să ținem fruntea lângă frunte, mâna-n mână,
Fă-mi jurăminte ce-i călca-ntr-o săptămână!
Și hai să plângem, tu, micuța mea nebună!
sonet de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul meu obișnuit
Un vis adânc și straniu adeseori revine:
E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată,
Și nu-i de tot aceeași de fiecare dată,
Și nu-i de tot nici alta, și mă-nțelege bine.
Căci ea mă înțelege și străveziu: în fine
Mi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegată
Și fruntea mea înaltă și-adesea brobonată
Doar ea mi-o răcorește, când plânge lângă mine.
Nu știu, e oare brună, bălaie sau roșcată?
Și numele-i? Sonor e și dulce totodată,
Cum poartă-ndrăgostiții cei surghiuniți de Lume.
Privirea-i, o privire de statuie îmi pare,
Și-n glasu-i grav și calm e-o inflexiune-anume
A vocilor iubite, tăcute-n depărtare.
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nevermore
Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice,
Boi nou dă arcurilor tale triumfale;
Tămâie grea altarelor de trei parale;
Acoperă cu flori prăpastie și-aș zice:
Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice!
Înalță-ți, dascăle, spre Domnul psalmodia,
Zi-i, orgă răgușită, imnuri sunătoare;
Îmbătrânitule, dă-ți fard pe urticare;
Ascunde-ți, zid, sub țoale brune igrasia;
Înalță-ți, dascăle, spre Domnul, psalmodia.
Sunați, voi clopoței, sunați și clopote!
Că visul neînchipuit s-a întrupat,
L-am strâns în brațe: Fericirea, -ntraripat
Rătăcitor ce omului nu-i spune: apropie-te,
Sunați, voi clopoței, sunați și clopote!
Și remușcarea-n dragoste: o știe-oricine.
Fericirea-a pășit la braț pe lângă mine;
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire, dar cu o relevanță mică.
Colocviu sentimental
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Trecură două umbre adinioarea, chiar.
Ochii le erau morți și buzele muiate,
Și abia li se-auzeau cuvintele schimbate.
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Nălucile-nviară din nou trecutul iar.
- Îți amintești extazul iubirii noastre vii?
- Să mi-l mai amintesc acum, de ce mai ții?
- Dar inima-ți mai bate, gândind la mine? Tu,
În visurile tale, mereu mă mai vezi? Nu.
- Ah! Zilele frumoase și fericite, toate,
Când, gură-n gură stam înlănțuiți! - Se poate.
- Ce-albastru era cerul speranței, luminat!
- Speranța a fugit spre ceru-ntunecat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihail Cruceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Gaspar Hauser cântă
Mă-nfățișez, tăcut orfan,
De înșiși ochii-mi zăpăcit,
Orașelor; nu m-au găsit
Pe-a lor măsură de viclean.
La douăzeci de ani curios! ,
Cu dragostea muncesc prin oase
Numai femeile frumoase;
Dar ele n-au spus că-s frumos.
N-am nici o patrie așternut
Și nici nu sunt prea îndrăzneț,
Dar n-am dorit al luptei preț
Eu morții tot nu i-am plăcut.
Născut, îmi pare, în zadar,
Că-i prea devreme sau târziu,
Vă spun cinstit, nici eu nu știu;
Rugați-vă pentru Gaspard.
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihai Rădulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plânge în inima mea
Plânge în inima mea
Cum plouă peste oraș;
Ce-i tristețea aceasta grea
Răul ce inima-mi ia?
O, dulce murmur de ploaie
Pe acoperișe și-n zare!
În inima ce se îndoaie,
O, cântecul, murmur de ploaie!
Plânsul noimă nu are
În inima ce mi se frânge.
Ce? Nici o trădare?
Jalea noimă nu are.
Un chin e fără măsură
Să nu știi de ce,
Fără iubire și ură,
Suferi peste măsură.
poezie de Paul Verlaine, traducere de Lucian Blaga
Adăugat de Vlad Chirinciuc
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Paul Verlaine despre iubire, adresa este: