
Îngăduie-oboselii reculese ca să viseze odihnitoare clipe scumpe...
citat clasic din Paul Verlaine
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Faunul
Un faun - ars pământ hain -
În miez de pajiști, stă și râde,
Desigur, presimțind cum vin,
După dulci clipe, - urmări mai hâde.
Chemat am fost și-ai fost chemată,
Doi pelerini cam visători,
Pân' la această oră beată
De zarva tamburinelor.
poezie clasică de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Nina Cassian
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sori apunând
Zori abia născând
Toarnă pe câmpii
Dulci melancolii
De sori apunând.
Dulci melancolii
Îmi adorm cântând
Inima-n beții
De sori apunând.
Și ciudate vise,
Semănând cu sori
Apunând pe-abise,
- Fabuloși bujori -
Se perindă și se
Năruie-n vâltori
De fantastici sori
Apunând pe-abise.
poezie clasică de Paul Verlaine din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Dinu Albulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Visul meu obișnuit
Un vis adânc și straniu adeseori revine:
E o necunoscută, i-s drag, mi-e dragă toată,
Și nu-i de tot aceeași de fiecare dată,
Și nu-i de tot nici alta, și mă-nțelege bine.
Căci ea mă înțelege și străveziu: în fine
Mi-e sufletul enigmă de ea doar dezlegată
Și fruntea mea înaltă și-adesea brobonată
Doar ea mi-o răcorește, când plânge lângă mine.
Nu știu, e oare brună, bălaie sau roșcată?
Și numele-i? Sonor e și dulce totodată,
Cum poartă-ndrăgostiții cei surghiuniți de Lume.
Privirea-i, o privire de statuie îmi pare,
Și-n glasu-i grav și calm e-o inflexiune-anume
A vocilor iubite, tăcute-n depărtare.
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de George Pruteanu
Adăugat de Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!


Amorul sfărâmat
Ieri peste noapte vântul a sfărâmat Amorul
Ce-n colțul cel mai dulce ce-l tăinuiește parcul
Adesea ne oprise din drum, săgetătrul,
Cu zâmbetul pe buze, tinzând în aer arcul.
Ieri peste noapte vântul l-a sfărâmat. Și-acuma
Puzderia de marmor rotește-n zori - și-i trist
Să vezi sub arbor soclul ce mai păstrează numa
Iscălitura ștearsă a bietului artist.
Ce trist se-nalță soclul stingher! Luându-și zborul,
Întristătoare gânduri se duc iar, ca să vie
În visul meu de jale în care viitorul
Îmi prevestește-o soartă mâhnită și pustie...
E trist din cale-afară... Chiar tu, așa-i, femeie?
Rămâi pierdută parcă, deși firea-ți ușoară
Se bucură de-un flutur de purpură ce zboară
Prin pulberea de marmor purtată pe alee...
poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Nevermore
Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice,
Boi nou dă arcurilor tale triumfale;
Tămâie grea altarelor de trei parale;
Acoperă cu flori prăpastie și-aș zice:
Hai, biată inimă, ci hai, bătrân complice!
Înalță-ți, dascăle, spre Domnul psalmodia,
Zi-i, orgă răgușită, imnuri sunătoare;
Îmbătrânitule, dă-ți fard pe urticare;
Ascunde-ți, zid, sub țoale brune igrasia;
Înalță-ți, dascăle, spre Domnul, psalmodia.
Sunați, voi clopoței, sunați și clopote!
Că visul neînchipuit s-a întrupat,
L-am strâns în brațe: Fericirea, -ntraripat
Rătăcitor ce omului nu-i spune: apropie-te,
Sunați, voi clopoței, sunați și clopote!
Și remușcarea-n dragoste: o știe-oricine.
Fericirea-a pășit la braț pe lângă mine;
[...] Citește tot
poezie celebră de Paul Verlaine
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la visare, dar cu o relevanță mică.

Colocviu sentimental
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Trecură două umbre adinioarea, chiar.
Ochii le erau morți și buzele muiate,
Și abia li se-auzeau cuvintele schimbate.
Prin parcu-nfrigurat, bătrân și solitar,
Nălucile-nviară din nou trecutul iar.
- Îți amintești extazul iubirii noastre vii?
- Să mi-l mai amintesc acum, de ce mai ții?
- Dar inima-ți mai bate, gândind la mine? Tu,
În visurile tale, mereu mă mai vezi? Nu.
- Ah! Zilele frumoase și fericite, toate,
Când, gură-n gură stam înlănțuiți! - Se poate.
- Ce-albastru era cerul speranței, luminat!
- Speranța a fugit spre ceru-ntunecat.
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mihail Cruceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Colocviu sentimental
În vechiul parc înghețat și tăcut
Acuma chiar două forme au trecut.
Cu ochii morți și cu buzele moi.
Abia s-aud cum vorbesc amândoi.
În vechiul parc înghețat și tăcut
Doi spectri și-au amintit de trecut?
"De-al nostru-extaz de demult ți-amintești?"
"Să-mi amintesc acum de ce voiești?"
"Palpiți și-acum la numele meu, tu?
În visul tău mai vezi sufletu-mi?" "Nu!"
"Ah! zile-n veci mai dulci nespus ca toate,
Când ne uneam noi gurile..." "Se poate!"
"Ce-albastru cer era, speranță mare!"
"Învinsă fu, spre negrul ce «dispare»"!
[...] Citește tot
poezie clasică de Paul Verlaine, traducere de Mircea Demetriade
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!


O, timpuri ce mă roadeți...
O, timpuri ce mă roadeți, aș vrea să vă ucid,
Să mă întorc la vremea de un amor candid
Să-mi legăn voluptatea, rușinea c-un sărut
Ce freamăt răscolește pe mâna-I, nu pe gât.
Spăimântător Tiberius ce sunt în ceasu-acest
Că sunt cuprins de râs sau plânsul hohotesc,
Să doarmă-acum! Departe de-o crudă bucurie,
Vlăstare moi viseze, le cruțe de orgie
Și să aniverseze când balul s-a sfârșit,
Doișpe bătăi de clopot și-al lunii răsărit.
poezie de Paul Verlaine, traducere de Necula Florin Dănuț
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Paul Verlaine despre visare, adresa este:
