Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Petrarca despre viață

Petrarca

O moarte frumoasă onorează întreaga viață.

citat celebru din
Adăugat de Dan CostinașSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiSunt disponibile și textele în engleză, spaniolă, portugheză și italiană.
cumpărăturiCartea "Despre ignoranta: a sa si a multora" de Petrarca este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -32.95- 26.36 lei.
Petrarca

Viața solitară nu exclude cultul prieteniei.

citat celebru din
Adăugat de Adriana PleșcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca
iubire (vezi și dragoste)
Iubirea e un vis contrazis de viață.

definiție clasică de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Ani doăzeci și unu-am ars în chinul...

Ani doăzeci și unu-am ars în chinul
Amorului, visând o zi mai bună;
Madona, cu-a mea inimă-mpreună,
Alți zece ani e-n cer, și-mi plâng destinul.

Condamnă-mi viața, care-a fost să-mi fie
Fără virtuți și de greșale plină;
Dar clipele ce-or fi să-mi aparțină,
Mărite Doamne, dărui-le-oi ție.

De anii-n van pierduți ce rău îmi pare!
O, de i-aș fi trăit cu chibzuință,
În pace, și de chin în depărtare!

Tu, Doamne, cu suprema ta voință
Pogoară-te spre mine-ntru salvare,
Că-mi știu greșeala și nu-mi dau iertare.

sonet de din Antologia de poezie universală (2004), traducere de Pavel Darie
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

O cărare îngustă duce spre vârf, unde este capătul și ținta vieții noastre. Către acel vârf unde se află fericirea, noi suntem pelerini.

citat clasic din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

CXXXIV

Nu am de ce să lupt și nu am pace,
mă tem și sper și ard și sunt de gheață,
ființa-mi zboară-n cer, în țărnă zace,
îmbrățișez, nimic nu am în brață!

Stau pentru ea închis, ea însă tace,
nu-mi scoate lanțul, nici nu mi-l agață,
Amor încurcătura nu-mi desface:
nu mă vrea mort, nici nu mă vrea în viață.

N-am glas dar strig, n-am ochi dar am vedere,
urându-mă iubesc pe alta foarte,
cer moartea, cer și ajutor, dau veste.

Și râd plângând, iau hrana din durere,
sătul de viață și sătul de moarte.
Și de la voi vin, Doamnă, toate-aceste!

sonet de , traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Sonetul 6

De câte ori foșnesc sub bolți rotunde
copacii verzi și păsări plâng și-adie
un dulce vânt sau murmură din unde
malu-nflorit pe care zac și-a scrie

încerc când amintirile mă-mbie,
îmi văd iubita ce-n pământ se-ascunde
și glasul i-l aud, căci încă vie
suspinelor de-a-pururi îmi răspunde.

"De ce te zbuciumi și-ți grăbești anume
sfârșitul (îmi șoptește cu blândețe)?
De ce verși fluvii de durere, spune?

Să nu mă plângi; eternă tinerețe
trăiesc murind și ochii stinși pe lume
sorb fără saț lumini și frumusețe."

sonet de , traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Sonetul 8

Suspinul pur ce-n boare se răsfir㠖
când îmi ascult iubita ce cărare
spre cer și-a făurit și totuși pare
că simte, că trăiește, că respir㠖

dac-aș putea să-l fac să-mi cânte-n liră,
ce doruri aș trezi! Cu-atâta-ardoare
mă caută și tremură-n vâltoare
să nu mă pierd. Ea calea mi-o inspiră

și drumul drept mă-nvață; când se-ngână
cuvântul ei cu ruga dulce, pură
și mila ce strecoară-n glas mă frânge,

pe vrerea ei mă-nchin, căci de pe gură
dulceață-i sorb și duioșii ce până
și pietrele ar ști să facă-a plânge.

sonet de , traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la viață, dar cu o relevanță mică.

Petrarca

Vai! chip frumos; vai! caldă și gingașe privire

Vai! chip frumos; vai! caldă și gingașe privire;
Vai! fără seamăn farmec al mândrelor purtări;
Vai! dulce grai, tu care orice trufașe fire
Smerit-ai, și-ai dat celui slab 'nalte cutezări!

Vai! galeș râs în stare atâtea răni să-mi facă,
Încât doar moartea-i soră, azi, gândului nebun!
Suflet regesc, prea-vrednic să fi domnit – o, dacă
Acest netrebnic secol ar fi slăvit vreun bun!

Voi, numai voi suflare și flacără-mi sunteți;
Lipsit de voi sunt astăzi – și-n cazna astei vieți
Dureri mai mari nu aflu de cari să fiu învins.

Mi-ați dat speranțe, doruri în suflet mi-ați aprins
La ceasul despărțirii de farmecul acel;
Dar vânt de moarte luat-a cuvintele cu el!

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Ziceți că eu n-am prieteni? Am prieteni și societatea lor mi-e foarte plăcută. Prieteni din toate țările și toate timpurile. Ei întotdeauna sunt lângă mine. Când îi chem, vin, când îi întreb îmi răspund. Unii din ei îmi povestesc despre cele ce s-au întâmplat în timpurile trecute; alții îmi spun ce se întâmplă în timpurile de față. Unii mă învață să trăiesc bine; alții să mor bine. Ceilalți prin veselia lor îmi risipesc grijile și necazurile, unii îmi oțelesc inima în suferință; alții mă învață să disprețuiesc poftele inimii. Unii mă poartă de mână pe drumul cunoștințelor; alții mă îndreaptă pe cărarea virtuților. Vreo răsplată pentru atâtea binefaceri nu cer; nu cer nimic decât adăpostul unei încăperi modeste unde să fie scutiți de pulbere. Când ies din casă îi iau cu mine pe cărările pe unde merg. Le plac mai mult decât zgomotele orașelor, liniștea câmpurilor și umbra arborilor. Și știți voi cine-mi sunt acești buni și nedespărțiți și atât de puțin pretențioși prieteni? Prietenii mei, cărțile!

citat celebru din
Adăugat de MicheleflowerbombSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Iubirea și destinul și mintea mea-mpreună

Iubirea și destinul și mintea mea-mpreună
- Scârbită de ce vede, întoarsă spre trecut -
Mă copleșesc atâta, că ciudă port nebună
Acelui ce se află pe cellalt țărm trecut.

Iubirea mă ucide; destinul nu m-ajută,
Și-i mintea de mânie și plâns descumpănită.
Astfel trăind, ea duce mereu o luptă mută,
Durerii fără seamăn de-a pururea robită.

Nu sper să mai se-ntoarcă frumoșii ani nicicând,
Ci și mai rele zile în zile viitoare.
Iar drumul vieții mele-i trecut de jumătate.

Nădejdea mea, vai, nu e ca adamantul tare;
Se sfarmă ca o sticlă din mâna mea căzând.
Și frânte-n mijloc, iată, mi-s gândurile mele.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Amor m-a pus ca țintă de mult săgeții sale

Amor m-a pus ca țintă de mult săgeții sale;
Și-s ca zăpada-n soare; ca ceara-n foc; și sunt
Ca norul care fuge pe cer bătut de vânt...
Și în zadar, Madonă, cer sprijin milei tale.

Din ochii-ți lovitura porni ucigătoare,
Că nu mi-i leac nici timpul, nici solitarul loc;
Și numai de la tine purced vânt, soare, foc,
Cari m-au adus în astă nefericită stare.

Obrazul tău mi-i soare; gândirile-s săgeata;
Dorința – foc. Cu astfel de arme-Amor e gata
Să-mi ia vederea, să mă aprindă și străpungă.

Iar îngerescul cântec și dulcile-ți cuvinte
Cu gingașul lor suflu, care m-au scos din minte,
Sunt vântul fără milă ce viața mi-o alungă.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

De Babilonul-acesta - încălcător de crez...

De Babilonul-acesta - încălcător de crez,
A greșurilor mamă, durerilor lăcaș,
Nerușinării pradă și binelui vrăjmaș -
Fugii departe, viața curată să-mi păstrez.

Și la Vaucluse stau singur. Precum mă-ndeamnă-Amor,
Culeg când flori și ierburi, când rime cu-nțeles.
Vorbesc ades cu dânsul, și mă gândesc ades
La vremi mai bune: - aceasta mi-i sprijin și ajutor.

Nu-mi pasă, nu de lume, nici de noroc nu-mi pasă,
Și nici de mine însumi ori de-asprele nevoi,
Și nici de patimi nu mi-i lăuntrul străbătut.

Doar doi mi-i vreau aproape: iubita, sfioasă,
Cu inima-mblânzită; iar celălalt - vioi,
Înzdrăvenit și teafăr, așa cum l-am știut.

sonet de din Sonete, Împotriva Curții Papale de la Avignon (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat

Pierdută mi-este pacea: n-am arme să mă bat,
Și sper, și ard, și-s gheață, și mă cuprinde frica,
Și-n ceruri zbor și-n țărnă zac pururi nemișcat;
La piept strâng lumea-ntreagă și n-am la piept nimica.

M-a prins într-o-nchisoare făr' de zăvor la poartă;
Nici liber nu mă lasă, nici nu mă-nchide-n ea.
Nu vrea să mă ucidă Amor, nici nu mă iartă,
Nici viu nu mă dorește, nici chinul nu mi-l ia.

N-am ochi și văd, și, fără de limbă, strig la cer;
Vreau moartea să m-ajungă și-ajutoare cer;
Și mă urăsc pe mine pe cât mi-i Ea de dragă.

Îmi place că mă doare și vesel sunt plângând;
De viață și de moarte sunt dezgustat pe rând...
Din vina ta, Madonă, mă chinui viața-ntreagă!

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Sonetul 2

S-a frânt coloana și-nfrunzitul laur,
popas de umbră gândurilor mele;
tot ce-am pierdut n-am să găsesc sub stele
din țărmul indic până-n țărmul maur.

Mă fură Moartea de-ndoit tezaur,
ce mi-e noroc și pavăză la rele;
nimic nu poate jalea mea s-o-nșele,
nici mări și țări, nici nestemate-ori aur.

Ci dacă soarta mi se vrea stăpână,
ce pot să fac decât să-mi port durerea
cu ochii plânși și fruntea în țărână?

O, cum ne-nșeli, mai dulce decât mierea,
și cât de iute, viață, scapi din mână
tot ce-am cules cu truda și cu vrerea!

sonet de , traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Mi-i inima prea-plină de-o dulce desfătare

Mi-i inima prea plină de-o dulce desfătare
Ce m-a vrăjit din ziua când am privit-o-ntâi,
Și orb aș vrea de-acuma în viață să rămâi,
Căci nu-ndur alte chipuri, de-ar fi ispititoare.

Și totuși, părăsit-am pe-Aceea ce-o doresc
Cu-atâta foc. Dar gândul mi-i învățat așa
S-o vadă doar pe dânsa, că tot ce nu e Ea,
Cu silă nesfârșită și ură ocolesc.

În astă vale-nchisă, de stânci împrejmuită,
Unde-și găsește-oftatul meu liniștea dorită,
Mă retrăsei cu Amor, îngândurat stingher.

Nu aflu-aici femeia, ci ape, stei și cer,
Și soare, și icoana trecutei clipe care,
Oriunde mi-ar fi gândul, în gândul meu apare.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Am obosit atâta gândind cum gândul meu...

Am obosit atâta gândind cum gândul meu
Nu obosi să-ți fie doar ție închinat.
Cum singur nu-mi curm traiul acesta blestemat,
Să scap de apăsarea oftatului meu greu?

Cum - lăudându-ți chipul și zâmbetul anume,
Și buclele, și ochii la cari mă tot gândesc -
Nu-mi ostenește graiul, nici vorbe nu-mi lipsesc,
Că pot o zi și-o noapte să te mai strig pe nume?

Cum pașii mei au încă puterea să-nsoțească
Mereu și-oriunde urma și umbra-ți îngerească,
Pierzând zădarnic viața spre-a inimii ruină?

Și dacă stric atâta hârtie și cerneală
Scriind de tine; dacă într-asta-i vreo greșeală,
De vină e Amor, nu arta mea-i de vină!

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum...

Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum
Cad rând pe rând suspine ce-n anii tinereții,
La ceasul slăbiciunii, au fost un sprijin vieții,
Pe când eram în parte alt om decât acum;

Voi toți, dacă iubirea v-a scos din piept suspine -
Că-n fel și chip aicea mă zbat și plâng avan
Între speranța vană și între chinul van -
Mă veți ierta, și mai mult: veți suferi cu mine!

O, astăzi știu c-adesea întreaga lume rea
A povestit atâta pe socoteala mea,
Că singur eu de mine mă rușinai amarnic.

Astfel, rușinea-i rodul greșelii de-altădată,
Rușinea, pocăința, cunoașterea curată
Că tot ce place lumii e numai vis zădarnic!

sonet de din Sonete, Prolog (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Privirea mea se-ntoarce acum la anii-acei

Privirea mea se-ntoarce acum la anii-acei
Ce gândurile-mi toate le-au risipit în zbor;
Și-au stins și focu-n care eu, înghețat, arsei;
Și-au dat sfârșit odihnei de zabteri și de dor;

Și-au frânt credința-n visuri de dragoste deșarte;
Și-au sfâșiat în două drag bunul vieții mele:
În țărnă zace trupul – virtutea-n cer, departe;
Și mi-au răpit și rodul atâtor chinuri grele!

Azi, zguduit, văd bine ce gol sunt și stingher,
Că pizmuiesc și omul cel mai sărac sub cer:
Mi-i jale și mi-i groază de mine însumi, iată!

Ah, steaua mea! ah, soartă! ah, Moarte hrăpitoare!
Ah, zi de-a pururi dulce și crudă totodată -
Cum m-ați adus în astă înjositoare stare!

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petrarca

Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștită

Acea privighetoare, ce-n noaptea liniștită
Își plânge puii, poate, sau de dragul de ei tovarăș,
Văzduhul și câmpia le umple iar și iarăș
Cu melodia-i tristă și-atât de iscusită.

Și parcă noaptea-ntreagă cu mine-odată plânge:
De soarta mea amară mereu mi-aduce-aminte.
Și doar de mine însumi mă plâng. Căci slaba-mi minte
Crezu că Ea e zână și Moartea n-o înfrânge.

Ah, ușor se-nșeală un om încrezător!
Puteam gândi că, iată, limina ochilor
În țărnă se preface, deși dumnezeiască?

Azi știu: această soartă sălbatecă mă-nvață
Că nu-i pe lume - pradă jelaniei în viață -
Vreo desfătare dragă pe veci să dăruiască.

sonet de din Sonete (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 1 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Petrarca despre viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Blog: Aforisme

Mai multe în Blog »

Forum: Citate

Mai multe în Forum »

Fani pe Facebook

 
Citatepedia se îmbunătățește și prin votare. Nu uita să dai cel puțin un vot/zi. Durează doar câteva secunde!