
Unirea cea Mare
1 decembrie 1918
Venise ceas de împlinire
Și clipa marilor dorinți
Cu-aceleași doruri de Unire
Din moși strămoși și din părinți.
Din aspirația de veacuri
Și-n graiul spus de mii de ani,
Urmași crescuți în vechi cerdacuri
Venind din daci și din romani.
Aceiași doină-au spus-o-n cânt
Și-n vechi Carpați și-n Apuseni,
Ei, ce-au iubit un scump pământ
Valahi și Moți ori Moldoveni,
Pe tot întinsul pân-la mare
Au dat toți glas neatârnării
Când, în firească încununare
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pâinea
E câmp întins de grâu ca marea de smarald,
Când ochii mei privesc în frumusețea zării,
Mă însoțește dorul și soarele cel cald,
Cu farmecul ascuns în geana depărtării.
Simt bucuria vieții și dulcea încântare,
În lan de grâu întins, cel cu miros de pâine,
Care de veacuri scurse în strânsă încleștare
De glie leagă rodul mereu pentr-un alt mâine.
E-o carte sfântă a muncii, în orice filă-ntoarsă,
În paginile-i scrise e truda din ogoare,
În aluatul pâinii, când crește-n vatra arsă,
Aduce în noi izvorul vieții curgătoare.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prietene
Prietene, de n-ai să uiți de mine,
De-acele clipe ce ne împreunară
De slovele încrustate-n acea seară,
Să știi că le-oi cinsti cum se cuvine.
Din dorul ce mă poartă către tine
Mereu tulpini din el or să răsară
Cu flori care-nfloresc ca-n primăvară
Și-a mele gânduri, astfel, să-mi aline.
Primește-n dar simțiri adevărate
Și candide ca florea de cais
Prieteniei noastre neașteptate,
Izvor de omenie și de vis,
Un gând curat și-o inimă ce bate
Iar ca o carte, sufletu-mi deschis.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pământul ce m-a dat
Pământul ce m-a dat mereu îmi cere
Să viu să-l văd asemeni ca-n trecut,
Asupra mea e-ntinsă a lui putere,
Că el m-a dat și-aci el m-a născut.
Casa bătrână, vatra cea cu pruni
Și vuietul prelung ce-l cântă plopii,
Cu dorul cel rămas de la străbuni,
Le simt pe toate-n mine când mă-apropii.
Mă văd copil cu sufletul de floare
Pe ulița copilăriei mele,
Cu ochii blânzi, străluminând în soare,
În vraja lunii și-n lumini de stele.
Plecat din sat, dar niciodată rupt,
Ce cu duioase daruri mă cuprinde,
Mi-e gândul tot la el, neîntrerupt,
Iar de a lui ființă nu mă pot desprinde.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Trei lacrimi
Pe-o vreme tristă și ploioasă
Furat de-un gând afar' priveam
Trei stropi s-au furișat în casă
Și s-au prelins, încet, pe geam.
Păreau că-s lacrimi cristaline
Și că s-au scurs din ochii mei
Purtând trei doruri cu suspine
Și dragostea unei femei.
O lacrimă era curată
Prelinsă ca și-un fir de tort
Sclipind ca piatra nestemată
Ca semn al dragostei ce-ți port.
O lacrimă era amară
Ca despărțirea ce-am trăit-o!
De-atunci, de mult, din acea seară
Când tu m-ai părăsit, iubito.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eu cu Jiul mă aseamăn
E Jiul frate cu Oltul și e geamăn
Cu care m-am legat de multă vreme,
Altfel de chip am eu, dar mă aseamăn
Și ca și el și eu mai scriu poeme.
Privim aceleași locuri din bătrâni
Și-n timpul scurs noi strângem amintiri,
Suntem și-om fi de-a pururea români
Și-avem în viață rosturi și împliniri.
Ne bucurăm nespus când ne-ntâlnim,
Firească e a noastră îmbrățișare,
Ne spunem câte toate din ce știm,
De la început, de când am fost izvoare.
Ne încântăm de doine ciobănești,
De șoaptele ascunse-n fapt de seară,
De doruri știm și patimi omenești
Și când tristețea e și ne înconjoară.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Petre Gigea-Gorun despre dor, adresa este:
