Petre Gigea-Gorun despre gură

- Nu, nu vă ascund
Şi n-o spun cu ură:
E bună de fund
Dar e rea de gură!

Fiindcă-i prea slobod la gură
I-ar fi tras o înjurătură
Ca să-l bage într-un loc,
Însă nu mai avea loc.

În sfârşit s-a hotărât
Pieptul gol de la natură
Şi fără perle la gât
Fiindcă le scoate pe gură.

A spus de mine la beţie
Când a băut peste măsură,
Că mă cunoaşte şi că-mi ştie
Chiar şi... măselele din gură.

A spus de mine, la beţie,
Când a băut peste măsură
Că mă cunoaşte şi că-mi ştie
Chiar şi... măselele din gură.

Sculptură eşti, gingaşă, a naturii
Cu sâni frumoşi ca marmora cea albă
Cu înflorit surâs în colţul gurii,
Cu forme-armonioase prinse-n salbă.

Al tău de aur păr vărsat pe pernă
E-o mantie superbă până-n brâu
Şi-n revărsarea-i dulce şi eternă
Te-aseamănă cu unda unui râu.

Duioase mâini aduc din adieri
Nemăsurata taină a iubirii
Un farmec neîntrerupt de mângâieri
Dă noi dimensiuni nemărginirii

Pe pat de flori aş vrea să dorm cu tine
Când luna peste noi se joacă-n raze
Să desluşesc privirile-ţi senine
Şi să te simt în mii de ipostaze.

Pentru a recomanda secţiunea cu Petre Gigea-Gorun despre gură, adresa este:

Căutare