
Unuia născut în Zodia Berbecului
A avut încă-un eșec
Iar gafele curg șiroaie,
Că-având zodia Berbec,
O face... mereu de oaie.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


La școală, învățătoarea și elevul
- De ce berzele în toamnă
Pleacă-n sud, spre-alte câmpii?
- Și-acolo trebuie, doamnă,
Ca să se nască copii.
epigramă de Petre Gigea-Gorun din Printre epigramiștii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Eternul gest al timpului
Ne naștem și murim decât o dată,
Din vremea de demult îndepărtată,
Un fapt al nostru, simplu și normal,
Eternul gest al timpului, banal.
Materie subtilă, în mișcare,
Dintotdeauna a fost nemuritoare,
Tot împletind al astrelor destin,
Cu-al celor ce-au murit și cei ce vin...
Un Univers ce-o lume a născut,
Cu depărtarea lumii din trecut,
Adusu-ne-a mereu într-o conștiință
Dorința vieții, mit în noua ființă,
Un vis superb, care-a venit hoinar
Din depărtarea fără de hotar.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Se duc mereu
Se duc mereu și rând pe rând,
Ori mai târziu, ori mai curând,
Acolo unde se duc toți,
Bunici, părinți, copii, nepoți.
Toți cei ce-n lume s-au născut
Și poartă-n spate un trecut,
Învolburat într-un șuvoi
Și făr᾽ de întoarcere înapoi.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tu pleci acum
Tu pleci acum, ai lacrimi în priviri
Un vis ce s-a născut din amintiri
Acele clipe lungi de așteptări
Priviri înfiorate cu întrebări
În care timpul scurs n-a fost de-ajuns
Să poată să le dea răspuns.
Sfioasa noastră strângere de mână
Prin timp o amintire-o să rămână.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieții (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Golgota suspinelor
Ca și Iisus și noi purtăm o cruce,
Pe drumul care urcă spre coline,
O Golgotă în ceasuri de răscruce,
În lăcrimarea noastră cu răscruce.
E un destin sortit ce ne e scris
De când ne naștem și venim pe lume,
Mărșăluind spre-un orizont deschis,
Dar până unde, nu vom ști anume.
Avem speranțe, visuri și puteri
Să ducem o solie din părinți,
Iar mâine, ca și astăzi, ca și ieri
Purtăm și bucurii și suferinți.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


M-am născut în Câmpia Română
Laudă Domnului pentru că eu,
În casa părintească de lângă fântână,
La ceas sfânt, rostit de Dumnezeu,
M-am născut în Câmpia Română.
De atunci, anii trecut-au mereu,
Destinul nimic nu amână
În tot ce mi-e scris în frunte, e-al meu,
Eu, cel născut în Câmpia Română.
Nu uit niciodată clipa cea sfântă
Și simt asupră-mi o Cerească Mână,
Care în orice clipă mă binecuvântă,
De când născut sunt în Câmpia Română!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Anul Nou pe-acest Pământ
Anul Nou pe-acest Pământ
Nu-i numai un mesager,
E speranță, e-un cuvânt
Binecuvântat, din cer.
E iubire și e scut,
Este vatră și-adăpost,
Viitor e și trecut
Și tot crez ne-a fost...
Este leagăn de dorinți
Săvârșit în noi,
Moștenit de la părinți,
Dintr-o vreme dinapoi.
De tradiții păstrătoare,
Cu urări de bine,
Dar adânc, născut din dor
Și din zările senine.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Un trubadur
Un trubadur al nopților celeste,
Rămâne-o filă scrisă într-o poveste,
Este-un simbol care-a înflorit în vers
Al vremii scurse, poate-un fapt divers,
O vrajă consumată-n nopți târzii
Și umbra unei dulci melancolii,
Un cânt duios în inimi tresărind,
Când stele-n candelabre se aprind,
Cu visele ce s-au născut în timp,
În zborul îndrăzneț peste Olimp,
Un gând pios și drag și renăscut,
Care-mi aduce aminte de-un trecut...
Nu mă certa că liniștea ți-o fur,
Tu iartă-mă, sărmane trubadur!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi ne păstrăm o vatră legendară
Noi ne-am născut în vremuri mai fierbinți
Când dacii purtau lănci și halebarde
De-atunci în inimi foc nestins tot arde,
Mereu, din moși-strămoși și din părinți.
Prin lupta lor adus-au biruinți
Când și-apărau pământul sub stindarde
Și-au izgonit cotropitoare hoarde
Că n-au voit să-ndure umilinți.
Din veac în veac, mereu până la mine
Să ne iubim pământul ne-nvățară
Și-urnașii noștri știu la fel de bine
Cât e de scumpă dragostea de Țară
De demnitate sufletele-s pline
Și ne păstrăm o viață legendară.
sonet de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Pământul ce m-a dat
Pământul ce m-a dat mereu îmi cere
Să viu să-l văd asemeni ca-n trecut,
Asupra mea e-ntinsă a lui putere,
Că el m-a dat și-aci el m-a născut.
Casa bătrână, vatra cea cu pruni
Și vuietul prelung ce-l cântă plopii,
Cu dorul cel rămas de la străbuni,
Le simt pe toate-n mine când mă-apropii.
Mă văd copil cu sufletul de floare
Pe ulița copilăriei mele,
Cu ochii blânzi, străluminând în soare,
În vraja lunii și-n lumini de stele.
Plecat din sat, dar niciodată rupt,
Ce cu duioase daruri mă cuprinde,
Mi-e gândul tot la el, neîntrerupt,
Iar de a lui ființă nu mă pot desprinde.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Noi suntem
Noi suntem neam de Ion, Mărin și Petre,
Ori alte nume date de bătrâni,
Sunt scrise în ceasloave sau pe pietre
Și-arată veșnicia la români.
Născuți pe vatră și aci rămași,
Păstrând cu grijă glia strămoșească,
Urmașii au lăsat-o la urmași,
Cu testament de limbă românească.
Cu sfatul cum să crească pe ea pâine,
Pe care-o dă cu dragtoste pământul,
Să fie hrana zilelor de mâine,
A celor ce păstrează legământul.
S-o apere în vitejeasca luptă,
De vor veni dușmanii peste noi,
Că vatra noastră-i neîntreruptă,
Având pe ea și pace și război.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ca un copil pribeag
E fericirea vieții ca și-un copil pribeag,
Rătăcitor prin lume, ce-aleargă neîntrerupt,
Din când în când la oameni se mai oprește-n prag,
Cu nemurirea clipei din care ea s-a rupt.
În vremea călătoare e doar un scurt popas,
Mereu tulburătoare în dulcea ei visare,
E împletit cu timpul și el tot de pripas,
Dând vieții noastre sens, continuă mișcare.
Născută din speranțe, o vrem cât mai aproape,
În sufletele noastre și-n inimi cu dorinți,
Eternă duioșie ce tremură sub pleoape,
Întruchiparea vieții și-a slabei noastre ființi.
Mărturisesc sfios, că port în pieptul meu
Dorința mea ce arde cu flacără plăpândă
Și vă întreb pe voi, deși îmi este greu,
Cine-are fericire, să poată ca să-mi vândă?!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Sunt departe
Sunt departe de pământul
Care cândva m-a născut,
De iubirea mea ce doare,
Legătura de-un trecut,
De o casă părintească,
Străjuită de-o fântână,
Unde mă așteaptă-n prag
Mama mea, de-acum bătrână.
Ape și păduri și câmpuri,
Munți acoperiți de brazi,
Încrustate-n al meu suflet,
De pe vremuri până azi.
Ulița copilăriei,
Nestematele-amintiri
Au rămas neîntinate,
Stând ascunse în priviri.
Deși-a timpului mașină
Măcinând destine noi,
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Prințesa mea cu ochii albaștri
Prințesa mea cu ochii albaștri
Ca două limpezimi de cer,
Te-ai coborât ușor din aștri,
Când ai văzut că sunt stingher.
Te-ai zămislit ca o părere,
Născută dintr-un vis cu har
În care-ascunsele mistere
N-au niciodată vreun hotar.
Și-acum din dulcea mea visare
Tu vii la mine și-mi zâmbești,
Fiind o eternă întruchipare
A patimilor omenești.
De ești aievea, tu rămâi,
Prințesa mea cu ochii albaștri,
Căci ești femeie mai întâi
Și-apoi îngemănări de aștri.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Aici
Aici, eu supt-am lapte în ziua cea dintâi,
Aici, strămoșii mei au lutul căpătâi,
Aici, copilăria mi-e undeva rămasă
În pomii din grădină, în liniștea din casă.
În nucul cel bătrân, în apa din fântână,
În ochii mamei mele, pe fața ei bătrână,
Aici, îmi e iubirea de oameni și de sat,
De care niciodată nu m-am înstrăinat.
Aici și cerul parcă e altfel, mai senin,
Iar luna blânda-i rază o tremură divin,
Se scaldă mii de stele în depărtări de ape,
Dar pentru mine, aici, le simt că-mi sunt aproape.
Aici este câmpia ce naște mereu pâine,
Speranța zilei de azi și-n zilele de mâine,
Aici e vraja vieții și mă îmbăt de soare,
Ca nici într-un alt loc în marea mea mișcare.
[...] Citește tot
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Textele de mai jos conțin referiri la naștere, dar cu o relevanță mică.

Te-am plăsmuit din visuri și dorinți
Te-am plăsmuit din visuri și dorințe,
Iar zeii închipuiți ți-au fost părinți,
Te-am adunat din cerul plin cu stele
Cu nerăbdarea căutării mele,
Din zarea îndepărtată și senină
Ți-am luat un trup de falnică regină
Din lan de grâu și din grădini cu flori
Pe chipul tău am așternut splendori
Și-n ochii tăi cu înseninări divine
S-au strecurat priviri diamantine,
Surâsul tău mistuitor și cald,
Născut a fost din marea de smarald,
Iar brațele născute-n infinit,
Din marmură superb s-au dăltuit,
Pășești agale, tainic și ușor,
Asemenea ca și un fulg în zbor,
Venind spre mine plină de dorințe,
Cu mângâieri ce-alungă suferinți,
Tu, plăsmuirea mea încântătoare,
Cu chip etern, de-acum amăgitoare.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a recomanda secțiunea cu Petre Gigea-Gorun despre naștere, adresa este:
