Petre Gigea-Gorun despre schimbare

Unul despre rolul cărţii şi al învăţămintelor trase

Doar din cărţi luăm povaţa
Urmărind un ideal
Cartea ce i-a schimbat viaţa
A fost doar... Codul penal.

epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boxerul după meci

După meci s-a observant
Că n-a mai rămas integru:
Ochii lui s-au mai schimbat
Unu-albastru şi-altul negru.

epigramă de Petre Gigea-Gorun din revista "Cugetul"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când vremea

Când vremea peste veacuri
Uitarea ei va cerne,
Noi vom dormi de-a pururi
În lumea morţii-eterne.

E-o lege a firii noastre
Şi omenirii dată,
Sortită aşa să fie,
Schimbată – niciodată!

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De îmi dai un semn

Rămâi aşa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos şi tânăr, neschimbat,
Şi zugrăvit ca într-o icoană.

Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingăşie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viaţă-o pribegie.

De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Că presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De îmi dai un semn

Rămâi aşa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos şi tânăr, neschimbat
Şi zugrăvit ca într-o icoană.

Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingăşie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viaţă-o pribăgie.

De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Ca presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.

poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norii

Imagini ce se încheagă în orice clipă,
Balauri ce aruncă foc pe nări,
Diavoli şi umbre-aleargă în depărtări
Când cosânzene încet se înfiripă...

Schimbări ciudate ce se fac în pripă,
Înalţii munţi devin întinse mări,
Sunt trenuri care-opresc o clipă în gări
Şi ape ce se scurg întru risipă...

Un moş cu plete pare-al meu bunic
Zâmbind de-acolo unde-i dus, departe,
O vrăjitoare ceartă un pitic,

Iar o bătrână o pâine în patru-o împarte,
File de poveste de când eram mic,
Norii mi le-arată, rupte dintr-o carte.

poezie de Petre Gigea-Gorun din Căldura vieţii (1978)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceeaşi limbă

De două mii de ani, aceeaşi limbă,
Vorbim noi, cei de-un sânge şi de-un neam,
Ca frunzele crescând pe-acelaşi ram,
Cum veacuri am văzut cum se preschimbă.

O altă lume, cu alţi fii, se tot plimbă
Şi altfel este acum de cum eram,
Dar limba ce ne poartă-acelaşi hram,
Ne-a tot legat prin veacuri ce se schimbă.

Cu mierea adunată în cuvinte
Şi-adânc înscrise în suflet românesc,
Uniţi în cuget, plini de învăţăminte,

La fel urmaşii, ca şi noi vorbesc,
Aceeaşi limbă. Drumuri înainte,
Care străbat pământul strămoşesc.

sonet de Petre Gigea-Gorun din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!