Doctorul, la zâmbetul unei doamne
"Când vă văd zâmbind îmi vine
Ca să vă invit la mine."
"Mă flatați și chiar insist."
"Doamnă, știți, eu sunt... dentist."
epigramă de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o prințesă
Erai ca o prințesă în mintea mea,
Când presăram iluzii-n calea ta,
Iar al tău mers felin și grațios
Dă vieții mele zel evlavios.
Un zâmbet numai de-ar fi fost răspuns,
Era pentru acele clipe de ajuns,
Dar tu te-ai dus și eu m-am dus apoi,
Pe alte drumuri strâmbe și-amândoi
Am dus o cruce-astfel predestinată,
De la-nceput, de când ne este dată,
Acum, când este ceas de împliniri,
Ne cufundăm, cuminți, în amintiri.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O zână
O zână stă-n cerneală și mă ceartă
Că vremea, când n-am scris s-a scurs deșartă
Și-o lume-a stat ascunsă-n călimară,
Neîncercând nicicum s-o scot afară,
Ridică mâna și mă dojenește
În vorbe aspre, dar îmi și zâmbește
Și-mi pune tocu-n mână, ca să scriu,
Cuvântul intră-n vers și-n ritmul viu,
O taină descifrez și vine-o alta,
Cioplesc în versuri cum aș da cu dalta,
Pentr că ea-și făcuse pentru mine timp
S-aducă-o atmodferă de Olimp,
Cu chip de marmori și cu flori de vis
În diademă floare de cais,
Tu din adâncul somn astăzi mă scoală,
O, zâna mea, vrăjită din cerneală!
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că tu exiști
Te urmăresc cu mintea și cu ochii
Și te cunosc și după mers și după rochii
De cum cobori din casă de pe scară,
În pas grăbit de blândă căprioară.
Te văd cum ocolești aleea mea cu plopii,
Îmi bate inima când te apropii,
Te-aștept cu zâmbet cald sau ochii triști
Și-I mulțumesc lui Dumnezeu că tu exiști.
Că ești încântătoare și divină,
Asemănându-te cu o antică regină,
Străluminând în mine-un gest străbun,
Să te ador și-n gest sublim, să mă supun!
poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințesa mea cu ochii albaștri
Prințesa mea cu ochii albaștri
Ca două limpezimi de cer,
Te-ai coborât ușor din aștri,
Când ai văzut că sunt stingher.
Te-ai zămislit ca o părere,
Născută dintr-un vis cu har
În care-ascunsele mistere
N-au niciodată vreun hotar.
Și-acum din dulcea mea visare
Tu vii la mine și-mi zâmbești,
Fiind o eternă întruchipare
A patimilor omenești.
De ești aievea, tu rămâi,
Prințesa mea cu ochii albaștri,
Căci ești femeie mai întâi
Și-apoi îngemănări de aștri.
poezie de Petre Gigea-Gorun din Cent poemes dʼamour
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Petre Gigea-Gorun despre zâmbet, adresa este: