Când te iubeam ca un nebun
Când te iubeam ca un nebun și aveam mintea tulburată,
Nu m-ascultai când vream să-ți spun că tu ești cea mai mândră fată,
Dar regăseam sufletul bun pe drumul nostru de-altădată,
Veneam ca o ghiulea de tun, să nu te știi abandonată.
Când te iubeam ca un nebun și n-aveam mintea-ncețoșată,
Eram băiatul cel mai bun, cu dragostea cea mai curată.
Tot căutam să mă răzbun că nu te-am sărutat o dată,
Și-a trecut timpul, ca lăstun, poteca e-mburuienată.
Acum vreau anii să-i adun, dar viața mi-este spulberată
Și nu e timp să mai compun: eu sunt bătrân, mintea-i blocată,
Dar te iubesc ca un nebun și nu te-aș da pe lumea toată,
Sărăcăciosul meu cătun te-ascunde: nu mai ești curtată.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul durerii
(la un eveniment nefericit)
Rostul nu mi-l mai găsesc,
Timpul trece în neștire,
De-oi fi mort sau mai trăiesc,
Nu știu cum să dau de știre.
Zile grele, nopți doresc
Să petrec întru murire,
Rostul nu mi-l mai găsesc
Timpul trece în neștire.
Cu așa trai, omenesc,
Simt că nu-mi mai sunt în fire,
Sufletul mi-l chinuiesc
Cu dureri și-n pătimire,
Rostul nu mi-l mai găsesc.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Belea
La scurs pahare mă pricep
Că am lucrat 2 ani pe șlep,
În fiecare zi era belea:
Apa în vin se prefăcea!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gospodina - de Dragobete - variantă
După ce-a evitat furtul
Și a livrat tot iaurtul,
A răbdat o săptămână
Făcând brânză... ca la stână!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La 74 de ani
Cântă cucul în grădină,
Parcă plânge și suspină.
Mă tot cheamă să mă duc,
Dar... mi-a mai murit un cuc!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La Cabinetul ORL
La Cabinetul ORL
Se stă la rând cu orele,
Păstrează ritmul, ține pasul,
Dar, până-ajungi... îți piere glasul!
epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Misterele nopții
Când umbrele serii coboară ușor
și noaptea în zvon se preface,
a zilei căldură, ca pasărea-n zbor,
dispare ca norul ce tace.
Ce forfotă moare prin lunci și zăvoi,
izvorul se-oprește și zace
de dorul că zarva s-o pierde-n puhoi
și totu-n tăcere s-o face.
Îndată se-aude un cor de brotaci
și liniștea nopții o curmă,
se-ntrec la cântare ca niște ortaci
cu graba ce-i mână din urmă,
iar greierii, mari pișicheri îndrăzneți,
viorile își acordează,
prin iarbă ei sunt cei mai buni cântăreți
și tot simfonie brodează.
Mii felinare licuricii aprind,
feerică noapte de vară,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castanul
Castanul ca un lampadar
O lună m-a ținut hoinar,
Veneam grăbit să te-ntâlnesc
Și dornic să te cuceresc.
Cu vorba ta eram bogat,
Păstram în gând ce-am câștigat:
Ochi blânzi, priviri șăgalnice,
Zălog iubirii pașnice.
Și mulțumeam Celui de Sus
Că-n dar ceresc mi te-a adus
Să fii ce alta n-a mai fost,
Dând vieții mele grai și rost.
Când florile s-au ofilit
Te-am așteptat, n-ai mai venit,
Castanul ca un lampadar
Trezea tristețe, dor și jar.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trec zilele
Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-și face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.
Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putința să greșesc.
Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.
Viața este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râul care curge
Brazii își arată măreția, râul defilează printre ei,
Aburii descoperă magia pietrelor statornice-n temei.
De mult timp aici vin martor cheie, un tărâm străbunii-au făurit,
Mult răgaz și liniște să-mi deie Creatorul Lumii, iscusit.
Timpul trece și umple de viață un ținut clădit cu dibăcie,
Plin de soare, muncă și verdeață: un popor născut din hărnicie.
Se prăvale dinspre munte boarea peste deal și rodnice vâlcele,
Unde neamul meu găsi candoarea și-unde curge râul vieții mele.
Prin prundiș sau grohotiș trăiră, frunțile le-au fost mereu cărunte,
Cei viteji aici se prăpădiră... iar din oase-am ridicat un munte.
Sfințit meleag dorit de Dumnezeu... pe frunte i-am simțit vâltoarea,
Căci râul care curge sunt chiar eu, tumultuos i-am dat răcoarea.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la timp, dar cu o relevanță mică.
Te caut
Caut, caut, nu-ș' ce caut pe câmpia înverzită,
armonii de nai și flaut, încântare și ispită,
ce-am avut pare pierdută, inimă neprihănită,
cucerită ca redută, rătăcită ori sucită,
dar nicicum, nicicând uitată, muzică neizbutită,
zorii zilei mă îmbată, speranță bine gândită,
draga mea, muza câmpiei, roua din zori făurită,
se ridică abur gliei, dragoste nelămurită,
s-a-ncropit izbânda noastră, când pierdută, când găsită,
rămâi floarea mea albastră, oaia vieții rătăcită,
nu pot trăi fără tine, răbdarea îmi e strunită,
încântările-s depline: tu să fii binevenită!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Astăzi urc pe scara vieții la furcelul 79
Și, din sporul frumuseții, roua roadei v-o dau vouă.
Dincotro m-ar bate gândul, nu mă-ndoaie, nu-mi dă pace,
Totul e luat de vântul ce din spate nu mai tace.
Nu dragostei îi duc dorul, nici urii, ci doar dreptății,
Îi mai pot număra sporul pe tărâmul demnității.
Încercau cu anasâna unii să-mi pună zăpoare,
Dar aveam protectă mâna pusă din cap în picioare.
Eram unsul, aveam darul, mi-era teamă doar de mine,
Cel de Sus strunise harul ca să fac doar ce-mi convine.
N-am călcat vreodată lege și n-am ieșit din tipare,
Am dat cuvintelor blege doar cinstire și valoare.
Am dat pilde strălucite, drum călăuzit spre astre,
Făcând zile fericite cu spor în priviri albastre.
Simt că astfel îmi fac treaba, răsplătit sunt cu onoruri,
Și, că n-am trăit degeaba, am avut belșug și sporuri.
La cei 79 ani, suflet tânăr, trup trudit,
Mi-am făcut pe Facebook fani, iar de scris n-am isprăvit.
La vârsta înțelepciunii lasă-mi, Doamne, ceva zile
Să trezesc din mine junii adormiți: hrisoave-n file.
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urare
Vreau, la ceas aniversar,
Să primești, cu drag, în dar
Un buchet de trandafiri
Cu ei, proaspăt, să respiri
Aerul curat al vieții,
Să simți taina tinereții,
Cum te-nvăluie norocul
Să-ți găsești în lume locul,
Să nu ai deloc dușmani,
Să ai parte de mulți bani,
Viață lungă: LA MULȚI ANI!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
Vin stihii din largul zării stârnind valuri pân' la nori
și ascund în fundul mării, din vapoare, mari comori.
Ochii văd, sufletul cere, pentr-o oră de plăceri
ale inimii unghere țin ascunse mari dureri.
Cine n-a putut, din mare, ca să pescuiască tot?
Sunt dureri în inimi care niciodată nu se scot...
poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina din ochii tăi
Lumini se scaldă-n ochii tăi,
de rugă licărind văpăi,
fermecător ca un pelin,
deșertăciunii nu mă-nchin.
Străfulgerat de murmur cald,
mă dărui șoaptelor ce ard
și mă topesc de dorul tău
că te sărut în gând mereu.
Cu versuri limpezi ce creez,
fie sunt treaz, fie visez,
mă simt din nou îndrăgostit
însemn că arta n-a murit,
iar dacă-n amforă croim,
speranțe noi desăvârșim
ca zvon al revenirii semn
precum e viața ca îndemn.
Căldura-ți lângă mine-o am,
cum frunzele stau prinse-n ram
bătute când un aspru vânt
le-ar vrea căzute la pământ,
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești zăbava vieții mele
Tu ești zăbava vieții mele
în care-nchizi singurătatea,
cu sluj și mii de temenele
slobozi din mine răutatea!
Trezești de fiecare dată
gânduri trăsnite și rebele,
ești cea mai insolită fată
când ești zăbava vieții mele!
Remarc figura-ți încruntată
când te-ntâlesc, uit toate cele,
mă placi, te prefaci bosumflată,
dar ești zăbava vieții mele!
Se mai întâmplă câteodată
să uit de lună și de stele,
te vreau așa... îngândurată
că ești zăbava vieții mele!
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tristețe
Vin stihii din largul zării
stârnind valuri pân' la nori
și ascund în fundul mării,
din vapoare, mari comori.
Ochii văd, sufletul cere,
pentru-o oră de plăceri
ale inimii unghere
țin ascunse mari dureri.
Cine n-a putut, din mare,
ca să pescuiască tot?
Sunt dureri, în inimi, care
niciodată nu se scot...
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul nepăsării
Boală grea e nepăsarea,
Din instinct sau ignoranță,
Pune peste rană sarea,
Mama ei de Cotoroanță!
Peste ani așterni uitarea
Ca pe ultima speranță,
Boală grea e nepăsarea
Din instinct sau ignoranță.
Te macină-ncrâncenarea
Dorului de-a fi isteț,
După-un ideal măreț
Sub povară-ndoi spinarea,
Boală grea e nepăsarea!
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
Mă anunță Poștărelul că-mi aduce o scrisoare,
că de viață Mosorelul duce lipsă, nu mai are!
Așteptam pe prispa casei ca să mi se-aducă plicul
și-mi pusei în fundul plasei ca avere mai nimicul.
Cea cu coasa dacă vine, tot pe mătură călare,
orice i-aș da nu-i convine, n-o să am nici o scăpare.
Nu știu ce-o să iau cu mine, nici gol nu pot să rămân,
mă îmbrac cum se cuvine că n-am fost nicicând păgân.
Bogăția mea rămâne, le-o las lor pe-acest pământ,
mă dau Ție, tot, Stăpâne, nu vreau să-i văd suspinând.
Iau cu mine doar mândria că i-am îngrijit mereu,
că mi-am făcut datoria și nu i-am lăsat la greu.
Dar nu vreau ca să mă plângă, nici să scrâșnească din dinți,
mâna cu toții să-și strângă din respect pentru părinți.
Ca mâncare vreau decât roșii cu brânză și ceapă,
dar, să nu-mi rămână-n gât, îmi iau o cană cu apă.
O s-o-nfășor cu fir roșu ca să nu fiu deocheat
când vreo babă-mi zice "moșu'" să mă prefac supărat.
Nu vreau vin, eu beau doar țuică, nu este mare scofală,
iar neveste-mi îi spui că este apă minerală.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul profeției
Bazându-se pe profeție,
Nevasta fulgeră și tună,
Îi dau dovezi de bărbăție
Prin câte-n stele, câte-n lună.
În fața ei n-am amnistie
Și teamă mi-e că se răzbună,
Bazându-se pe profeție,
Nevasta fulgeră și tună.
Încerc să-i fac o bucurie
Cerându-i pentru-o noapte-arvună,
Începe-a face gălăgie
Și-mi dă iar ceai de mătrăgună
Bazându-se pe profeție.
rondel de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Petre Prioteasa despre timp, adresa este: