Petre Prioteasa despre visare

Eu sunt

Eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia,
mă întreb: de-mi spânzur umbra pot iubi făţărnicia?
aud visele cum sună pe sub clopotul dorinţei,
vreau să dau divorţ minciunii, să fac jurământ credinţei
căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i idiot chiar de-a fost în Paradis,
clovnii râd, ascund tristeţea şi provoacă veselia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia.

Mă prefac că-s fericit ca să nu îmi fie dor,
mă înduioşez cu greu ca să mă despart uşor,
simt că fiara-şi face cuib când îmi e milă de ea,
o ajut, dar la scadenţă suferă inima mea
şi ating dorita clipă - suferinţă pentru-o viaţă,
sunt îngrijorat că n-are cine să îmi dea povaţă,
plâng pentru sinceritate c-am crezut ipocrizia,
eu sunt totodată clipa, dar mai sunt şi veşnicia.

Înţeleg vorba ascunsă ce nu vrea să recunoască,
spun că e minciună crasă dezinvoltura băbească,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de parlamentar

În capul lui de intelectual
Zăcea inconştienţa adormită,
Când s-a dezlănţuit, instinctual,
Descoperirea fastă: "ador... mită"!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin

Arta de a conversa nu este o moştenire,
nu-i secret a exersa când ai obţinut menire.

Unii cred că au un rost fiindcă şi-au prezis destinul
şi învaţă pe de rost cum sărbătoresc festinul.

E gândire de paiaţă, de cap sec cu pandalie,
gura lumii te învaţă tot ce-i bine să se ştie.

Dacă ai înţelepciunea de-a gândi cum gândeau bunii
moşteneşti vioiciunea ca părtaş înţelepciunii.

Fii sfiit să poţi pricepe mersul melcului şi-al broaştei,
lasă-i pe-alţii să ia ţepe, tu din urmă recunoaşte-i!

Nimeni nu este capabil să cunoască veşnicia,
dar tu fă-te responsabil şi asumă-ţi bucuria.

Căci naivu-i visător chiar de-a avut Iadul vis,
iar cretinu-i impostor chiar de-a fost în Paradis.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis

Iară te-am visat azi-noapte, ne-ademeneau fructe coapte,
alergam să găsim mure, eu izvor şi tu pădure,
eu izvor de apă vie, tu pădure la chindie,
tu frunziş, eu adiere, glas de lacrimă şi miere,
foşnete de vânt şi boare, susur de izvor, răcoare,
ciucuri atârnaţi în plete, miresme vrând să ne-mbete,
regăseam prin crengi şi iarbă muguri puşi de dor să fiarbă,
răscoleam ispite blânde şi idilele plăpânde,
croiam poteci, cărărui şi ne dedam dorului,
să ne rătăcim hai-hui doi copii ai nimănui,
nimeni să nu ne găsească, doar iubirea să ne pască,
eu sunt zvelt, tu graţioasă, eu simpatic, tu frumoasă,
gura lumii, ce ne pasă, cleveteşte, e spinoasă,
dar noi ne vedem de treabă, ştim că doar netoţii-ntreabă
de ce eşti neagră şi slabă, te-ai îndoit ca o scoabă,
nu eşti neagră, eşti brunetă, nu eşti scoabă, tu eşti zveltă,
starea noastră e perfectă, dar lumea ne-o vrea defectă,
tu dragoste, eu iubire, osândă şi fericire,
eu gândire, tu ispită, chemare neîmplinită!
De-aşa vis dumnezeiesc nicicum vreau să mă trezesc!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia cu vise

În corabia cu vise ce te poartă liniştit
ia-ţi iubirile promise: să iubeşti, să fii iubit!
Şi cu degetul pe hartă urmăreşte spre zenit
suflul vântului cum poartă nava ce-ai împodobit.
Vânt la prova te îmbie, din pupa alt vânt te poartă,
iar tu constaţi cu mânie: derivă, ai puntea spartă!
Spiritul le aranjează, nu te enervezi deloc,
ştii că de sus te veghează steaua ce-ţi poartă noroc.
Ia-ţi iubita ce ţi-e dragă, strânge-o tare de mijloc,
spune-i ce de ea te leagă şi sărut-o cu mult foc.
Să fiţi tâmplă lângă tâmplă, cu gura împreunată,
salvarea-n duh se întâmplă, nu te lasă niciodată.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina din ochii tăi

Lumini se scaldă-n ochii tăi,
de rugă licărind văpăi,
fermecător ca un pelin,
deşertăciunii nu mă-nchin.
Străfulgerat de murmur cald,
mă dărui şoaptelor ce ard
şi mă topesc de dorul tău
că te sărut în gând mereu.
Cu versuri limpezi ce creez,
fie sunt treaz, fie visez,
mă simt din nou îndrăgostit
însemn că arta n-a murit,
iar dacă-n amforă croim,
speranţe noi desăvârşim
ca zvon al revenirii semn
precum e viaţa ca îndemn.
Căldura-ţi lângă mine-o am,
cum frunzele stau prinse-n ram
bătute când un aspru vânt
le-ar vrea căzute la pământ,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsplată

Un mare adevăr am spus,
este cu-ntors, este cu dus:
"De mor sau scap, tot mai contez,
Mă lecuiesc de chin... visez!"
Îmi dau speranţă, îmi dau glas
să spun cu ce am mai rămas:
voinţa de-a avea pe-"nvinge!",
puterea de a şti convinge
că viaţa este un mister,
trăită rodnic, fără "sper...",
cu idealul înainte
că de-aia Domnul mi-a dat minte,
să sufăr dacă am căzut,
dar să o iau de la-nceput,
să rabd, oricât ar fi de greu
şi să perseverez mereu,
tot binele-i de partea mea,
numai să ştiu a-l aştepta,
că viaţa mereu mă învaţă,
necontenit îmi dă povaţă,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce ţi-e scris...

Viaţa e o misiune ce ţi-e dată s-o-mplineşti,
s-o trăieşti cu pasiune, să visezi, să dăruieşti!
Pasiunea este arta care vine din străfunduri,
studiază-i cu drag carta, desluşind cuget şi gânduri.
Să visezi este posibil, când spiritul izbuteşte
făureşti ce e credibil, iar meritul tău sporeşte.
Numai dăruind primeşti, asta este legea firii,
doar prin fapte să vorbeşti de izvorul nemuririi.
Fapte bune faci în viaţă, iar noi număra-le-vom,
simulare îndrăzneaţă să numeri frunzele-n pom!
Săvârşindu-ţi misiunea, pleci cu inima-mpăcată,
lumii ai lăsat minunea, la care te-ntorci vreodată.
Viaţa curge implacabil, tu urmează cursul ei,
dovedeşti că eşti capabil făptuind-o prin idei.
Stă deasupra Creatorul, ochiu-I treaz veghează-n taină,
heruvimii cântă-n corul care îţi prezice faimă.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi fapta (după Neagu Vasile-Scânteianu)

Din viaţa mea am rupt bucăţi şi-am împărţit la fiecare
fără să am prejudecăţi: de-mi e prieten sau oricare!
Munceam cinstit un ban să am, nu m-am gândit să-mi fac un rost,
ce-mi prisosea îl împărţeam şi alţii m-au luat de prost.
Eram un visător ciudat, credeam în pilde şi poveţe
şi mulţi de mine-au profitat că eram bun şi cu blândeţe.
Eu chiar nu mă gândeam la rău, gândeam că Răul nu există
şi proiectam în capul meu un ideal în lumea tristă.
Din cărţi mă inspiram mereu, gândind că-s scrise după Viaţă,
dar m-amăgeam aşa mereu, umblând cu visele prin ceaţă.
De sentimente nu mai spun c-am risipit ca un nabab,
c-aveam un suflet de nebun şi mare cât un baobab.
Şi risipind mereu avutul ajuns-am şi eu la strâmtoare
că toate mi s-au dus ca vântul să văd şi viaţa ce chip are.
S-au depărtat cu toţi de mine când n-am avut ce să mai dau
şi-n loc să îmi aud de bine numai batjocură primeam.
Acei pe care-i ajutasem abia de mă mai cunoşteau,
că nu prieteni câştigasem, ci doar duşmani ce mă loveau.
"Amicii" îmi zâmbeau stingheri, dar pe la spate mă bârfeau,
că deveniseră hingheri şi ca pe-un câine mă-ncolţeau.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa, după Neagu Vasile-Scânteianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi fapta

Din viaţa mea am rupt bucăţi şi-am împărţit la fiecare,
fără să am prejudecăţi: de-mi e prieten sau oricare!
Munceam cinstit un ban să am, nu m-am gândit să-mi fac un rost,
ce-mi prisosea îl împărţeam şi alţii m-au luat de prost!
Eram un visător ciudat, credeam în pilde şi poveţe
şi mulţi de mine-au profitat că eram bun şi cu blândeţe!
Eu chiar nu mă gândeam la rău, gândeam că Răul nu există
şi proiectam în capul meu un ideal în lumea tristă!
Din cărţi mă inspiram mereu, gândind că-s scrise după Viaţă,
dar m-amăgeam aşa mereu, umblând cu visele prin ceaţă!
De sentimente nu mai spun c-am risipit ca un nabab,
c-aveam un suflet de nebun şi mare cât un baobab!
Şi risipind mereu avutul ajuns-am şi eu la strâmtoare,
că toate mi s-au dus ca vântul să văd şi viaţa ce chip are!
S-au depărtat cu toţi de mine când n-am avut ce să mai dau
şi-n loc să îmi aud de bine numai batjocură primeam!
Acei pe care-i ajutasem abia de mă mai cunoşteau,
că nu prieteni câştigasem, ci doar duşmani ce mă loveau!
"Amicii" îmi zâmbeau stingheri, dar pe la spate mă bârfeau,
că deveniseră hingheri şi ca pe-un câine mă-ncolţeau!

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vindecare...

Vindecat de Esculap
şi la trup, dar şi la cap,
m-am trezit în barca vieţii
să sorb... roua dimineţii.
Zbucium mare, chiar furtună,
norii negri se adună,
barca stă să se răstoarne,
rostul vieţii să-mi întoarne,
vâslesc cu temei, tenace,
valurile nu-mi dau pace,
trec valul şi mic şi mare
să găsec loc de parcare,
sufletul să-mi odihnesc,
să aflu de ce trăiesc:
pentru mine, pentru altul,
ridic ochii spre Înaltul
care nu vrea să se-arate
să-mi facă şi mie parte,
mă lasă să pătimesc,
drumul singur să-mi găsesc,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din rodul vremii

Din rodul vremii ce am strâns a vieţii roată-a pus în noi,
fie c-am râs, fie c-am plâns, mai mult tristeţi decât nevoi.
Din vise şi îngândurări, cum dulce-amară ne-o fi soarta,
vom rătăci poteci, cărări, iar la... zăpor vom duce arta.

De-om tremura ne-om face foc, să ne-ncălzim pe dinafară
şi-n noi păstra-vom doar noroc, ca poezia să nu piară!
Vom scoate capul în lumină, ne-om mântui Celui de Sus,
din tină am venit şi-n tină ne vom întoarce la... apus!

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te invit...

Te invit în Paradis, unde soarele şi luna
strălucesc precum în vis ne trezim întotdeauna.
Te invit la mine-n Rai, unde padini şi izvoare
te aşteaptă ca să stai lângă mine în picioare.
Te invit în grădiniţă, unde am copaci şi flori,
să mă săruţi pe guriţă de cu seară până-n zori.
Te invit în Valea Vlăicii la un suc şi o cafea,
strânge-ţi trupu-n jurul găicii şi vino când oi putea.
Te invit pe lac în parc, la debarcader să stăm,
frumuseţea să-ţi remarc, să dansăm, să ne distrăm.
Dar... degeaba te invit, tu eşti surdă, nu m-auzi,
gândul ţi-e la alt iubit şi de mine ţi-l ascunzi.

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergie la concesii

Ca să obţin paşaport
pentru dialogul cu lumea,
mă îmbulzesc pe banda rulantă a prezentului,
cu irezistibila spontaneitate a vieţii însăşi:
îmi învestesc speranţele de autofinanţare.
Ponderea visului meu întru aspiraţie
stă între reuşite şi eşecuri.
Mă exilasem imaginar în trecut,
să apăr noul cu premisele vechiului,
dar aveam preţ de târg şi nu de demnitate.
Am descoperit că adevărul
e calea de a învinge agreabila şi inutila ceremonie,
când, în faţa valorii, te afli cu mâinile goale.
Să optezi prin eliminare,
adică prin selecţie,
pentru un elan intelectual de calitate,
condimentat cu entuziasm!
O realitate prefabricată
certifică prin transfigurare contrariul ei.
Nu din ipocrizie faţă de alţii,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corabia cu vise

În corabia cu vise ce te poartă liniştit
ia-ţi iubirile promise: să iubeşti, să fii iubit!

Şi cu degetul pe hartă urmăreşte spre zenit
suflul vântului cum poartă nava ce-ai împodobit.

Vânt la prova te îmbie, din pupa alt vânt te poartă,
iar tu constaţi cu mânie: derivă, ai puntea spartă!

Spiritul le aranjează, nu te enervezi deloc,
ştii că de sus te veghează steaua ce-ţi poartă noroc.

Ia-ţi iubita ce ţi-e dragă, strânge-o tare de mijloc,
spune-i ce de ea te leagă şi sărut-o cu mult foc.

Să fiţi tâmplă lângă tâmplă, cu gura împreunată,
salvarea-n duh se întâmplă, nu te lasă niciodată.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacul uscat

Pe poteca dintre lunci ne-am întâlnit astă vară,
C-ai venit numai atunci să-ţi faci vacanţa la ţară.
Ne-ntâlneam cu bucurie sub copacul 'nalt-umbros,
Eu eram paznic la vie şi mă simţeam norocos.

Ne vedeam la prânz şi seara, bucuroşi nevoie mare,
Petrecurăm toată vara într-o dulce sărutare.
Dar trecu vara ca visul şi nici seama nu ne-am dat
Că pierdurăm Paradisul, nu ştim cine l-a furat.

Vara asta mai bat drumul, privesc trist şi-ngândurat,
Am găsit din jar doar scrumul şi-ntreg copacul uscat.
Dar, de vara care vine, acolo-mi voi face veacul,
Aşteptându-te pe tine... să vii să-nverzim copacul!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castanii înfloriţi

Pe când vecinii se-ntrebau,
Eram doi tineri fericiţi
Ce mână-n mână se plimbau
Pe sub castanii înfloriţi.

Noi lacom ne sorbeam din ochi,
Eram de vrajă aburiţi,
Făceam descântec de deochi
Pe sub castanii înfloriţi.

Zburdam ca mieii pe imaş
Pe şotii doar eram croiţi
Fugeam la gândul "prinde-te-aş
Pe sub castanii înfloriţi"!

Şi ne-ntâlneam ades pe drum,
Eram iubiţii mult doriţi,
În urmă-ne lăsam parfum
Pe sub castanii înfloriţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A înflorit magnolia-n grădină

A înflorit magnolia-n grădină
şi mă îmbată iar al ei miros,
trăiesc necontenit clipa divină
când amândoi, sub ea, priveam de jos.

Era mister în jurul ei şi-n şoaptă
ne murmuram tandreţi şi sărutări,
era răsplata pentru dulcea faptă
de-aţi oferi târzii îngândurări.

Privind în ochi îţi urmăream tăcerea
care strivea tot ce era ca-n vis,
parc-a fost ieri când am trăit plăcerea
de a afla cum este-n Paradis.

Se scurge viaţa precum apa lină
şi trist privesc la oamenii din drum,
a înflorit magnolia-n grădină,
dar singur mă îmbăt de-al ei parfum.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am lăcrimat în miez de noapte

E prea târziu
ca-n gândul tău mlădiu
să mai trezesc, cumva, doar şoapte,
dar pun pariu,
pe ce? nici nu mai ştiu
şi lăcrimez în miez de noapte.

La geamul tău
se strâng păreri de rău,
miros de grâu şi gutui coapte,
mă simt ca-n hău,
lipsit de gândul tău,
şi lăcrimez în miez de noapte.

Nu te-nţeleg,
parcă nu-s om întreg
şi vina dau pe vântu-n şoapte,
nu ştiu s-aleg,
misterul să-ţi dezleg
şi lăcrimez în miez de noapte.

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trenul vieţii

În "Trenul vieţii" ce-am descris
stă tot ce-n soartă ne e scris,
purtăm în el ce ne e drag
şi-l dăruim lumii şirag,
şirag de dor şi-nţelepciune,
ca la final să putem spune:
"dacă-i asculţi vieţii povaţa
cu drag te răsplăteşte Viaţa!"
La margini de poveşti să mergi
să vezi cu cine te-nţelegi,
să-ntrebi prietenii ce-ţi fac,
unul bogat, altul sărac,
citesc din poezia ta,
îi mai încânţi, îi încânta,
te pomenesc şi spun că-i dor
nereuşitele vieţii lor,
iar tu, împovărat de dor,
eşti mesagerul tuturor,
de când pe lume ai venit
tot ce-ai putut ai împlinit,

[...] Citeşte tot

poezie de Petre Prioteasa din Poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!