Citate despre Primul Război Mondial și armată
citate despre Primul Război Mondial și armată (inclusiv în versuri).
Champs d'honneur
Soldații nu mor de moarte bună niciodată;
Crucile marchează locul unde au căzut
Cruci de lemn pentru cei uciși fără judecată
Sunt înfipte peste fața lor acolo,-n lut.
Soldații înspăimântați fac salturi, tușesc, tresar...
Lumea bubuie, roșie ca sângele, neagră ca un drac;
Soldații respiră-n șanțuri un aer pestilențial,
Sufocându-se pe durata întregului atac.
***Poezia este rezultatul unei experiențe lui Hemingway, rănit de schija unui proiectil lansat de un mortier austriac în noapte de 8 iulie 1918. A scăpat cu viață pentru că un soldat italian care se afla în fața lui a primit lovitura mortală în plin. A fost, de altfel, primul american rănit în primul război mondial pe frontul italian; peste două săptămâni avea să împlinească 19 ani.
poezie clasică de Ernest Hemingway, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încrederea mea a fost abuzată de mulți oameni. Lipsa de loialitate și trădarea au subminat rezistența în timpul războiului. Iată de ce nu mi-a fost scris mie să conduc poporul spre victorie. Statul-Major General al Armatei nu poate fi comparat cu Marele Stat-Major din Primul Război Mondial. Reușitele sale au fost cu mult inferioare celor de pe front.
Adolf Hitler în mesaj feldmareșalului Keitel
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la Primul Război Mondial și armată, dar cu o relevanță mică.
Plimbare de seară
Intru adânc în noapte
Iar vântul fuge cu mine:
Și fermecat de raze în șoapte
Simți ce se luptă cu tine!
O voce moartă, iubită, sunetul
Vorbește: săracă-i a inimii tăcere
Uită, uită ce-ți tulbură sufletul
Viitorul fie-ți durere!
Comentarii
Textele adunate de Trakl în 1909 conțin un număr extrem de mare de poezii, cu două strofe de câte patru versuri fiecare. Din moment ce Trakl nu intenționase ca aceste texte să fie publicate, iar forma lor nu mai apare în lucrările ulterioare, acestea pot fi clasificate drept opere mai puțin semnificative ale tânărului poet. Cu toate acestea, "Plimbare de seară" este considerată ca fiind un exemplu succint al poeziilor sale.
Printre altele, textul se distinge prin faptul că aici găsim un indiciu important cu privire la modul în care poate fi înțeles liricul "Tu" la Trakl. Ambele strofe ale poemului de față arată o juxtapunere caracteristică: "Eu" și "Tu".
De ambele dăți "tu" este vorbitorul însuși, adresat de o a treia persoană, în prima strofă "vânt", în a doua strofă "o voce moartă". Acest lucru devine explicit prin introducerea celor două puncte anunțând vorbirea directă.
"Cum totul pare a fi atât de bolnav", este versul pe care-l citim în poemul lui Trakl "Primăvară veselă". Aici, în "Plimbare de seară", este vocea unei iubite moarte care îi evocă vorbitorului ("sunetul... care... vorbește") un mesaj analogic. Legătura dintre "fie-ți" și "durere" găsește în prima strofă un complement conceptual cu salutul vântului către ego: "Săracă-i a inimii tăcere". Aceasta evocă imaginile ocultismului, în special teosofia bine-cunoscută de Trakl, doctrina "vălului iluziei" existenței lumești (în hinduismul "Maya") și conceptul creștin de "a deveni", ca un proces dureros de dezvoltare.
Poetul expresionist August Stramm a publicat un poem în 1914 intitulat de asemeni "Plimbare de seară". O referință la textul lui Trakl nu se poate recunoaște.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce et decorum est
Încovoiați sub pânzele de cort, ca niște bătrâni cerșetori,
Cu genunchii trosnind, horcăind, înaintam prin glod până când,
Vânați de flama napalmului, de gloanțele miilor de trăgători,
Ne târam sleiți înapoi spre bărăcile noastre sordide blestemând.
Oameni mărșăluind în somn. Mulți își pierdeau bocancii-n hlei,
Dar înaintau șchiopătând, plini de sânge. Orbiți; schilozi și reumatici.
Beți de oboseală; surzi până și la bufniturile de lângă ei
Ale bombelor cu gaz, mărșăluind, mărșăluind istoviți și-apatici.
GAZ! Iute, băieți! valuri de mișcări stângace, ins lângă ins
Trăgând febril pe cap măștile-n ultima secundă,
Însă cineva țipă, alunecă-n mocirla aceea imundă,
Asemeni unui om căzut în flăcări sau în var nestins.
Ca-n vis, prin sticla măștii aburită,-n lumina zilei verde crud
Ca prin pânzele mării verzi, l-am văzut îngenuncheat.
De-atunci în toate visele mele-i prezent, îl aud,
Și-l văd cum țipă și cum din șanț întinde mâna, sufocat.
Dacă-n fiecare noapte, ca într-un coșmar, ai putea fi
[...] Citește tot
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Echipajul Uboot-ului
Vai de flăcăii blonzi care pe mările fremătătoare
Pândesc prada-n ambuscade autentici vânători
Aromind așteptarea cu conversații duioase, fermecătoare,
Despre niște căsuțe albe înecate-n valuri de flori
Undeva pe lângă Rin! Nava comercială-i tot mai aproape;
Fulgerător, torpila lor o lovește, precis, sub linia de plutire;
Marea și victimele gem laolaltă, curg aceleași lacrimi sărate;
Războinicii înalță unui zeu german, păgân, ode de cinstire.
Pentru că ei preferă o moarte brutală și hidoasă, sufocantă,
În bezna adâncurilor mării, prinși în propria capcană,
Unei vieți în care cauza pentru care luptă va fi judecată
De generația viitoare flagelul provocat de mândria vană
Care promite lumina Zilei, dar oferă penumbra morții, Noaptea;
Unei vieți în care-și vor detesta patria, un nume-atât de sfânt,
Și de măreț, atât de blamabil, patrie care le-a trădat loialitatea
Cerându-le să comită cele mai abominabile crime de pe pământ.
[...] Citește tot
poezie de Katharine Lee Bates, 1859-1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parabola bătrânului și a tânărului
Așa că Abraham s-a ridicat, și-a spart lemnele, și-a plecat,
Și-a luat cu el amnarul și iasca, și-un cuțit.
Și cum stăteau ei doi acolo, umăr lângă umăr,
Isaac primul născut a luat cuvântul și-a spus, Tată,
Toate sunt pregătite, fierul și focul,
Dar unde este mielul pentru această ofrandă a arderii de tot?
Atunci Abraham a legat tânărul cu curele și chingi,
Și a ridicat parapeți, și a săpat șanțuri,
Și a scos cuțitul să-și ucidă fiul.
Când, iată! Un înger a strigat din slavă
Și i-a spus, NU atinge băiatul,
Nici nu-i pricinui vreun rău. Uite,
Un berbec, prins cu coarnele în tufiș;
Oferă Berbecul Trufiei, în locul copilului.
Dar bătrânul nu a acceptat, ci și-a ucis fiul,
Și jumătate din copiii Europei, unul câte unul.
[...] Citește tot
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imn pentru tineretul condamnat
Ce clopote bat pentru oamenii care mor ca niște vite?
Doar monstruoasa furie-a armelor scuipând moarte.
Doar lătrăturile mitralierelor, cadențate și rapide,
Pot însoți rugăciunile lor grăbite, disperate.
Pentru ei nu mai există jigniri; nici rugăciuni, nici sunet de clopot;
Nici voci care să-i plângă mai puțin corul venit din fortărețe,
Fiorul, corul dement al gemetelor făcute de obuze peste tot;
Și trompetele mânându-i spre cețuri încercănate de tristețe.
Ce lumânări pot fi aprinse pentru-a fi izbăviți de-acest ceas?
O, nu, nu în mâinile băieților, ci în ochii lor
Vor străluci ultimele scântei de bun rămas.
Paloarea pe fruntea fetelor va fi giulgiul lor mângâietor.
Flori, tandrețea unor minți înțelegătoare,
Amurgul, o coborâre de jaluzele-n zilele cu soare.
***Locotenentul Wifrid Owen a căzut în luptă pe 4 noiembrie 1918, în timpul traversării Canalului Sambre-Oise exact cu o săptămână înainte de semnarea armistițiului care încheia primul război mondial.
poezie de Wilfred Owen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În Primul Război Mondial și armata țarului părea că suferă de hemofilie.
aforism de N. Petrescu-Redi din Nopți albe în Laconia
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
În Est
Sălbaticelor orgi furtunilor de iarnă
Se-aseamănă cu a poporului mânie,
Undele violete ale bătăliei,
Desfrunzite stele.
Cu sprâncene sparte, brațe argintii
Flutură muribunzilor soldați noaptea.
În umbra tomnaticului frasin
Suspină spiritele celor măcelăriți.
Spinoasă sălbăticie orașul înconjoară.
De pe trepte sângerânde alungă luna
Îngrozitele femei.
Lupi sălbatici au pătruns prin poartă.
Comentarii
După părerea lui Ludwig von Ficker, poemul a fost scris în august 1914, probabil încă în Innsbruck. Trakl a plecat la Innsbruck pe 24 august cu un transport militar de la Innsbruck pentru luptele din primul război mondial. Ficker a publicat poezia după moartea lui Trakl în "Brenner", Anuarul 1915, publicat în primăvară, sub "Georg Trakl: Ultimele poezii". Și aceasta cu precizarea "august 1914".
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Primul Război Mondial și armată, adresa este: