Prometeu şi foc

Prometeu a furat focul zeilor şi astfel a putut fi ars Giordano Bruno.

aforism celebru de Stanislaw Jerzy Lec
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prometeu a furat focul zeilor şi astfel a putut fi ars Giordano Bruno. De unde vine această idee. Am făcut [...] | Citeşte tot comentariul

Focul a fost momeală pentru vultur, nu pentru Prometeu. Învătaţi să spuneţi asta mereu, dacă vreţi vreun foc de la vreun zeu.

aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperirea focului

Primul poem l-a scris Prometeu
cu focul furat din sângele meu

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (1 octombrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerecunoştinţă

Furat-a focul şi-a plătit
Să ne aducă-n dar comoara,
Dar Prometeu n-a bănuit
C-o să-ţi aprinzi cu el ţigara.

epigramă de Elis Râpeanu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

- Fac apel la încetarea focului! Semnat: Prometeu!

aforism de Mihail Mataringa (3 februarie 2016)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu Prometeu a aşezat focul sub rugul lui Giordano Bruno.

aforism de Vasile Ghica
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum a ajuns un oarecare Prometeu la dumnezeescul foc? Cu ce drept l-a luat?

Karel Capek în Cartea apocrifelor
Adăugat de Doina Bumbuţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru focul furat de la zei a plătit Prometeu; pentru cel adus de Eros plătim noi.

aforism de N. Petrescu-Redi din La fereastra oglinzii (2000)
Adăugat de Mariea Petrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că ne-a adus focul, lui Prometeu i s-au ridicat statui. Dar s-a întors din Olimp cu palmele arse.

aforism de Valeriu Butulescu din Steagul roşu (1983)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plagiatorul

Din focul sacru a furat,
Dar să ne ierte Dumnezeu,
Căci nu e primul vinovat,
A mai furat şi Prometeu!

epigramă de Mircea Ionescu-Quintus din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Competenţă

Strivindu-şi doctoral chiştocul,
De Prometeu a spus cândva:
Putea s-ajungă cineva
De nu s-ar fi jucat cu focul!

epigramă de Sorin Pavel din Epigramişti cu sau fără voia lor (1983)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mitologică

Biet prometeu! N-ai bănuit,
Furând un foc întâia oară,
Că-n urma ta, doar c-un chibrit,
Mi-aprind pe stradă o ţigară.

epigramă de Titu Ionescu-Boeru din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetului Ion Blănaru, după ce s-a încumetat a scrie o epigramă în Cenaclul "Viaţa Buzăului"

Consumat-ai şapte file,
Trebuindu-ţi şapte zile,
Să-mi răspunzi cu astă strofă.
Chiar de-ai blană, nu ai stofă.

Mă ataci fără de teamă,
Pari a fi chiar temerar,
Blană ai, de bună seamă,
Te conjur, rămâi blănar!

Vrei să furi, ca Prometeu,
Focul sacru dar nu-s trist:
Meritul va fi al meu,
De-o să ajungi epigramist.

După cum zicea o fată,
Ce-o duceai de braţ, odată,
Eşti seducător, bădie
Dar numai prin... poezie.

poezie celebră de Gheorghe Culicovschi din Cenaclul "Viaţa Buzăului" (1987)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofe pentru foc

Când Prometeu te-a smuls din mâna atotputernicului Zeu, îmbogăţind cu-o jertfă nouă altaru-arhaicelor mituri, el n-a ştiut că - drept răsplată - în urma lui, alt Prometeu îi va reduce sacrificiul la o... cutie de chibrituri...

Deşi-ai rămas acelaşi veşnic, nu eşti acelaşi niciodată şi nici nu porţi acelaşi nume când construieşti sau când distrugi sau când - trăindu-ţi moştenirea fatală şi nenduplecată - presari în urma ta blesteme sau faci să ţi se-nalţe rugi...

Nu eşti acelaşi niciodată...
Nici când despici copacii-n două, nici când pătrunzi din casa-n casă, ameninţându-ne avutul, şi nici când - strânşi în jurul vetrei - ne dai ades prilej şi nouă să stăm de vorbă cu bunicii, cu morţii scumpi şi cu trecutul...

Şi totuşi tu eşti deopotrivă şi cobea noastră, şi norocul. Şi-oricare-ar fi voinţa Celui de Sus, te binecuvântăm, deşi din darurile vechii mitologii tu singur - Focul - nu ne-ai fost dat de bunăvoie şi-a trebuit să te furăm...

poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru toată lumea (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu-ţi fie teamă să fi diferit
Iubind cum alţii nu au putut iubii!
La ce foc acum te-ai m-ai încălzii?
De Prometeu nu ar fi fost de zei hulit...

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiorul magic al focului din noi merită venerat şi arătat lumii întregi, întru cinstirea jertfei lui Prometeu; cu fiecare etapă ce o străbatem luminoşi înălţându-ne precum pasărea Phoenix.

aforism de Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi fraţi scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiş intră Luna, braţ la braţ cu Sulful şi Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roşu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund… Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix şi volatil în aceeaşi cochilie! Trup şi suflet, materie şi spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-aţi ascuns, voi, trepăduşi ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberaţie. Şapte vulturi abia ţin piept leului dezlănţuit... Ajunge! Lăsaţi focul să se întoarcă la cer, vipere de gheaţă! E ceasul la care nevăzutul prinde contur şi poemul trece în cristal. Aur esenţial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece şi subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăşi. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!

replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti aspră cu tine, ajungi şi la astre?

Eşti aspră cu tine, ajungi şi la astre?
Tu nu aveai aripi, ca oricare om.
Cum s-au frânt ele, când omul doar umblă?
Învaţă ce-i umbletul de la ţestoase,
doar ele cunosc poemul de secole.
Ah, neputinţa de-a-ntoarce trecutul,
precum Prometeu ce regretă azi focul,
cu veşnicia am un contract,
citeşte-l, vei înţelege mai mult.
Nu eu l-am scris, eu cred în Absurd.
Absurdul e însuşi Cel Unic, Puternic,
nu căuta în abis mângâiere,
nu căuta oglinzile mute,
poeţii ştiu să vorbească oriunde,
chiar şi în moarte, deşi ea nici nu este.
Zâmbeşti, ce e zâmbetul?
O rază firavă. Pierdută pe veci,
Pe veci adorată. Astfel să te vezi,
Poezia nu minte.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultima speranţă

Foc, teroare, suferinţă... parcă-am fi într-un război...
Măşti, hoţie, conspiraţii... Curge lacrima sub gene,
Plâng pe umeri,, patrioţii" sau se-ascund într-un butoi
Să nu vadă, să n-audă... ca pe vremuri Diogene.

Prometeu a furat focul, noi avem un foc în piept,
Parcă şi-a deschis Pandora cutia plină cu rele,
Jupiter azi se răzbună,... dar războiul e nedrept,
Ţara este în derivă ca o navă fără vele...

Vinovaţii fără vină, ca şi acarul Păun,
Stăm cu capete plecate sub sabia lui Damocle,
Cu săgeţi înfipte-n umăr ne îmbie-un căpcăun
Şi dumbrava minunată scrie-o dramă de Sofocle...

Numai Domnul poate scoate o corabie la mal...
Îl invoc s-alunge răul, să redea dreptul la viaţă,
Să trimită aripi albe protectoare prin spital
Şi s-arunce-n hăuri vrajba... El ni-i ultima speranţă...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul cu focul - poezie epigramatică

Pe grill îl perpelea vecina,
Pe-un pompier deloc deştept:
I-a ars în timp record chenzina...
Din portofelul de la piept!

Având la inimă un foc,
Ce pe vecini a prins să-i ardă,
Sunt bârfe despre ea în bloc...
Nu-i bombă sexy ci petardă!

Cu focul întrecând măsura,
Că mândra prea era di vină:
I-a spus un medic că arsura
Va trece cu penicilină!

Ca generosul Prometeu,
Furând din foc întâia oară,
L-a pedepsit şi Dumnezeu...
C-o pensie alimentară!

poezie satirică de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!