Citate despre Prometeu și vulturi
citate despre Prometeu și vulturi (inclusiv în versuri).
- Pământ (vezi și Terra)
- Pământul este stânca cea mare, de care omenirea, adevăratul Prometeu, e încătușată și sfâșiată de vulturul îndoielii. Ea a furat lumina și suferă pentru asta tortura.
definiție celebră de Heinrich Heine
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Focul a fost momeală pentru vultur, nu pentru Prometeu. Învătați să spuneți asta mereu, dacă vreți vreun foc de la vreun zeu.
aforism de Octav Bibere
Adăugat de Octav Bibere
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Prometeu. Acest destin este destinul omului însuși. Omul este înlănțuit de cele trecătoare. Vulturul smulge bucăți din el. Trebuie să îndure. Poate atinge supremul doar dacă își caută destinul în singurătate.
Rudolf Steiner în Creștinismul ca fapt mistic și misteriile Antichității
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt vulturi care declară că Prometeu a murit de hepatită.
aforism de Valeriu Butulescu din ziarul "Steagul roșu" (1983)
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prometeu înlănțuit ne aduce aminte de vulturul dezlănțuit.
aforism de N. Petrescu-Redi (15 februarie 2018)
Adăugat de N. Petrescu-Redi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă femeile ar fi mute, bărbații ar fi mult mai nenorociți. Scăpați de permanența unei limbuții, n-ar avea decât beneficiul superficial comod al acestei tăceri. Dar femeia devenită tăcere ar imensifica orice dragoste, chinuind-o nu cu muștele meschine ale vorbelor, ci cu vulturii prometeici ai enigmelor nedezlegate.
citat celebru din romanul Lorelei de Ionel Teodoreanu
Adăugat de Yannuka
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeus și Prometeu
Zeus, ca un zeu matur,
Ocolind pe Dumnezeu,
L-a predat pe Prometeu
În ghearele unui vultur.
madrigal de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
în mine mai trăiești încă
rană adâncă de Prometeu
înlănțuit pe stâncă
blestemul
și vulturul mănâncă
gogyohka de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prometeu
I
Titan! Al omenirii chin,
Mereu disprețuit de zei,
În ochii-ți, veșnice scântei,
S-a oglindit întreg, hain.
Ți-a fost răsplată suferința
Care ți-a măcinat ființa,
Și lanțul, vulturul, o stâncă,
Tortura crâncenă și-adâncă
Pe care-o inimă vitează,
Doar solitudinii-o trădează,
În mândra ei însingurare, -
Dar și atunci cu-o șoaptă mută
Ca cel de sus să nu-i audă
Suspinul stins în murmurare.
(...)
poezie celebră de Byron
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
în mine mai trăiești încă
rană adâncă de Prometeu
înlănțuit pe stâncă
blestemul e
și vulturul mănâncă
gogyohka de Elena Predușel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mitul lui Prometeu se poate reinterpreta ca o scenă ținând de aparatul psihic al subiectului performanței din zilele noastre, care își face singur violență, care se războiește cu sine însuși. Subiectul performanței, care se crede în libertate, este în realitate încătușat ca Prometeu. Vulturul, care îi devorează ficatul necontenit regenerat, este alter ego-ul său, cel cu care se războiește.
începutul de la Agonia erosului de Byung-Chul Han (2010), traducere de Viorica Nișcov
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la Prometeu și vulturi, dar cu o relevanță mică.
Don Siempre (aruncă în Vas diverse medicamente): Aur potabil... Argint orizontal... Iată apa celor doi frați scoasă din soră! Arbore metalic, cer mijlociu! Inima lui Saturn! În casa Soarelui, pe furiș intră Luna, braț la braț cu Sulful și Mercurul... Aceasta nu mai e nuntă, ci adevărată orgie chimică! Câtă nemurire zace în acest grăunte de elixir roșu! Rugina nu va atinge, nici oameni, nici metale! Bolile se ascund Moartea fuge, speriată de moarte... Piatră animală, pământ adamic. Rouă feminină de martie, rouă bărbătească de septembrie... Iată oul filozofal! Fix și volatil în aceeași cochilie! Trup și suflet, materie și spirit... Acum se va porni vârtejul eteric, vântul turbat al sudului. E nevoie de foc! Un fulger, Tată, sau măcar o scânteie divină! Că fără foc, nimicul va fi în veci nimic. Unde v-ați ascuns, voi, trepăduși ai lui Prometeu? Foc de roată! Foc filtrat! Foc de reverberație. Șapte vulturi abia țin piept leului dezlănțuit... Ajunge! Lăsați focul să se întoarcă la cer, vipere de gheață! E ceasul la care nevăzutul prinde contur și poemul trece în cristal. Aur esențial, eliberat de zgura cuvintelor! Aerul e rece și subtil, iar zăpada, mai albă decât ea însăși. Argint! Argint zburător! Eu ning, eu ning! Eu ning!
replică din piesa de teatru Don Siempre, scenariu de Valeriu Butulescu (2005)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea mult!
Prea mult ați furat,
V-ați înfruptat din mine,
Ca niște corbi nebuni,
Flămânzi de albumine.
Lăsați poemul meu,
Voi corbi cu clonț de vultur,
Ajunge-un Prometeu,
Eu nu rănesc, nu tulbur!
Prea mult amatorism,
Prea trist și derizoriu,
Nu însemnați nimic,
Cloncani de promontoriu.
V-am tot îngăduit,
V-ați cocoțat pe mine,
Este deja prea mult,
Ridicoli fiecine!
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când cerul
când cerul pare că se leagă de pământ
cum Prometeu legat de stâncă spre eternă răzbunare
e semn că o potecă leagă lăcrima de vis
și-împărăția se arată celui care vede
cuvintele-s corăbii părăsite
care străbat tăceri spre tihna unui port
de multe ori, primesc la bord bucăți de viață
ce se vor smulse de un vultur hămesit
arca se-ascunde printre vârfuri ostenite
corăbiile prin prăpăstii de uitare
Titanicu-și ascunde neputința
cuvintele, multe uitate, încă speră
poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se zice că Prometeu avea probleme hepatice. Suferea de vultur. Eu am probleme mitologico-digestive. De la un timp, nu mai înghit nimfele.
Teodor Burnar
Adăugat de Teodor Burnar
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Curbura inimii
rabatasem încărcătura de revolte
înainte de micul dejun
pâinea bine unsă cu spaimă rămânea să mucezească pe farfurie
în mâzga discursurilor politicienilor
o pupă mușca puțin din lumină
dincolo de voință
gratiile scoteau umbra din oameni
furiile îmbrăcate de la solduri erau zdrențe pe mine
vântul își ridica vela argintie
nu-mi păsa
pielea fermenta de sori minusculi
ochiul
pivota în adâncuri
ce nu știam se desprindea din piatră
cioburi de suflet construiau
un templu
străjuiți de sfinx
un vultur și un prometeu filtrau
pragmatici
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voievodul de piatră
Nașterea lui a suprimat metafizica.
I-a dezarmat și i-a biruit pe zei:
în jarul focului luminând albastru,
și-a devansat destinul și i-a devenit stăpân;
n-a mai fost interesat să-și trăiască viața
ca un condamnat în cătușele timpului.
Vulturul lui Zeus n-a reușit să-i smulgă ficatul.
Asemenea lui Prometeu,
s-a răfuit cu moartea propriei morți;
în urma armistițiului planetar,
a căpătat dreptul la nemurire.
Captiv continuu în trecutul viitor,
cu ochii larg deschiși peste țara dacilor,
de pe soclul său de piatră carpatină,
Sfinxul, înțepenit în taina lui divină,
cu stăruința înnobilată în cutele adâncite de pe frunte,
rămâne ursul de piatră românesc
în chip de voievod înferecat în vârful de munte.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prometeu
Vultur din geneza lumii
Lasa-mi-l pe Prometeu,
Te stârnesc din cer nebunii
Care sângerează-n eu.
Nu mai suge stropi de viață
Zdrobind inimi de atom,
Stinge fulgerul și-nghiață
Vrajba dintre cer și om.
Și te-ntoarnă și îl lasă
Prins pe stânca din înalt,
Ia-ți și moartea cea cu coasă,
Îți ajunge! Gata! Halt!
Astăzi voi fi un Heracle
Săgetându-te în zbor,
Vreau o lume fără racle,
Printre noi să îl cobor.
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Doroftei Doimăneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Focul ...
Când Prometeu a furat focul
Cercându-și cu zeii norocul,
Plăti tribut, mai tot ficatul,
La vulturii din tot înaltul.
Căci zeii, nemiloși din fire,
L-au pedepsit a uneltire,
Lăsându-l pradă, strâns în lanțuri,
Ca vulturi să-și înfrupte clonțuri.
Dus pe pământ, de când se știe,
Poartă speranță și pustie,
Tăciuni, cărbuni, forță deplină;
E fulger, trăznet și lumină.
Din putregaiuri și din iască,
Flăcări hulpave gura căscă
Și pârjolesc cu nepăsare
Pădure, miriște, hambare.
Mistuie-ncet tot putregaiul;
Scântei sar, zgândărind vătraiul,
Sau ard mocnite pe jăratec,
Trosnind însuflețit, sălbatec.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieții (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Preludiu de toamnă
este toamnă iar acum,
cerul s-a-ncărcat cu fum,
la margine de drum speriat
și soarele s-a spânzurat.
noaptea-n zdrențe stă pe ramuri,
vântul bate trist în geamuri,
cu trena încâlcită-n spini
se plimba toamna prin grădini.
pe braț cu coșul darnic stând,
aduce daruri tot trecând
prin piețe, magazine, târguri
sfidând tristețea din amurguri.
în giulgiul zâmbetului ei,
sclipesc doar câteva scântei,
frumoase clipe de iubiri
ce nu sunt decât amintiri.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu (15 septembrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre Prometeu și vulturi, adresa este: