Puşkin despre ceas

Drum de iarnă

Printre ceţuri mohorâte
Trece luna singurea
Şi lumini posomorâte
Se aştern pe alba nea.

Ninge-ncet de-a lungul văii,
Troica lunecă uşor,
Sună-n noapte zurgălăii
Monoton, obositor.

Ceva drag răsună-n cântul
Îngânat de vizitiu:
Ba un zvon de veselie,
Ba un dor de ceas târziu...

Nicăieri lumini aprinse...
Nici bordeie... Drumu-i greu...
Numai zeci de verste ninse
Întâlneşti mereu, mereu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin, traducere de Liviu Deleanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

De trec pe strada zgomotoasă

De trec pe strada zgomotoasă
Prin temple pline de m-abat
Între besmetici de-s la masă
Eu de-al meu vis mă las furat.

Spun: anii grabnic s-or aşterne
Şi câţi suntem, fără popas
Vom trece toţi sub bolţi eterne -
Cuiva, curând i-o bate-un ceas...

Un gând lângă stejar îmi vine:
El patriarh din codrii grei,
O să mă-ngroape şi pe mine,
Aşa ca pe părinţii mei.

Spun pruncului cu duioşie:
Adio! Îţi las locul meu.
Să putrezesc mi-e datul mie
Iar ţie, să-nfloreşti mereu.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşindu-mi truda

Sosit-a ceasul: truda mea de ani de zile s-a sfârşit.
De ce mă-ncearcă atunci, în taină, atâtea gânduri neguroase?
Sunt oare asemeni cu hamalul, care, sfârşindu-şi munca lui,
Şi luându-şi plata i se pare că nu mai are ce să facă?

Sau milă mi-e de-această trudă, tăcuta nopţii călăuză,
Prietenă cu Aurora şi cu-nţelepţii zei penaţi?

poezie celebră de Puşkin (1830), traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea

O floare veştedă zăresc
Ce-a fost uitată între pagini,
Şi-un vis ciudat, nepământesc
Trezeşte-n pieptul meu imagini.

Pe unde a-nflorit, şi când?
De care Mai avut-a parte?
Şi cine-a rupt-o, cu ce gând?
Şi pentru ce a pus-o-n carte?

Să amintească un bun rămas?
Vreo întâlnire sub murmure?
Sau vreo plimbare-n molcom ceas
Pe câmp ori poate prin pădure?

Mai sunt pe lume el şi ea?
În ce ungher se află oare?
Sau poate-s veştejiţi aşa,
Precum aici această floare?

poezie celebră de Puşkin din Opere alese (1828), traducere de George Lesnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire

Când zarva zilei se preface-n şoapte,
Şi-n pieţele, de linişte-acum pline,
Şi-aşterne umbra străvezia noapte,
Iar somnul cu răsplata trudei vine,
Atunci începe truda mea şi chinul,
Şi ceasurile picură-n tăcere:
În nemişcarea nopţii simt veninul
Mustrărilor arzând pân' la durere.
În cugetul meu trist, noian de vise,
Sfâşietoare gânduri s-au ivit.
Iar amintirea iese din abise
Rostogolindu-şi ghemul nesfârşit.
Şi recitindu-mi viaţa mea în silă
Blestem şi mă cutremur, plâng amar,
Dar rândurile triste de pe filă
Răsar prin pânza lacrimilor iar.

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Alexandra Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presimţire

În tăcere se-adunară
Norii deşi pe chipul meu;
Soarta înciudată, iară
Mă ameninţă din greu...
Am s-o-ntâmpin cu răbdare?
Îi voi mai păstra dispreţ?
Voi avea ne-nduplecarea
Mândrei mele tinereţi?

După-o viaţă zbuciumată,
La furtuni nepăsător,
Poate şi de astă dată
Aflu ţărmul salvator...
Dar presimt de azi, şi sânger,
Ceasul neînduplecat,
Şi-ţi strâng mâna ta de înger,
Cât e vreme, înc-o dat'.

Blând, cu-a vocii tale vrajă
Bun rămas, şopteşte-mi dar,

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Către Ceaadaev

Cu glorie, nădejdi, iubire,
Ne-ai răsfăţat, tu, amăgire,
Puţină vreme, în trecut;
Petrecerile tinereţii
Ca ceţurile dimineţii
Şi ca un vis au dispărut.
Ci-n noi dorinţa arde încă,
Sub cei mai crunţi stăpânitori
Stăm ascultând nerăbdători
A patriei chemare-adânca.
Al libertăţii ceas slăvit
Cu-ncredere nezdruncinată
Il aşteptăm, cum un iubit
O întâlnire minunată.
Cât libertatea o visăm,
Şi-onoarea-n inimi ne trăieşte,
Prieteni, ţării să-nchinăm
Speranţa care-n suflet creşte!
Tovarăşe, să crezi! Cândva
Va răsări măreaţa stea

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ancearul

Într-un pustiu uscat, zgârcit,
Înţelenit şi ars de soare,
Ancearul stă ca un cumplit
Străjer, stingher în larga zare.

În ceasul rău l-a-nfiripat
Natura stepelor, haină,
Şi cu un vecin l-a adăpat
Din frunze pân'la rădăcină.

Şi picuri de otravă curg
Din coajă, când dogoarea-i vie,
Şi se încheagă în amurg
Într-o răşină străvezie.

Nici păsări şi nici tigrul chiar
Să vină-n preajma-i nu încearcă,
Copacul morţii vântul doar
L-atinge şi de boli se-ncarcă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Puşkin (1828)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!