Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

Rabindranath Tagore despre cunoaștere

Rabindranath Tagore

Când vocea liniștii îmi atinge cuvintele, Îl cunosc și astfel mă cunosc pe mine.

citat celebru din
Adăugat de Adriana PleșcaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gora Vol. 2" de Rabindranath Tagore este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -13.39- 5.99 lei.
Rabindranath Tagore

* * *

Privirea-ți întrebătoare e plină de-ntuneric. Ar vrea să cunoască gândul ce mă frământ㠖 ca și luna, adâncul apelor. Am desfășurat înaintea ochilor tăi, de la o zi la alta, toată viața mea. Nimic n-am ascuns și nimic n-am reținut privirilor tale, și iată de ce tu nu mă cunoști.

De viața-mi ar fi o gemă, aș frânge-o în mii de bucăți și, strângându-le într-un șirag, le-aș atârna gâtului tău. De n-ar fi decât o floare gingașă și plină de viață, aș smulge-o de pe tulpina ei s-o anin părului tău. Dar ea, ea nu-i decât inimă, draga mea. Cunoaște careva marginile ei? Marginile ei necunoscute sunt și ție, și totuși stăpâna acestei împărății ești! De n-ar fi decât o clipă de plăcere, ai vedea-o înflorind într-un surâs de fericire și pe dată ai înțelege-o. Și dacă n-ar fi decât chin, s-ar topi în mii de lacrimi cristaline, reflectând fără de șoaptă taina ei. Dar ea... e dragoste, iubita mea! Plăcerea și chinul ei sunt nețărmurite. Dorințele și fericirile sunt veșnice. Și așa de aproape e de tine – ca însăși viața ta. Dar niciodată n-o vei cunoaște în toată a ei putere.

poezie celebră de din Grădinarul
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

VI

Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: "Vino, iubito, să zburăm în codru."
Pasărea îmblânzită murmură: "Vino aici, să trăim alături în colivie."
"Printre aceste gratii unde aș avea loc să-mi întind aripile?" spuse pasărea liberă.
"Vai! strigă prizoniera. Nu știu unde m-aș putea așeza pe bolta cerească."

"Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii."
"Rămâi lângă mine! Te voi învăța o muzică savantă."
Pasărea pădurii răspunse: "Nu, nu! Cântecele nu se pot învăța niciodată."
Pasărea din colivie grăi: "Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii."

Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorința de a se cunoaște.
Ele bat din aripi și cântă: "Vino mai aproape, dragostea mea!"
Pasărea liberă strigă: "Nu pot, mi-e teamă de ușa închisă a coliviei tale."
"Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase și moarte."

poezie celebră de din Grădinarul (1913), traducere de George Popa
Adăugat de Silvia VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiA fost scris un comentariu până acum.
Spune-ți părerea!
în alte limbiEste disponibil și textul în engleză.
Rabindranath Tagore

Acolo unde mintea nu se teme

Unde mintea nu se teme și fruntea este ținută sus;
Unde drumul cunoașterii e liber;
Unde lumea nu este fragmentată de înguști pereți domestici;
Unde vorbele vin din adâncimea adevărului;
Unde truda-și întinde neobosită brațele spre perfecțiune;
Unde râul limpede-al rațiunii nu se pierde-n deșertul trist al rutinei mortale;
Unde mintea este îndrumată de Tine-n deschiderea largă-a gândului și-a acțiunii –
Acolo, în acel paradis al libertății, O, Tată al meu ceresc, trezește țara mea.

poezie celebră de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

Caut har, îngăduie-mi odihnă...

Caut har înaintea Ta,
îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine!
Lucrările ce le fac,
le voi sfârși mai apoi.

Pustie de vederea feței Tale,
inima mea nu cunoaște răgaz și tihnă
și truda mea-i numai povară fără margini
într-un pustiu de suferință.

Acum vara a venit la fereastra mea,
cu murmurul și suspinele ei
și albinele grăbite
aduc dragoste tufișului înflorit.

Iată ceasul de pace și de cântare,
față către față cu Tine,
binecuvântarea vieții mele,
în liniștea acestui blând popas!

poezie celebră de din Gitanjali - Ofranda Lirică
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

* * *

Acolo unde mintea nu e încolțită de frică și poți să-ți ții capul sus,
Acolo unde cunoașterea e liberă pentru toți,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereții înguști ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduința neobosită își întinde brațele spre perfecțiune,
Acolo unde izvorul clar al rațiunii nu și-a pierdut calea în nisipul mohorât al deșertului obișnuințelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăși în tot mai larga gândire și acțiune,
Acolo în Raiul libertății, o, Tată, acolo să se trezească țara mea!

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

* * *

Zi-mi despre el tot ce poftesti:
cunosc ce lipsuri are fiul meu.
Nu-l indragesc pentru ca-i bun
ci pentru ca e fiul meu!
Cum poti sa stii cat mi-i de scump,
daca tu incerci, ca pe cantar,
sa-i dramuiesti cat ii atarna meritele
fata de multele-i cusururi?
Cand trebuie sa-l pedepsesc,
mereu mai mult simt ca-i fiinta din fiinta mea.
Si, cand il fac sa lacrimeze, imi plange inima cu lacrimile lui.
Doar eu am dreptul sa-i aduc vina
si cu blandete sa-i dau pedeapsa,
pentru ca numai cel ce iubeste
poate sa indrume pedepsind...

poezie celebră de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

* * *

M-am trezit și am găsit mesajul tău o dată cu dimineața.
Nu știu ce-mi aduce, pentru că încă nu am învățat să citesc.
Voi lăsa savantul neștiitor al cărților sale și n-am să-l întreb:
știu eu dacă ar putea el să-l înțeleagă?

Mi-am atins fruntea cu scrisoarea ta, am apăsat-o pe inima mea,
iar când noaptea va veni mută și stele se vor arăta
una câte una, am s-o deschid pe genunchii mei și voi sta tăcut.

Frunzele murmuitoare mi-o vor citi cu glas tare;
râul grăbit mi-o va fredona și cele șapte stele
ale cunoașterii mi-o vor cânta în ceruri.

Nu pot găsi ceea ce caut; ceea ce aș vrea să învăț nu înțeleg,
dar această veste pe care n-am izbutit s-o deslușesc
mi-a ridicat povara, și gândurile mele s-au preschimbat în melodii.

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la cunoaștere, dar cu o relevanță mică.

Rabindranath Tagore

VI

Pasărea domesticită sta în colivia ei - iar pasărea liberă în pădure.
Întâmplarea le întâlni când vremea apropierii lor se născu.
Pasărea sălbatică strigă: "O! Draga mea prietenă - hai să zburăm prin largul pădurii".
Pasărea din colivie șoptea: "Vin-o aici, aici amândouă trăi-vom în astă colivie".
"Oare între zăbrele - putea-voi să-mi întind larg, larg, aripile mele?" - spunea pasărea liberă.
"Vai! - n-aș ști în ce loc să-mi fac cuib sub întinsul acestei bolte înstelate" - spunea pasărea întemnițată.

Draga mea - vino să cântăm - cântarea pădurilor.
Apropie-te de mine și te voi învăța vorbirea celor știutori.
Pasărea pădurilor răspunde: "Nu - niciodată cântecele nu se pot învăța".
Pasărea din colivie spune: "Vai! deloc nu cunosc încă al pădurii cânt".

Sunt dornice de atâta dragoste - dar niciodată în zborul lor nu-și vor putea atinge aripile.
Printre zăbrele se privesc și dorința de a se pătrunde le e zadarnică.
Își flutură aripile și neîncetat își cântă: "Vino lângă mine, dragostea mea!".

Cea cu aripile libere strigă: "Nu - nu pot - mi-e teamă de porțile zăvorâte ale coliviei tale".
Cea întemnițată rostea: "Vai! cât de vlăguite și pline de moarte-mi sunt aripile!".

poezie celebră de , traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

* * *

Sunt dornic să-ți spun cuvintele cele mai adânci pe care aș putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă de râsul tău. Iată de ce îmi râd de mine și fac să izbucnească taina mea în mii de glume. Nesocotesc chinul meu de teamă să nu-l nesocotești tu.

Sunt dornic să-ți spun cuvintele cele mai simțite pe care aș putea să le spun. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu le vei crede. Iată de ce le prefac în minciuni și-ți spun prin ele ceea ce nu gândesc. Las să apară durerea mea ca ceva nechibzuit, ca nu cumva s-o iei tu drept nechibzuință.

Sunt dornic să-ți aleg cuvintele cele mai prețioase, pe care aș putea să le rostesc. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că nu la fel îmi vei răspunde. Iată de ce sunt plin de mândrie de această putere a mea: te chinui – de teamă că nu vei cunoaște niciodată chinul.

Sunt dornic să mă așez plin de tăcere lângă tine. Nu îndrăznesc, de teamă că buzele-mi vor trăda inima. Iată de ce vorbesc mult și fără de șir – ca să ascund taina inimii mele în această vorbărie. Chinui suferința mea ca nu cumva să mi-o chinui tu.

Sunt dornic să mă depărtez de tine. Nu îndrăznesc; mi-e teamă că vei întrezări lipsa mea de bărbăție. Și iată de ce vin spre tine cu fruntea sus și cu un aer nepăsător. Privirea chinuitoare a ochilor tăi îmi ațâță durerea în fiecare clipă.

poezie celebră de din Grădinarul
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rabindranath Tagore

XII

Dacă din dorința de a face ceva, vrei să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Apa va cuprinde cu putere picioarele tale și-ți va susura taina ei.
Umbra ploii ce vine, se-ntinde peste dune, nori negri întunecoși se odihnesc pe coroana albastră a arborilor, întocmai ca smocul de păr, pe sprâncenele tale.
Cunosc prea bine mersul pașilor tăi.
Sunetul lor face să zvâcnească neîncetat inima mea.

De trebuie să umpli ulciorul tău, vino – vino la lacul meu.
Dacă trântită în voie – vrei să lași să lunece pe-ntinsul apei ulciorul tau – vino, vino la lacul meu.
Iarba câmpiei e înverzită și în depărtare florile sălbatice se ridică cu miile.
Gândurile tale – vor părăsi adăpostul ochilor tăi – ca și păsările cuibul lor.
Vălul tău se va nărui la picioarele ființei tale.
De n-ai nimic de făcut – vino – vino la lacul meu.

Dacă cu ochii plini de somn – vrei să te cufunzi în apă limpede, vino – vino la lacul meu.
Lasă-ți pe mal mantia ta albastră, căci o apă mai albastră te va învălui.
Valurile s-or înmuia să-ți mângâie gâtul tău catifelat și să-ți șoptească mii de taine.
De vrei să te cufunzi în el, vino – vino la lacul meu.

Dacă nebună, alergi spre viața morții – vino – vino la lacul meu.
E rece și nemăsurat de adânc.

[...] Citește tot

poezie celebră de , traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Pentru a recomanda secțiunea cu Rabindranath Tagore despre cunoaștere, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info