Rugă și ploaie
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
să spele multele păcate
și praful strâns de multe seri,
cărat pe flori în zi și noapte
Cum plouă, Doamne, des și mult,
peste clădirile bălțate,
pe drumul străbătut cu greu,
acum sunt bălți și-s tulburate
Pământul e acum noroi
și se lipește pe picioare,
cum plouă, Doamne, cerul tău
și cum îndoaie orice floare
Câte umbrele s-au deschis
și câte chipuri sunt sub ele
să se ferească de ce-i scris,
păcatele să nu se spele
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dor de tine...
nu-mi este frică dacă va ploua,
îmi face bine ploaia asta,
mă spăl pe față, sorb din ea,
ce dulci îs firele de viață
mă plec tăcut sub stropii ei,
sub noaptea lină, diafană,
de undeva, o rază cu scântei,
coboară rece să-nțeleagă
nu-mi este frică dacă ai plecat,
atâta doar că mult mă doare,
cred că plătesc un vechi păcat
urmează altul mult mai mare
m-am lepădat de umbra ta,
dar ea se ține scai de mine,
o simt aici, nu va pleca,
ce dor m-apasă, dor de tine
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lacrimă îți stă să cadă...
m-ai rugat să plec,
crezând că îți va fi mă bine,
crezând că eu, izvor îți sec,
crezând că-s lacrima ce plouă peste tine..
și am plecat,
și ploile n-au încetat să cadă,
și eu și tu cu trupul aplecat,
încovoiați în noi, ne stoarcem vechea rană
m-ai rugat să te uit,
te rog mă iartă, n-a depins numai de mine,
de-atunci în nopți sunt mohorât,
vorbește un nebun din mine despre tine..
și nu mai dorm,
pe tine somnul poate te mai caută,
când te-ntâlnesc, văd cum privești,
din ochii... o lacrimă îți stă să cadă
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inconștiență, poate!
Oriunde ești să știi că nu-ți e bine
chiar dacă ai impresia că-ți e,
degeaba fugi fugind mereu de tine
și vrei să fii doar ceea ce nu ești
Acum iar plouă, ploaia vrea să-ți spună
c-așa va fi în toamna de argint,
singurătatea a-nceput să doară
iar cei din jur zâmbesc și iar te mint
Poate ai vrea să te întorci în timpuri
acolo unde ai simțit că ești,
păcatele prea multe sunt cu tine
și nu-ți dau voie să te mai iubești
Nu te găsești în lumea asta oarbă,
cauți fără să știi ce vrei să cauți,
o lacrimă din ochi ar vrea să-ți cadă
și nu o lași să vadă clarități
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubita mea, vin ploi...
vin ploi, iubita mea, vin ploi
și se așează peste noi
și nu vom ști de suntem doi,
și nu vom ști de amândoi
vin valuri, draga mea, vin valuri,
vom fi în larg de două maluri
și sus pe cer micuții grauri,
vor ciripi cărându-și daruri
vin stelele, sunt multe stele,
iubita mea, nu-s ale mele,
ești orișiunde printre ele,
pe constelați cu inele
vin norii noștri, pufăind
ești prinsă de un vânt profund,
ești prinsă între foi arzând
un vers îți scriu, îmi este gând
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet rătăcit...
suflet chinuit de viață,
ai crezut și ai sperat,
că iubind fără de pată,
ai să fii încoronat,
ai crezut că poate timpul,
te apropie și speri,
că-ntr-o zi vei fi alesul,
ochilor strălucitori
suflet trist în rătăcire,
doar în vise mai zâmbești,
doar în vise, ce iubire?
o primești și dăruiești,
către-o rază, o nălucă,
ți se-arată de prin nori,
te îmbeți, vorba-ți încurcă,
tremuri blând, ai vrea să mori
suflet trist, nebunul sorții,
ai crezut în vânt și ploi,
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Liniște între noi
E atâta liniște între noi,
A înflorit de-atâtea ploi,
Răcoarea este în noi doi,
O depărtare de noroi.
Noroi uscat de-atâta timp
Pe ochii noștri și pe chip,
Nu lasă genele să pice
În somn de liniște și dulce.
E liniște și ea ne doare
La orice mică răsuflare,
La orice bobocel de floare,
Ce moare de atâta soare.
E liniște și consolare,
Eu sunt aici și-n depărtare,
Eu sunt închis în frământare,
Tu cum mai ești și ce te doare?
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Existență
Ce bine că ești
Așa cum ești tu
Ce bine că sunt
Așa cum sunt eu
Fiecare o frunză
Fiecare pe-un pom
Fiecare o ființă
Fiecare un om
Împreună o mână
Ce ne leagă de noi
Fiecare în gânduri
Răscolite de ploi
Ce bine că ești,
Ce bine că sunt
Muritori când și când
Muritori rând pe rând
Cu pauze scurte
Cu pauze lungi
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la ploaie, dar cu o relevanță mică.
Cred în liniștea deplină
Pot da vina doar pe mine, pentru cele întâmplate
Nu contează gropi și urme, de-a lungul vieții rămase
Nu contează că-s stropite și plouate de-a mea viață
De aș ști că va fi bine, cum aș dispărea în ceață
M-aș duce către o zare, albastră și înnorată,
Când de soare smălțuită, când de ploaie asudată
Nu mai vreau lacrimi să-mi cadă, nu mai am un strop de apă
De mi-ar cade de sub pleoape, aș simți ochii că-mi crapă
Nu mai vreau nicio arsură, nu mai vreau nicio spoială
Vreau doar umbra mea ascunsă, sub luminile de ceară
Vreau tăcerea mortuară, care stinge orice boală
Vreau să uit gustul de dulce și de orice amăreală
Pot da vina și pe soartă, ca o scuză motivată
Învârtita mea de roată, nu-i rotundă niciodată
Învârtindu-se cu mine, fără plăcerea de viață
Amețit sunt de durere, umbra mea-i neîmpăcată
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviri
Te văd, stii că te văd,
am privirea ageră,
urmată de simț
Te văd, stii ca te văd,
când în ploaie fulgeră
să zăresc mă întind
Știu că sunt văzut,
mă acoperă ceața
dar se vede fața
Știu că sunt văzut,
o urmă de ața,
neștearsă de viață
Te vad și mă vezi,
te cred și mă crezi,
suntem stele verzi.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De drum nebun
Îmi e calul obosit
de atâta galopat,
spre un câmp mai înverzit
unde poate a plouat
și mă duc pe calea mea
spre soarele ce apune,
sus nu este nicio stea
s-o iubesc nescrisă-n rime.
Aud pietrele călcate
și crăpate unele,
deranjate sunt pe moarte
invocând copitele.
Îmi e calul obosit
și încă mă duce-n spate,
de mers mult e umilit
și mă duce până poate.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aspersiune de noapte
Și cum trece vremea pășind prin odaie
răscolind și noaptea afară cu ploaie,
îi aud tăcerea călcând grandioasă,
pe vise cu setea lumii nemiloasă.
Și cum trece vremea apăsând pe gânduri
cu toată durerea strânsă în străfunduri
și își lasă starea preoțească-n aer
pătrunzând și scama dusă către foaier
Și cum trece vremea, fadă, singulară
și-n urmă povestea dulce și amară,
dintr-o primăvară oarbă și sprințară
și nemaivăzută
de lumini de ceară.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stări
Câteodată mă simt ca o zi cu soare,
apoi dintr-o dată cu norii mă plouă,
furtuna din mine cu vânturi crescătoare
îmi ridică valuri dintr-o volburată mare
și mi se vede în ochi și mi se vede pe față
cum soarele mi-apune, așa, dintr-odată
Câteodată mă simt neștiind cei cu mine,
neștiind de nimic, neștiind chiar de tine,
atunci mă înalț și plutesc în neștire
și urc coborând și cobor urcând, cât mă ține
Câteodată mi-e altfel, o altfel de stare,
poate atunci sunt real cu pământ sub picioare
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Peste mine a venit toamna...
iubito, peste mine a venit toamna,
cu tot alaiul ei, cu toată gama
de melodii prea triste și îngândurate,
iubito, ploaia ei de frunze ne desparte
și unde ești iubito? ești departe...
la fel ca pomii când își pierd verdeața
pe chipul meu sunt riduri dimineața,
mai trag de timp, întind la maxim ața,
deschid larg ochii să-mi gonească ceața
și deapăn printre gânduri toată viața
atât mai fac, iubito și mai scriu,
un rând aștern din visul meu pustiu,
el îmi zâmbește, este amărui,
îmi amintesc pe versuri cum te știu,
cu râsul tău mereu, mereu, zglobiu
și toamna cea din mine mă apasă,
îmi cocoșează trupul, cui îi pasă?
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce de daruri am primit
Ma leagana pamântul
ma racoreste vintul
ma spala mereu ploaia
din soare iau vapaia
Imi zibesc florile
imi cânta pasarile
Imi arata zorile
ma cufund cu noptile
Am primit apele
am primit padurile
am primit si stelele
toate ne dau visele
Ma cuprind cu muntele
ma limpezesc marile
ma trec toate zilele
am din toate clipele
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
A mai zis-o cineva
Zilele se țin de mână și merg toate pe un drum,
Unde merg și se adună, nu vom ști și la ce bun.
Trec pe rând prin fața noastră, când senine, când cu ploi,
Ce frumoase sunt acelea care nu calcă-n noroi.
"Vremea vine, vremea trece" a mai zis un om cândva
Și a constat pe sine și-acum doarme undeva.
Zilele se țin de mână și merg pe același drum,
Una ne stinge lumina și ne spune, rămas bun.
Nopțile se țin de mână cu lumini neliniștite,
Toate se scurg într-o noapte nesfârșită pe orbite.
Zilele se țin de mână, nopțile se țin și ele,
"Vremea vine, vremea trece" peste oale și ulcele.
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre frunză
Oare frunza se gândește
când e mică și când crește,
ce rol are ea de-i verde
și de unde se hrănește?
Oare stând prinsă de-o creangă
câte-o dată se întreabă,
dacă timpul ce-l petrece
e doar cald și când e rece?
Oare frunza are simțuri
și se sperie de vânturi,
știe frunza când e noapte
și de ce plouă în rate?
Știe frunza sau nu știe
când e vremea ei târzie,
când e toamnă, oare știe
și bătrână și pustie?
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apatie
Mă strecor prin raze și prin umbră
ca un vânt călduț de primăvară,
cerul-și lasă ploaia lui ușoară
să stopesca clipa mea precară
E noroi, sunt stele, e lumină,
e și umbra pusă-n loc de seară,
mă avânt cu firea mea amară
și alunec când și când pe humă
Mă ridic cu flacăra ce-mi arde
și-mi urmez drumul croit în zare,
văd lumina și e trecătoare
peste blocuri și pe bulevarde
Las în urmă pomii și verdeața
și mă pierd în cenușiul nopții,
drumu-i presărat cu teama morții
și în urma mea stapană-i ceața
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dimineață de primăvară
S-a trezit din noapte ziua luminând iarăși pădurea
Cerul, tot ca marea-albastră, vântuiește singur norii
Într-un colț de zare ștearsă se îngrămădesc cocorii
Se întinde peste zare vântul șuierând aiurea
Roua a căzut pe frunze și pe florile bălțate
Iarba udă se foiește dis de dis de dimineață
Câte-o gâză precupeață merge repede la piață
Să culeagă ce-și dorește, dulce suc din flori de toate
E lumină, este ziuă, e lumină cu mult soare
Nu e rost de nici o ploaie, totul e într-o mișcare
Într-un stufăriș o iadă rupe frunzele și-o floare
Se aude cum se curge un pârâu vuind la vale
Peste crâng e primăvara ce-a venit din depărtare
Are ploaie, are soare, are fluturi de oricare
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi tremură creionul, mâna nu...
Îmi tremură creionul, mâna nu
Îmi tremură și ochii, la per tu
E ora fix vreo zece, chiar trecut
Este în miezul iernii și atât
Este un frig afară, ger de fier
Și-ți scriu tăcute versuri, fel cu fler
N-am să imit pe nimeni, doar îți scriu
C-aș vrea să vin la tine, chiar târziu
Îți scriu un vis pe-o foaie, ce-a albit
De mută-ți nepăsare, vis ciuntit
Și de-ai vedea scrisoarea, rând cu rând
Să vezi ce poezie, dintr-un gând
Îmi tremură creionul, mâna nu,
Emoțional îndeamnă, la per tu
Să scrie despre tine, despre ploi
Privindu-mă în treacăt, despre noi
[...] Citește tot
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Radu Mihăilescu despre ploaie, adresa este: