Dacă vocea mea va muri pe pământ
Dacă vocea mea va muri pe pământ,
Duceți-o la malul mării
Și lăsați-o acolo, pe nisip.
Duceți-o la malul mării
Și numiți-o căpitan
Pe o fregată cu vele albe.
O, voce a mea decorată
Cu însemnele marinei:
O ancoră deasupra inimii,
Și deasupra ancorei o stea,
Și deasupra stelei vântul,
Și-n vânt o velă!
poezie clasică de Rafael Alberti din din Rădăcini și aripi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Dacă vocea mea va muri pe țărm,
coborâți-o la nivelul mării
și lăsați-o pe plajă.
Coborâți-o la nivelul mării
și dați-i grad de căpitan
de fregată.
O, vocea mea decorată
cu medalia "Onoare Maritimă":
deasupra inimii o ancoră
și peste ancoră o stea
și deasupra stelei vântul
și peste vânt o pânză de corabie!
poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună ostilă
Cu toată puzderia de stele ce mă loveau în piept, ne mai văzând nimic,
m-am cufundat cu spatele în cerurile de odinioară.
Împotrivă-mi complotară toți zece regi ai toamnei.
Știu că îngerii și trădările iuțesc mereu căderea.
O frunză, un om.
Și pe orbita-ți, lună ostilă, sângele îmi clocotea.
Salvează-mă din gheara anilor nebuloși,
de oglinzile ce încă reflectă porturi și pagini din vremi demult apuse,
de mâinile-ncleștate-n amintiri anoste.
Fugi.
Ne îngroapă în vântul cel ostil.
Doar că sufletului meu îi cam place să iasă din canon.
poezie clasică de Rafael Alberti din Despre îngeri (1929), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna dușmană
Ignorând coliziunea stelelor cu pieptul meu,
Mi-am scufundat umerii în cerurile altor timpuri, trecute.
Zece regi ai toamnei s-au răzvrătit împotriva mea.
Întotdeauna trădările și îngerii grăbesc căderile.
O frunză. Un om.
Sângele meu a fost mistuit de flăcări pe orbita ta,
Lună dușmană.
Eliberează-mă de ani și de circumstanțele lor tulburi,
De oglinzile destăinuind rochii și pagini dispărute,
De mâinile imprimate în abisul amintirilor.
Fugi.
Ele ne înmomântează în vântul dușman.
Și mi se pare că sufletul meu a uitat toate rânduielile.
poezie clasică de Rafael Alberti din Despre îngeri (1929), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la vânt, dar cu o relevanță mică.
Crângul pierdut (fragment)
Recunoștiința pentru dragostea ce s-a ivit
Când ai apărut tu,
mă chinuiam în adâncul cel mai ascuns
al unei peșteri fără aer și fără de ieșire.
Dădeam din mâini în întuneric, agonizând,
auzeam un horcăit, un zbor de aripi
ca pulsul unei păsări nevăzute.
Ți-ai revărsat asupră-mi părul
Și am urcat la soare și am văzut că el era doar aurora
ce acoperea o mare în flux de primăvară.
A fost de parc-aș fi sosit în cel mai mândru
port din miazăzi. Se-necau în tine
priveliștile cele mai strălucitoare:
munți limpezi, ascuțiți, încununati
cu zăpada trandafirie, cu izvoare tăinuite
în faldul umbros al pădurilor.
Am învățat să mă odihnesc pe umerii tăi
și să cobor prin râuri și pripoare,
să mă-mpletesc în ramurile-ntinse
[...] Citește tot
poezie clasică de Rafael Alberti
Adăugat de Gerra Orivera
Comentează! | Votează! | Copiază!
Baladă despre ce mi-a spus vântul
Eternitatea ar putea fi
Doar un râu,
Un cal de multă vreme uitat
Sau gânguritul
Unui porumbel pierdut.
Omului care se îndepărtează
De alți oameni vine vântul
Și-i povestește,
Îi destupă urechile
Și-i deschide ochii spre alte lucruri.
Astăzi, m-am distanțat eu însumi de oameni
Și, de unul, în această vâlcea,
Am început să privesc râul,
Și am zărit un cal rătăcit,
Și-am ascultat în liniștea singurătății
Gânguritul
Unui porumbel pierdut.
Iar vântul s-a apropiat,
Ca un trecător,
Și mi-a spus:
[...] Citește tot
poezie clasică de Rafael Alberti din Balade și cântece din Parana (1953), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Rafael Alberti despre vânt, adresa este: