- a cânta
- A cânta este cu adevărat un alt fel de a respira.
definiție de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste
Cum să-mi țin sufletul acesta - cum
să nu se atingă de al tău? Cum să-l ridic
deasupra-ți către altceva, din afară?
Ah, cum aș vrea să-l pot ascunde-acum,
la adăpost, pierdut în miez de seară,
pe-un loc străin, tăcut, unde nimic
nu-i lung fior, de câte ori adâncu-ți se-nfioară.
Dar orice ne atinge pe noi doi, e-o-mbrățișare
și ne cuprinde ca arcușul care
din două coarde-același sunet smulge.
Ci cărui instrument îi suntem strună?
Ce cântăreț ne poartă-n a sa mână?
O, cântec dulce!
poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă nu știu dacă sunt un vultur, o furtună sau un cântec.
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi trăiesc viața în inele ce cresc
Îmi trăiesc viața în inele ce cresc,
ce peste lucruri se întind.
Ultimul cerc nu îl mai împlinesc,
dar vreau să îl sporesc.
Rotesc în jurul lui Dumnezeu, în jurul vechiului turn,
rotesc de milenii, îmi pare;
și nu știu încă: Sunt o furtună, sunt un șoim
sau doar un cântec mare.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (20 septembrie 1899, Berlin-Schmargendorf), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzică
Ce cânți, copile? Prin grădini, deodată,
pași și porunci șoptite s-au întins.
Ce cânți, copile? Sufletul tău, iată,
în bețele sirinxului s-a prins.
De ce-l momești? Sunetu-i o-nchisoare
în care el tânjește ostenit.
Ți-i tare viața, cântul și mai tare,
de dorul tău cu jale sprijinit.
Dă-i un răgaz, ca sufletul, cuminte,
să se întoarcă-n marea-nvălmășeală
unde trăia, vast, vesel, înainte
ca tu să-l prinzi în doina ta domoală.
Cum din aripe tot mai trudnic bate,
tu risipi-vei zborul lui mereu,
și-aripile-i de cântec destrămate
n-au să-l mai poarte peste zidul meu
când am să-l chem spre bucurii ciudate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Maria, tu plângi
Maria,
tu plângi, - știu.
Aș vrea și eu să plâng
la prețul tău.
Cu fruntea pe pietre, nătâng
Vreau să plâng...
Mâinile tale fierbinți, le știu;
Dacă aș pune clape de clavir sub tine,
atunci o melodie suavă ți-ar rămâne.
Dar ceasul moare fără moștenire...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sărmanele cuvinte
Sărmanele cuvinte ce suferă flămânde,
și trec neobservate, atâta le iubesc.
Din locul meu le dau culori prea blânde,
înseninându-se zâmbesc și-n mine cresc.
Și firea lor, închisă-n a mea teamă,
se înnoiește-n văzul tuturor;
de cântece n-au fost băgate-n seamă
acum ele pășesc spre al meu cor.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-a lungul înaltelor ziduri de-o iei
De-a lungul înaltelor ziduri de-o iei,
mulțimea de roze nu poți să o vezi,
pe-ale parcului străine alei,
dar în credința ce le-o păstrezi,
le simți că-s aproape ca niște femei.
Fără să șovăie, merg câte două,
și după mijloc se țin,
și cele roșii cântă singure-n rouă,
apoi cu miresmele lor intră lin
cele albe-n cântarea cea nouă...
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de dragoste
Cum îmi pot ține sufletul să nu-l atingă
pe al tău? Cum să-l înalț deasupra ta
spre alte lucruri?
O, cum l-aș așeza lângă altele pierdute-n
întunericul străinei liniști, ce nu cutremură
când adâncimile ți se freamătă.
Dar tot ce ne atinge, pe tine și pe mine,
Ne-mpreunează-ntr-un arcuș
care pe două corzi o notă scoate.
Pe care instrument suntem întinși?
Și care virtuos ne ține-n mâini?
O, dulce cântec.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vecinul
Vioară străină, ești lângă mine?
În câte orașe depărtate, străine,
vorbește noaptea ta singură către a mea?
Te cântă sute? Sau cineva?
Sunt în toate orașele de nețărmurit
din aceia cari fără de tine
demult în valuri ar fi pierit?
Și de ce mă lovește pururi doar pe mine?
De ce sunt eu vecinul acelor, mereu,
cari te silesc să cânți, cu fețe-nfricate
și spre a spune: viața-i un lucru mai greu
decât greutatea lucrurilor toate.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e atât de frică
De-a oamenilor vorbă mi-e atât de frică.
Ei totul spun atât de evident:
Asta e casă, ăsta-i câine violent,
aici este-nceputul și-acolo sfârșitul se ridică.
Mi-e frică și de gândul lor și de badjocură mereu
ei știu tot ce va fi și tot ce-a fost;
și orice munte lor le pare fără rost;
grădina binelui și-al răului vecină e cu Dumnezeu.
Vreau să mă lupt, vreu să le spun: lăsați-le știute.
Îmi place să aud cum lucrurile cântă.
Voi le atingeți: ele sunt nemișcate și mute.
Voi omorâți întreaga vrajă sfântă.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Poemele timpurii (Rugăciunea Mariei față de Maria), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul III
Tot poate zeul. Dar am întrebat
cum te strecori prin corzi de liră
tu, cuget dezbinat? Răscruci se-nșiră
și-n inimi, temple, zeul n-a durat.
Un cântec învățat nu-i râvnă dreaptă
nici dibuiri, nici sârg greu răsplătit;
ființa noastră-i cântecul rostit
ce lesne-i pentru zei. Dar când îndreaptă
pământ și stele zeii către noi?
Iubirea, tinere, nu e ființă
chiar vorbe de rostești cu glas șuvoi.
Învață cântecul să-l uiți de neființă.
Alt suflu-i cântul; iar în jur, părere,
nimic... Zeiescul suflu; adiere.
sonet de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea întâi, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul mării
(Capri, Piccola Marina)
Imemoriale brize ale mării,
vânturi marine ale nopții,
nu veniți aici pentru o persoană anume;
dacă cineva vrea să vă întâmpine
trebuie să poată să vă supraviețuiască.
Imemoriale brize ale mării,
de milenii și milenii
adiați peste pietrele istoriei,
sunteți cel mai pur spațiu
venind de departe...
O, cum simte smochinul
încărcat de fructe apropierea voastră
acolo sus, în lumina lunii.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1907), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o copilărie
Amurg tezaur în odaie-nchis,
în care sta copilul cufundat.
Și mama când ușor intra, ca-n vis,
în scrin o sticlă tremura ciudat.
Simțea cum de odaie-a fost trădată
și-și săruta copilul: Ești aici?...
Apoi priveau speriați înspre clavir,
căci ea cânta un lied câteodată
care-n copil adânc se oglindea.
Sta amuțit. Ochi mari își rătăcea
pe mâna ei ce, plină de inele,
precum ar fi trecut omături grele,
pe clapele albe trecea.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărții întâi, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acum și ele femei au ajuns
Acum și ele femei au ajuns.
Copii și visuri multe au pierdut,
și copii au născut,
și copii au născut,
și ele știu: pe-acest prag tăcut,
încărunți-vom toate-n chin și-n plâns.
Tot ce-i al lor încape în casă.
Numai când Ave Maria mai bate,
are-n inima lor o-nsemnătate,
și-ncep obosite, la poartă să iasă.
Și când drumurile cresc și tot cresc,
și suflă vântul Campagnei pustii,
de zâmbetul cel vechi își amintesc,
ca de străvechi melodii...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul XXVIII
O, vin în urmă pleci! Îndeplinește
copil ești încă dansul feciorelnic
în pura constelație ce dănțuiește!
Am izbutit să depășim vremelnic
nedeslușitul rost al Firii. S-a urnit
vibrând, când asculta cântând pe zeu.
Ai fost mișcată-atunci, dar ai simțit
înstrăinarea când la glasul lui Orfeu
un arbore-ncerca un pas cu tine.
Știai doar locul unde lira cântă
și-n cumpăt nemaiauzit răsfață.
Atunci cercat-ai gingășii depline
nădăjduind la sărbătoarea sfântă
să înfiripi a prietenului față.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Sonete către Orfeu, Partea a doua, traducere de Nicolae Argintescu-Amza
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la muzică, dar cu o relevanță mică.
Maria, tu plângi - știu bine
Maria,
tu plângi știu bine.
Aș vrea atunci și eu să plâng,
să te laud pe tine.
Fruntea de pietre s-o strâng,
să plâng...
Mâinile tale-s fierbinți;
clape sub ele ți-aș strecura,
atunci un cântec tot ai avea.
Dar ceasul moare, fără urmași...
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și totuși: mi se pare
Și totuși: mi se pare
ca și cum o cântare
afund lui i-am păstrat.
Ea tace sub barba în tremurat,
ar vrea să se smulgă iară
din melodiile Sale clare.
Atunci vin spre genunchii Săi
în prosternare:
Și cânturile curg de-afară
înapoi în El vuitoare.
poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viața monahală, traducere de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acele biete vorbe, oarecare
Acele biete vorbe, oarecare,
obscure și flămânde, le iubesc.
Din sărbătoarea mea le dau culoare,
atunci se-nseninează și zâmbesc.
Făptura lor, cu teamă ferecată,
se înnoiește-n ochii tuturor;
nu au mai mers în cântec niciodată
și-acum îmi intră-n stihuri c-un fior.
poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muzica
Domnului Lorenz Lehr
Aceea care doarme... ca la neprihănita-i deșteptare
să fie atât de trează că noi cu toții adormim
năuciți de a ei trezie... O spăimântare!
Lovește pământul: răsună surd, gloduros,
înfundat și-mbrobodit cu scopurile noastre.
Lovește steaua: ți se dezvăluie uluitoare!
Lovește steaua: cifrele nevăzute
se împlinesc; cu ajutorul atomilor
se înmulțesc în spațiu. Sunetele iradiază.
Și ceea ce-i aici ureche pentru
plinul lor val de val,
undeva-i de asemenea ochi: aceste domuri
se boltesc undeva în Ideal.
Undeva muzica dăinuie, cum undeva
lumina asta o auzi ca un zvon depărtat...
Doar pentru simțurile noastre toate sunt
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Dedicații, traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Rainer Maria Rilke despre muzică, adresa este: