Când oamenii vor începe să te laude, să-ți schimbi numele, pe care să-l cunoască numai Dumnezeu, ca să te poată chema noaptea.
citat clasic din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!



Gânduri de noapte pe care vechi presimțiri v-au adus
Gânduri de noapte pe care vechi presimțiri v-au adus,
prin care chiar tăcerea copilului se-ndeamnă,
vă cuget pe-ndelete și sus, acolo sus,
o trainică dovadă domol și-adânc vă-nseamnă.
În mari haznale de întunecime
se zămislește noaptea și se-mbină
cu alte nopți din vremi profunde.
Și iată, noaptea din vechime
nemărginită se înclină
spre sora ei ce-n mine se ascunde.
Din Poeziile către noapte
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Totul înflorește fără nicio opreliște; dacă în locul culorilor ar fi voci, o incredibilă vânzoleală s-ar naște în inima nopții.
citat din Rainer Maria Rilke
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!


Mireasa
Cheamă-mă, iubitule, cheamă-mă tare!
Nu-ți lăsa mireasa la fereastră așteptând.
Pe aleea vechilor platani, visând
seara nu mai păzește:
veștejește.
Și de nu vii în casa înnoptată
Cu glasul tău să mă încui,
atunci din mâna mea deodată
voi revărsa albastra întristată
peste grădini, haihui...
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Toamnă
Cad frunzele, cad ca din depărtare,
de parc-ar ofili grădini, departe-n ceruri;
și cad cu dezmințite gesturi.
Și-n nopți cade pământul greu
din toate stelele-n singurătate.
Noi toți cădem. Și mâna asta cade.
Și uite cealaltă. Ea e în toate.
Și totuși este Unul care ține
căderea asta blând în mâna lui.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cel ce citește
Citeam de mult. Din după-masa ceea
când ploaia la ferestre fremăta.
Vântul de-afară nu-l mai cunoșteam
în cartea grea.
Priveam în carte cum te uiți în oameni,
în oamenii întunecați de gânduri,
alături timpul se zgâia la rânduri.
Brusc paginile-au răsărit senine
și-n locul bâiguielilor firave
sta scris pe toate seară, seară...
nu m-am uitat pe geam și totuși curg
cuvintele și șiruri lungi se frâng
din rândurile lor împrăștiate...
Acuma știu că peste încărcate
grădini, sclipind, sunt bolțile departe;
soarele ar fi trebuit să mai coboare.
Și-acum se lasă noaptea peste zare;
risipa se adună-n pâlcuri rare,
pe drumuri lungi trec oamenii în noapte
și de departe ca și cum ar crește
[...] Citește tot
poezie celebră de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ceas grav
Cine plânge undeva în lume,
fără rost plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine râde undeva în noapte,
fără rost râde în noapte,
râde de mine.
Cine merge undeva în lume,
fără rost merge în lume,
merge spre mine.
Cine moare undeva în lume,
fără rost moare în lume,
se uită la mine.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Cartea cu imagini, traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Oră gravă
Cine acum plânge undeva în lume,
fără motiv plânge în lume,
mă plânge pe mine.
Cine acum râde undeva în noapte,
fără nici un motiv râde în noapte,
râde de mine.
Cine acum se duce undeva în lume,
fără motiv se duce în lume,
se duce la mine.
Cine acum moare undeva în lume,
pentru nici un motiv moare în lume:
se uită la mine.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke din Buch der Bilderm, Prima carte, a doua parte (1902), traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tu întuneric, de unde vin
Tu întuneric, din care eu mă trag
Decât ardoarea îmi ești mult mai drag,
decât ardoarea care lumea guvernează
și luminează
nu mă împiedică însă la veghe -:
pentru un cerc oarecare,
în care nici o ființă nu are valoare.
Dar întunericul ocupă totul:
Chipuri și flăcări, animale și pe mine, ce acaparează
oameni și puteri -
Și poate fi: o mare forță prelungită
În vecinătatea mea s-agită.
Eu cred în nopți.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Palidul prunc, Abel, grăiește:
Eu nu sunt. Fratele mi-a făcut ceva.
Ceva ce văzul nu vedea.
Lumina toată mi-a luat.
El chipul mi-a înlăturat
cu chipul său.
Acum e singur el fără să știe.
Eu cred că el mai trebuie să fie.
Lui nimeni nu îi face ce mie îmi făcu.
Pe drumurile mele duse-acu,
vin toți fugind de-a lui mânie,
și toți se pierd în el fără să știe.
Eu cred că fratele pândește
ca judecata de apoi.
La mine noaptea se gândește;
la el îsă ea dă-napoi.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Seară
Seara își schimbă încet-încet veșmântul,
i-l țin copaci la poale de ponor;
iată: acum s-a despărțit pământul
într-unul ce se-nalță și altul căzător;
ești al niciunuia de-a-ntregul când te lasă,
nici chiar întunecat precum o casă,
nici invocând nemărginirea toată
precum o stea în noapte avântată
și-ți lasă,-nfricoșată viața ta,
nelămurită, spre-mpliniri crescând;
când mărginită, când înțelegând,
în tine când o piatră, când o stea.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!


Muntele măslinilor
Pe sub frunzișul palid el pătrunse,
înfrânt și pal, printre măslini, pe munte;
și aplecându-și prăfuita frunte,
în mâna lui fierbinte și-o ascunse.
Povestea lui fusese încheiată.
Eu plec de-acum și toți mă părăsesc.
De ce vrei Tu să spun că ești când, iată,
eu însumi nu Te mai găsesc?
Nu Te mai pot găsi. Nu. Nici în mine
și nici în alții. Nu ești pe pământ.
Nu Te mai pot găsi. Și singur sunt.
Sunt singur cu durerea întregii lumi în mine,
pe care-am vrut s-o potolesc prin Tine,
Tu care nu exiști. Ce grea rușine...
S-a spus apoi: un înger venit-a să-l aline...
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


De spus când adormi
Să-nvălui vreau în cânt pe cineva,
lângă el să fiu și să stau.
Și să te legăn vreau și nani ți-aș cânta,
și din somn și în somn să te iau.
În casă numai eu să fiu anume,
acel ce știe: noaptea a fost rece.
S-ascult afară și-n adânc ce se petrece,
în tine, în pădure și în lume.
Se cheamă orologiile bătând,
străfundul vezi prin timpul limpezit.
Jos, mai aud un om străin trecând,
străin, un câine-n somn a tresărit.
În urmă e tăcere. Eu cobor
ochii mei larg deschiși asupra ta;
ei te țin lin și se desprind ușor,
când în noapte se mișcă ceva.
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


La marginea nopții
Odaia mea și-această toată
nemărginire înnoptată
e-același spațiu. Sunt o strună mare
peste largi, foșnitoare
rezonanțe-ncordată.
Lucrurile-s trupuri de viori,
în care întunericul vibrează;
plâns de femei în umbra lor visează
și în adâncul lor de multe ori
prin somn se zbate ura adunată
de neamuri întregi...
Puternic voi vibra deodată,
și-atuncea împrejurul meu
totul se va cutremura,
și duhul lucrurilor va zbura
către lumina care răsare
din sunetul meu
și care prin strâmte, sterpe spărturi,
în vechile guri
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea a doua a cărții întâi, traducere de Alexandru Philippide
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Glasul unui sărman pe care îngerul îl ține de mână
În toiul judecății,
senin,
Părinte, renunț.
Ce văd e mai puțin
decât ce eu, mereu
știut-am:
splendoare-a-mbătătoare
a tot ce de când sunt
pierdut-am.
Tu oare-o știi
cât de departe
simțirile îmi colindau
când dinaintea
azilului de noapte
tăcut ședeam
în nopțile clare,
de jos, ascultând
a stelelor șoapte?
Câini rătăceau
slobod, în jurul
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Proiecte (1914, Paris), traducere de Dan Constantinescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cântecul mării
(Capri, Piccola Marina)
Imemoriale brize ale mării,
vânturi marine ale nopții,
nu veniți aici pentru o persoană anume;
dacă cineva vrea să vă întâmpine
trebuie să poată să vă supraviețuiască.
Imemoriale brize ale mării,
de milenii și milenii
adiați peste pietrele istoriei,
sunteți cel mai pur spațiu
venind de departe...
O, cum simte smochinul
încărcat de fructe apropierea voastră
acolo sus, în lumina lunii.
poezie clasică de Rainer Maria Rilke (1907), traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trebuie să mori, aflând-o.» Să mori
(«Papirus Prisse». Din maximele cuprinse în «Ptah-hetep», manuscris datând din jurul anului 2000 î.e.n.)
«Trebuie să mori, aflând-o.»
Să mori de preafrumoasa floare-a surâsului. Să mori
de mâinile ei ușoare. Să mori
din pricina femeilor.
Tânărul cânte-le pe ucigașe,
când trec prin spațiul inimii
lui. Din tânăru-i piept
să zbucnească un cânt:
o, neatinse! Cât de străine sunteți!
Peste culmile
simțirilor sale trec și revarsă
o dulce noapte
în valea pustie a brațelor lui. Și vântul
ivirii lor foșnește-n frunzișul trupului său. Ca un pârâu sclipitor
ființa-i se-ndreaptă spre ele.
Dar bărbatul
să tacă și mai înfiorat. El care
[...] Citește tot
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii (1906-1926), Desăvârșite, traducere de Veronica Porumbacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tu, vecine Dumnezeu...
Tu, vecine Dumnezeu, când uneori
în noaptea lungă eu de tulbur cu a mea bătaie
e că-ți aud răsuflu-ți rareori
și știu: Ești singur în odaie.
Când îți dorești ceva, nu-i nimeni pentru tine
să-ntindă un pahar să bei:
Ascult mereu. Dăm doar un singur semn.
Îți sunt aproape.
Doar un perete-ngust, întâmplător, ce ne desparte
e între noi; căci s-ar putea să fie:
Chemarea gurii tale, alei mele, de departe -
și el se prăbușește făr' să știe
lipsit de zgomot, mut.
E construit din ale tale chipuri.
Tablourile tale îți stau ca nume-n seamă.
Și când luminile odată mă cunosc
eu, în adâncul meu, te recunosc,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Tu, vecine Dumnezeu
Tu, vecine Dumnezeu, când uneori
în noaptea lungă eu de tulbur cu a mea bătaie
e că-ți aud răsuflu-ți rareori
și știu: Ești singur în odaie.
Când îți dorești ceva, nu-i nimeni pentru tine
să-ntindă un pahar să bei:
Ascult mereu. Dă-mi doar un singur semn.
Îți sunt aproape.
Doar un perete-ngust, întâmplător, ce ne desparte
e între noi; căci s-ar putea să fie:
Chemarea gurii tale, alei mele, de departe -
și el se prăbușește făr' să știe,
lipsit de zgomot, mut.
E construit din ale tale chipuri.
Tablourile tale îți stau ca nume-n seamă.
Și când luminile odată mă cunosc
eu, în adâncul meu, te recunosc,
[...] Citește tot
poezie clasică de Rainer Maria Rilke, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Andriescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Textele de mai jos conțin referiri la noapte, dar cu o relevanță mică.
Poetul
Oră, mă lași, te duci în larg.
Și mă rănește-aripa-ți grea.
Singur: cu gura-mi ce să fac?
cu noaptea mea? cu ziua mea?
Iubită n-am, nici casă ca să stau,
și nici un loc în care să trăiesc.
Și orice lucruri cărora mă dau,
devin bogate și mă cheltuiesc.
poezie de Rainer Maria Rilke din Poezii noi, Partea întâi, traducere de Maria Banuș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!


<< < Pagina 1 >
Pentru a recomanda secțiunea cu Rainer Maria Rilke despre noapte, adresa este:
