Azi cu moartea joc o carte
Azi cu moartea joc o carte,
Miză pun a mea viață,
De ea pierde eu am parte
De un mai lung fir de ață.
De voi pierde nu îmi pasă,
Viața mea s-a dus de mult,
Le fac lacrimilor casă
Într-un suflet plin de tumult.
Moartea-i principesa nopții,
Ea decide când și cum,
Va închide cursul vieții,
Peste ani sau chiar acum!
poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca o barcă în derivă
Ca o barcă în derivă
Navighez pe marea vieții,
Dup-o dragoste fictivă,
Dus de valurile sorții.
Și e marea învolburată,
Mă izbește rău de stânci,
Mi-este viața tulburată
Și plină de răni adânci.
Nu am leac pentru durerea
Ce sufletul meu o simte,
Am pierdut toată puterea
De-a mai merge înainte.
Navighez cu disperare,
Printre valuri de speranță,
Poate la capăt de mare
Cineva-mi dă importanță.
[...] Citește tot
poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plec, iubito
Ți-am dăruit toată iubirea
Și am sperat că tu,
Îmi vei aduce fericirea,
Dar mi-ai distrus sufletul.
Plec, iubito, mă așteaptă
Un drum lung și pustiit,
Soarta nu e deloc dreaptă,
M-a ținut doar chinuit.
Te-am iubit, dar în zadar,
Dragostea m-a umilit,
Am dăruit, iar eu în dar
Numai lacrimi am primit.
Ce rost are să mai sper
C-am să fiu iubit vreodată?
Sunt sătul mereu să cer
Dragoste adevărată.
[...] Citește tot
poezie de Razvan Isac (11 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căci iubirea nu e simplă
E atât de înspăimântător
Ce un zâmbet poate ascunde,
Un suflet trist și plin de dor
Ce vieții nu îi mai răspunde.
E-nchis în sine și oftează
După amoruri ce-a pierdut,
Nimic nu-l mai interesează
Și vrea să piară nevăzut.
Se-ascunde-n scrierile sale,
Plămădește gânduri noi...
-Se plimbau cândva agale
Și împărțeau dragoste-n doi.
Azi acele vechi istorii
Nasc în suflet numai patimi,
Și plâng pentru el și norii,
Cerul varsă a sale lacrimi.
[...] Citește tot
poezie de Razvan Isac (15 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi se surpă sufletul
Mi se surpă sufletul,
Ți-o păsa sau poate nu,
Mă îneacă plânsetul,
Eu îs aici, unde ești tu?
Călătoare ești cu zorii,
Răsai și pleci în amurg,
Îți simt lipsa prin toți porii,
Lacrimi râuri îmi tot curg.
De se vor opri vreodată,
Nu te voi mai căuta,
Va fi lacrima secată,
Ochii-au plâns din vina ta.
Vei trăi cuprinsă fiind
De amar și-un dor nebun,
Eu aici, patimi scriind
Suferinței cap să-i pun.
poezie de Razvan Isac (15 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt bogat cu sufletul
Sunt bogat cu sufletul
Și mie mi-e de-ajuns,
Fără să-mi pierd zâmbetul,
Dragoste nu m-ai învins!
M-ai văzut inferior,
Că n-am clasă socială,
Dar eu în interior
Am un suflet, tu ești goală...
Ești mai rece ca o iarnă,
Mai amară ca pelinul,
Ochii tăi încep să cearnă,
Dau afară tot veninul.
Poți să plângi atât cât vrei,
Lacrimile tale-s seci,
Cât au plâns și ochii mei
Tu în lacrimi să te îneci.
[...] Citește tot
poezie de Razvan Isac (12 februarie 2015)
Adăugat de Razvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Razvan Isac despre viață, adresa este: