Rita Drumeş despre timp

În goana nebună dintre trecut şi timpul ce are să vină, aducând cu el soluţiile mult aşteptate, am uitat să trăiesc acest timp, ce reprezintă prezentul.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (10 octombrie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi ne întoarcem deseori în trecut, se întâmplă ca unele "uşi" să se deschidă doar când avem cheia potrivită la noi. Astăzi cred că am avut cheia adecvată acestei amintiri închisă cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă. Această amintire trage după sine o alta, căci unele dintre aceste "uşi" în spatele cărora sunt ascunse dureri şi suferinţe netămăduite la timp, sunt toate părţi ale aceleiaşi "camere".

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (10 octombrie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este adevărat că a ierta din vârful buzelor nu este egal cu a ierta din inimă. Pentru ca iertarea să treacă de pe buze la inimă este nevoie ca timpul să vindece rana. Există timp pentru toate, deci există şi un timp al iertării, dar trebuie să-l laşi să curgă normal în a sa clepsidră!

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă, volumul II
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea nu dispare. Cu timpul, cunoaşte noi valenţe.

citat din Rita Drumeş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este dreptul fiecăruia de a-şi trăi viaţa cum crede că-l împlineşte, atâta timp cât nu produce mari neajunsuri celor cu care relaţionează!

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când viaţa te loveşte, după momentul de răzvrătire împotriva ei, după întrebările adresate Celui de Sus, urmează resemnarea şi speranţa că timpul, marele vindecător, are să le rezolve pe toate.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (8 octombrie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu iubim doar o singură dată în viaţă! Însă sunt iubiri care cu trecerea timpului capătă anumite particularităţi date de patina acestuia, şi uităm că atunci când erau de actualitate aveau şi umbre, nu doar lumină. Stă în natura umană să plângă trecutul, să aştepte cu speranţă viitorul şi să uite a trăi prezentul.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (3 octombrie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce te căsătoreşti, faci mult sex şi mai puţin dragoste! Sexul implică o acuplare a două trupuri tensionate, ce creează ceva asemănător unui arc electric, şi nu are nimic în comun cu actul iubirii. În actul iubirii, dincolo de trupuri fierbinţi, guri înfomentate şi mâini încleştate, se întâlnesc două suflete ce rezonează, pentru scurt timp, la unison.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă (5 martie 2008)
Adăugat de radu negrea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia este Lumină şi Întuneric! Este înger şi demon! Te aduce pe lume; îţi netezeşte calea paşilor; te ridică şi te mângâie, când viaţa te loveşte; preia povara zilelor negre pe ai săi umeri şi uită a fi femeie, după ce devine mamă. Femeia te învaţă Arta Sacrificiului Suprem, atunci când în ea predomină partea luminoasă. Şi tot femeia este cea ce te determină să te laşi pradă instinctelor primare, atunci când Întunericul îi este Călăuza Sufetului. Femeia este Yin şi Yang, însă doar ea ştie care îi sunt proporţiile acestei dualităţi.

citat din Rita Drumeş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prietenia este comuniunea a două sau mai multe suflete care rezonează la unison, dar această rezonanţă vine în timp, nu instantenu. Se întâmplă ca uneori în prietenie unul dintre parteneri să se simtă înşelat, dar asta dacă va cântări doar prin prisma sa. Personal am aplicat schimbarea locului, aşezându-mă mereu în locul celuilalt, pentru a-mi da seama ce l-ar fi putut nemulţumi la mine, când a fost cazul nu am ezitat să-mi cer scuze. Prietenia se obţine uşor, dar se păstrează greu. Este precum o floare care necesită a fi "udată" permanent. În prietenie, ca şi în dragoste, este nevoie de doi!

citat din Rita Drumeş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem o societate aflată în derivă, o societate bolnavă, care-şi reneagă originile, miile de ani de istorie, fără a se gândi ce sacrificiu stă la baza acestei istorii. Suntem un popor care ne merităm soarta, poziţia de îngenunchiat, pentru că nu ştim a avea verticalitate. Pe noi, verticalitatea ne copleşeşte, de aceea preferăm poziţia patrupedă sau îngenunchierea. Suntem gata ca la un semn să ne prăbuşim, să ne aruncăm la ghenă istoria, tradiţiile culturale şi nu numai, sa adoptăm cu braţele deschise şi zâmbetul tâmp tot ce miroase a duhoare vestică.

Rita Drumeş în Staccato - Frânturi de viaţă
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!